Caracterisici ale prozei fantastice

Caracterisici ale prozei fantastice, Tema, motivele, Trăsăturile naraţiunii fantastice, planul real, planul fantastic, Sărmanul Dionis: temă, structură, subiect și personaje.

Proza fantastică

Tema- realitatea ca vis
Motive: cuplul, folosirea uneltelor magice (cartea, magia, numerele), motivul umbrei,călătoria în spaţiul cosmic, lumea ca teatru.

 

Caracterisici ale prozei fantastice

Literatura fantastică este recunoscută ca specie literară din secolul XIX-lea.
Literatura fantastică este un tip modern de litaratură narativă caracterizat prin: mister, suspans, incertitudine.
Proza fantastică se caracterizează prin apariţia unui element misterios, inexplicabil, care perturbă ordinea fireasca a realităţii.

 

Trăsăturile naraţiunii fantastice
-existenţa celor două planuri: real-ireal; în planul lumii familiare pătrunde un eveniment misterios, inexplicabil prin legile naturale;
-dispariţia limitelor de timp si de spaţiu la apariţia elemetului misterios/ ireal;
-compoziţia gradată a naraţiunii întreţine tensiunea epică
-finalul ambiguu
-ezitarea eroului şi a cititorului de a opta pentru o explicaţie a evenimentului (o lege naturală sau una supranaturală)
-prin relatarea întâmplărilor la persoana I de către cel care le-a trăit sau de către un martor, scrierea capătă mai multă credibilitate şi facilitează identificarea cititorului cu întâmplările şi cu neliniştea personajului.
-pentru a face ca inexplicabilul să devină acceptabil, naratorul scrierii fantastice propune sau sugerează diverse explicaţii pentru evenimentele relatate, explicaţii ce se dovedesc in general incomplete şi nesatisfăcătoare. 

 

Fantasticul –urmăreşte nedumerirea cititorului prin întrepătrunderea planurilor povestirii.

Planul real
Dionis (se visează Dan)
Riven (anticarul)
-cartea de magie
-umbra de pe perete
-visul


Planul fantastic
-Dan (călugărul)
-Ruben (infăţişare de Diavol)
-Maria
-Călătoria spre luna
-paradisul
-păcatul (se crede Dumnezeu)
-cade din paradis în realitate.

 

Sărmanul Dionis

Tema
-nuvelă pe tema transmigraţiei sufletului, a metempsihozei

Structură
Acţiunea se petrece pe două planuri: unul al lui Dionis, şi celălalt al lui Dan.
Primele două părţi ale nuvelei sunt distincte şi nu dau suficiente amănunte pentru a înţelege cine pe cine visează: Dionis pe Dan (proiectându-se în trecut) sau Dan pe Dionis (pe o traiectorie viitotoare).
În final descoperim ca Dionis este cel real iar Dan este personajul in vis.

Subiectul
O poveste dramatică a unei iniţieri în tainele mari şi ultime ale universului, de identificare cu Dumnezeu.
Prin romantica şi fantastica istorie de dragoste a lui Dionis, Eminescu promovează ideea că numai prin intelect omul poate penetra infinitul şi deconspira Divinitatea, dar ca individ fenomenal nu are decât o singură existenţă reală în care viaţa şi visele nu sunt decât paginile unei unice cărţi.
Există un singur nivel al subiectului: Existenţa lui Dionis şi a aventurii sale iniţiatice.
Noutatea incontenstabilă a nuvelei constă în modul original în care Eminescu îmbină filozofia cu naraţinunea fantastică şi descrierea, transpunând în imagini artistice un orizont ce nu există decât în puterea imaginaţiei, inexplicabil şi necontrolabil raţional.

Personaje
Dionis orfan, condamnat la singurătate, fiu al unui aristocrat, moşteneşte condiţia de paria (nedorit, exclus) a părinţilor,preocupat de cărţi se defineşte prin aventura din vis şi evadarea în fantastic.
Dionis (Dan)
Omul superior capabil să se înalţe spre cunoaşterea absolută dar conştient că acest lucru este imposibil.
Tânăr intelectual, nefericit şi inadaptat social „lipsit de iubire, iubitor de singurătate”.
Este o proiecţie literară a autorului însuşi, o aspiraţie a acestuia de a năzui spre absolut, către cunoaşterea universală.
În portretul fizic apare tânăr de o frumuseţe demonică, avea un cap cu „plete de o sălbatică neregularitate, înfundat intr-o căciulă de miel” o faţă fină „cam trasă fară a uscată, cu aceea dulceaţă vânătă albă ca şi marmujra în umbră”, nişte ochi moi de catifea neagră „tăiaţi în forma migdalei” şi un surâs inocent, de o profundă melancolie”.

Ruben
Imaginea diavolului si a lui Mefisto, are natură satanică -are barba de ţap, cap leţos şi cornut.

Maria
Imaginea îngerului, proiecţie a visurilor lui Dionis, imagine de floare albastră antiteză a demonismului lui Dionis.

 

 Vezi și:  Prezintă trăsăturile prozei fantastice, prin referire la o operă literară studiată. (Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu)

 

 

Alte Lectii din romana