Rezolvari bacalaureat istorie





Rezolvari istorie bac 2008 valabile si pentru bacalaureat 2009

Varianta 1

   1. Secolul al XVI-lea
   2. Ştefan cel Mare
   3. Sursa A- Oraşul Suceava

Sursa B- Oraşul Târgovişte

  
4. În 1476, când este asediată de turci, Cetatea Neamţului a fost
imposibil de cucerit  pentru că ,deşi s-au aşezat şapte bombarde şi
timp de opt zile s-au străduit a o cuprinde,… toţi se apăru cu tunurile
şi nu le păsa
   5. Deşi a fost înzestrată cu ieniceri, 1600
archebuzieri şi 2000 cavaleri, cetăţuia ridicată de turci la Târgovişte
în 1595 a cedat repede  în faţa oştirilor aliate creştine (a lui Mihai
şi ale principelui Transilvaniei) pentru că apărarea a fost organizată
iresponsabil. La posturi, în momentul atacului, se aflau 300- 400
soldaţi în timp ce creştinii erau superiori din punct de vedere
numeric: 50-60 de mii. ‚‚au dat asaltul şi deodată au dat foc şi pârjol
la acea cetăţuie… necredincioşii au luat-o şi au distrus-o’’
   6.
Istoria Ţărilor Române între sec. al XIV-lea şi al XVI-lea se
desfăşoară într-un context internaţional complicat.

Acesta este marcat
de expansiunea Imperiului Otoman şi de tendinţele regatelor creştine –
Polonia şi Ungaria de a-şi subordona Ţările Române şi de a-şi extinde
controlul la Dunărea de Jos şi în Peninsula Balcanică. Obiectivul
fundamental al politicii externe dusă de domnii români îl reprezintă
lupta pentru menţinerea independenţei şi a autonomiei politice,
apărarea teritoriului ţării şi a hotarelor sale. Pe această linie se
înscriu eforturile lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) de a realiza un
echilibru profitabil între tendinţele hegemonice ale Ungariei şi
Imperiului Otoman. Pentru a contracara pretenţiile lui Sigismund le
Luxemburg (rege al Ungariei şi împărat al Germaniei) asupra ţării
Româneşti Mircea încheie, curând după urcarea pe tron o alianţă cu
Polonia, prin intermediul lui Petru Muşat, domnul Moldovei -  cu care
de asemenea Mircea are relaţii foarte bune.  Devenind vasal al
Poloniei, ca şi domnul Moldovei, Mircea se pune sub protecţia formală a
acestui regat,aflat în rivalitate cu Ungaria la acea vreme.

              
După 1390 pericolul otoman se accentuează iar prezenţa la Dunăre a noii
puteri îi apropie pe Sigismund -regele Ungariei şi Mircea -domnul Ţării
Româneşti care ieşise victorios în faţa lui Baiazid I la Rovine (oct.
1594 sau mai 1595) dar nu deţinea controlul total asupra ţării sale din
cauza lui Vlad Uzurpatorul -protejatul sultanului. Tratatul dintre
Mircea şi Sigismund se încheie în martie 1395 la Braşov şi cuprindea
condiţiile în care cei doi aliaţi îşi ofereau sprijin în lupta
antiotomană. Sprijinul acordat de Mircea în confruntările anterioare cu
Poarta şi participarea sa la Cruciada de la Nicopole (1396) unde armata
de cavaleri din Europa Occidentală suferă un dezastru în faţa armatei
otomane, dovedesc trăinicia acestei alianţe.

   7. Constituirea
statelor Medievale în spaţiul românesc - Transilvania, Ţara Românesc
Moldova şi Dobrogea - reprezintă un moment esenţial în evoluţia
politică a teritoriului la nord de Dunăre. La baza statului stau
ţările, obştile săteşti, câmpurile sau codrii. Acestea se reunesc între
secolele IX- XIII in cadrul unor formaţiuni prestatale - jupanate,
cnezate şi voievodate. Asemenea formaţiuni sunt pomenite la începutul
Evului Mediu în Cronica lui Nestor şi Povestea vremurilor de demult la
răsărit de Carpaţi, iar despre populaţia din aceste zone aflam ca se
opunea în secolul al XIII-lea deopotrivă turcilor din Halici, dar şi
incursiunilor tătaro-mongole.

