Cauciucul natural





   Cauciucul natural - este un compus de origine vegetală, caracterizat de o elasticitate înaltă, folosit în mare parte pentru prepararea gumelor şi a obiectelor din gumă. Se obţine din sucul heveii braziliene.
    Din  punct  de  vedere chimic cauciucul natural prezintă o hidrocarbură macromoleculară  nesaturată,  cu  compoziţia  chimică  redată  prin formula (C5H8)n.  Acest  compus  se  examinează ca polimer al izoprenului. Unitatea structurală de bază a macromoleculei cauciucului natural este grupa izopentenică în forma cis:         
 
    Aceste  grupe  se unesc consecutiv în poziţia 1,4, cu formarea lanţului macromolecular liniar. Cea mai importantă proprietate tehnică a cauciucului natural   este   elasticitatea   înaltă.  La  fel  cauciucul  natural  este caracterizat  de  proprietăţi electrice înalte. El se foloseşte ca material izolator. Este impermeabil faţă de gaze şi apă. Toate aceste proprietăţi determină folosirea cauciucului natural în multe domenii ale tehnicii şi în uzul casnic.
    Cauciucul  natural se dizolvă în hidrocarburi aromatice, hidrocarburi alifatice superioare  şi în derivaţii lor, (ex: benzină, C6H6, CHCl3, CS2) soluţiile  viscoase obţinute se  folosesc în calitate de clei. Înainte de a se dizolva cauciucul  natural se umflă mărindu-şi volumul pînă la 1000%. În apă, alcool,  acetonă, acizi graşi şi alte lichide asociate practic nu se umflă şi nu se dizolvă.
   Fiind  un  compus nesaturat  interacţionează cu halogenii.

Produsul de interacţiune  cu  clorul  are compoziţia (C6H6Cl4)n. Acest cauciuc  este folosit  în  industria  lacurilor  neinflamabile  şi  a  cleiurilor  pentru încleierea  gumei  pe  metale.  Sub  influenţa catalitică a hidrogenului se formează cauciuc hidrogenat cu compoziţia (C5H10)n, folosit ca echivalent al gutapercii.  Clorura de hidrogen gazoasă cu cauciucul formează un clorhidrat de  compoziţia  (C5H9Cl)n,  folosit în calitate de mase plastice şi  ca material pentru fabricarea ambalajului pentru produse alimentare.
    Cauciucul  natural are şi careva neajunsuri: chiar la temperatura camerei adiţionează oxigenul, ceea ce este urmată de degradarea oxidativă.
Această  reacţie stă la baza procesului de îmbătrînire a cauciului, ce este urmată  de schimbarea proprietăţilor obiectelor din acest material la păstrare şi exploatare. Aminocompuşii, alcoolii şi fenolii frînează procesul de îmbătrînire,  pe  cînd  sărurile  metalelor  de  tranziţie (Fe, Mn) şi unii compuşi  organici  ca  aldehide,  mercaptani  grăbesc  îmbătrînirea acestui compus.

Descarca toată lectia


Comentarii 0


Nu sunt comentarii.

Scrie un comentariu

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]