Operatiunile pietei





OPERAŢIUNILE PIEŢEI ŞI NOILE INSTRUMENTE ALE PIEŢEI MONETARE DESCHISE


Agenţii care sunt în căutare de lichidităţi oferă active celor care sunt în căutare de utilizări pentru disponibilităţile lor . Unele operaţiuni se fac fără suport expres . Se întâlnesc operaţiuni în alb (eu blanc) , operaţiuni de remiteri de lichidităţi ce se fac fără contrapartidă , fără garanţie . Unica lor bază este încrederea în debitor .

Totuşi , operaţiunile cele mai fregvente se întemeiază pe titluri de creanţă . Aceste titluri fac obiectul unor cesiuni ferma , caz în care ele sunt vândute definitiv , sau obiectul unor presiuni .

Cea mai cunoscută tehnică a creditării creanţelor comerciale o reprezintă operaţiunea de scontare .

Scontarea reprezintă cesiunea cambiei către un alt beneficiar în schimbul valorii actuale a cambiei .

Necesitatea acestei operaţiuni apare când beneficiarul cambiei (care urmează ca la scadenţă să încaseze valoarea integrală a creanţei) având nevoie urgentă de lichidităţi , cedează acest drept de creanţă , de regulă băncii . În urma scontării , el este îndreptăţit să primească valoarea actuală a cambiei care se calculează :

Va = Vn - S , în care :

Va – valoarea actuală a cambiei ;

Vn – valoarea nominală a cambiei ;

S – scontul , respectiv dobânzile pentru

perioada de la scontare până la scadenţă .

Scontarea prezintă următoarele trăsături :

- cedarea cambiei prin scontare are caracterul de act de vânzare – cumpărare în sensul că se cedează şi se preia dreptul de a beneficia de suma prevăzută în cambie ;

- scontarea cambiei este o operaţiune specială , în sensul că fiecare din beneficiarii care au recurs la scontare şi deci a cedat prioritatea cambiei , rămâne obligat la plata sumei din cambie , în condiţiile în care trasul sau alţi participanţi la procesul cambiei n-au putut plăti . Se manifestă astfel o caracteristică specifică , răspundere solidară a tuturor semnatarilor cambiei la plata sumei respective ;

- scontarea cambiei reprezintă o operaţiune de creditare prin faptul că se referă la transferul unui instrument de credit , dar şi că determină plasarea resurselor de creditare a unei bănci pe un anumit termen , cu asigurarea încasării dobânzii aferente .

Prin scontare creditul comercial se transformă în credit bancar . În urma scontării beneficiarul iese din raportul de credit anterior , obligaţia trasului de a plăti fiind înlocuită prin bani efectivi , pe care bancherul îi avansează . Pe de altă parte , trasul angajat iniţial într-o operaţiune comercială devine în urma scontării debitor al băncii comerciale .

Băncile efectuează şi alte operaţiuni cambiale pentru a se proteja împotriva unor riscuri .

O astfel de operaţiune este pensiunea .

Pensiunea este operaţiunea prin care banca presa cambiile pe care le vinde beneficiarul , cu condiţia răscumpărării lor de către acesta la termenele convenite .

Operaţiunile de pensiuni pot fi de 24 de ore , reînnoibile sau pentru o durată fixă , de exemplu de 7 zile .

Aceste operaţiuni se desfăşoară , în mod frecvent , în relaţiile băncilor cu firmele mari şi îndeosebi între bănci . Efectele ce fac obiectul unei pensiuni rămân de regulă la beneficiar , iar banca cumpărătoare primeşte angajamentul de răscumpărare , emis de beneficiar , şi borderoul efectelor respective .

Caracteritic şi celorlate pieţe , mecanismul pieţei monetare vizează profitul . Intermediarii urmăresc acumularea de lichidităţi la costuri cât mai reduse încercând să le plaseze sub formă de credite remunerate cât mai bine .

Un rol esenţial în derularea operaţiunilor pe această piaţă îl joacă nivelul actual al ratei dobânzii şi mai ales anticipaţiile privind evoluţiile viitoare ale acesteia . Operatori pieţei arbitrează între diferitele scadenţe ale titlurilor şi diferitele rate ale dobânzii la instrumentele utilizate .

În ultimii 10 ani , piaţa monetară a cunoscut un proces de transformare prin “deschiderea” acesteia . Acest fenomen se caracterizează prin posibilitatea ce se oferă tuturor agenţilor care dispun de capitaluri pe termen scurt de a le oferi celorlalţi agenţi care au nevoie de lichidităţi pe termen scurt . Deschiderea pieţei monetare este o invenţie franceză şi s-a manifestat ca o reacţie împotriva excesivei compartimentări a pieţei banilor .

Piaţa monetară a devenit în Franţa şi în alte ţări accesibilă intrepinderilor , trezoreriei statului şi tuturor instituţiilor financiare . Unii dintre aceşti agenţi au primit dreptul de a emite instrumente financiare pe termen scurt negociabile .

Noile instrumente ale pieţei financiare se concretizează în :



  1. certificate de depozit emise de bănci (din martie 1985) pentru suma de minimum 5 milioane de franci pe termene cuprinse între 10 zile şi 7 ani . Ele sunt destinate tuturor titularilor de lichidităţi , inclusiv intreprinderilor . Dacă certificatele de depozit sunt emise în devize durate , suma lor minimală ca şi remunerarea lor sunt liber negociabile ;

  2. biletele de trezorerie sunt titluri care asigură accesul pe piaţa monetară a intreprinderilor în calitate de creditori . Ele au aceeaşi limită minimă (5 milioane de franci) şi aceeaşi durată , între 7 zile şi 10 ani . Acestea sunt negociate prin intermediul băncilor , caselor de titluri şi agenţilor pieţei interbancare ;

  3. Bonuri de tezaur negociabile reprezintă o nouă categorie de titluri publice emise pentru 7 ani . Ele vizează marii deţinători de lichidităţi şi se substituie altor bonuri emise până acum . Aceste titluri sunt emise prin adjudecări la Banca Franţei şi sunt garantate de către aceasta ;

  4. Bonurile negociabile ale instituţiilor financiare sunt bonuri rezervate instituţiilor financiare specializate bancare ca Agenţia de antreprenori şi nebancare ca , de exemplu Creditul Naţional , Creditul Funciar etc. şi sunt garantate de Banca Franţei . Sunt plasate şi negociate ca biletele de trezorerie ale intreprinderilor şi sunt emise pe termene între 10 zile şi 7 ani ;

  5. Bonuri ale societăţilor financiare şi ale caselor de titluri . Au aceleaşi caracteristici generale ca şi ale celorlalte titluri emise de instituţiile financiare .




C. Basna, N. Dardac, C-tin Floricel : “Monedă, credit, bănci” Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 1993,,pag. 205




Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]