               La baza
constituirii Moldovei stă un dublu descălecat. Iniţiativa vine de la
fruntaşii politici ai românilor din Maramureş. Cu prilejul unor
expediţii împotriva tătarilor (1345-1354, iniţiate de regele maghiar
Ludovic de Anjou la est de Carpaţi, voievodul maramureşean Dragoş se
aşeză în teritoriul determinat de râul Moldova. El organizează acolo o
marcă de apărare supusă coroanei ungureşti. Urmaşii lui Dragoş menţin
raporturile de dependenţă faţă de Ungaria, ceea ce duce în 1359 la
izbucnirea unei răscoale locale. Profitând de aceasta, un alt voievod
din Maramureş, Bogdan din Cuhea, trece munţii la răsărit şi alungă pe
urmaşii lui Dragoş. Astfel se naşte un nou stat românesc independent,
şi anume Moldova. Noul său statut politico-juridic este recunoscut în
1364-1365 de către Ungaria.

  
Varianta 2

    1. Ştefan cel Mare
   2. Secolul al XVII-lea
   3. mitropolit
   4. boierimea
  
5. A (Ştefan convoacă Adunarea Ţării pentru a primi confirmarea în
domnie; i-a strâns pe boieri şi alte categorii sociale la Direptate)

Cauză: ‚‚şi i-a întrebat pe toţi: iastele cu voie tuturor să le fie domn?’’

Efect: ‚‚cu toţii l-au ridicat domn’’ (proclamarea lui Ştefan)

      Este valabilă şi varianta:

      Cauză: ‚‚Ştefan vodă.. de război să pregătea’’

      Efect : ‚‚A împărţit oştii sale steaguri şi a pus căpitani, care toate, cu noroc,    i-au venit’’

  
6. B (Brâncoveanu, marele logofăt se bucura de mare respect din partea
boierilor, care l-au convins după multe insistenţe să le fie domn)

Cauză: ‚‚ Îl ştiau că este înţelept şi se trăgea din odraslă domnească’’

Efect:
‚‚Boierimea şi cu alţii cu toţii făcură sfat şi aleseră dintre dânşii
[pe Brâncoveanu], marele logofăt, de-l ridicară să le fie domn’’

      Este valabilă şi varianta:

Cauză:
‚‚ Boierimea şi cu alţii cu toţii făcură sfat şi aleseră dintre dânşii
[pe Brâncoveanu], marele logofăt, de-l ridicară să le fie domn’’

Efect : ‚‚Şi îndată îl duseră în sfânta mitropolie cu mare cinste… şi i-au citit deasupra capului [slujba de binecuvântare]

(alegerea
Domnului de către boieri este urmată de ungerea cu mir realizată de
către mitropolit - conform ritualului, abia după aceea i se recunoaşte
candidatului calitatea de domn)

   7.             La sfârşitul
secolului al XIV-lea Imperiul Otoman forţa deja linia Dunării în
expansiunea sa spre centrul Europei. Mircea cel Bătrân (1386- 1418),
domnul Ţării Româneşti, în faţa acestei primejdii a adoptat o politică
activă de apărare a ţării aliindu-se cu vecinii. Astfel că în 1389
oferă ajutor cneazului Lazăr în bătălia de la Câmpia Mierlii. În anii
următori se confruntă cu turcii şi la nord de Dunăre, cea mai
răsunătoare victorie a sa este cea de la Rovine. Deşi nu se cunosc nici
data exactă (probabil oct. 1394 sau mai 1395) şi nici locul unde  s-a
desfăşurat (rovină - loc mlăştinos), această bătălie reprezintă prima
mare confruntare româno-otoman din istorie. Întrucât nu avea suficiente
forţe pentru o înfruntare directă, Mircea - după ce a pus la adăpost
populaţia - s-a retras în păduri, hărţuindu-i pe turci. Tactica aceasta
a fost apoi folosită de mai mulţi domnitori în lupta cu oştile otomane.
Bătălia s-a dat în cele din urmă într-o zonă mlăştinoasă unde forţele
turceşti nu se puteau desfăşura. Lupta a fost crâncenă, cronicile
vremii scriu despre  mulţimea lăncilor şi a săgeţilor care au întunecat
văzduhul. Consecinţele victoriei au fost: îndepărtarea pericolului
otoman şi organizarea primei mari coaliţii continentale otomane la care
a participat şi domnitorul român – cruciada de la Nicopole. În
prealabil Mircea a încheiat cu Sigismund de Luxemburg - regele Ungariei
- un tratat de alianţă la Braşov (7 martie 1395). Scopul alianţei ca şi
scopul cruciadei de la Nicopole era alungarea otomanilor de la Dunăre
şi chiar din Europa. Încă din primăvara anului 1396 au sosit la Buda
cavaleri francezi şi burgunzi, apoi germani, italieni si englezi.
Acestora li s-au alăturat oştile maghiare, un corp ardelean condus de
voievodul Ştibor şi oastea Ţării Româneşti sub conducerea lui Mircea.
În vara anului 1936 aliaţii au cucerit Vidinul şi Rahova ajungând la
Nicopole. Deşi Mircea, care cunoştea tactica de luptă a otomanilor, a
cerut să atace cel dintâi, a fost refuzat de ducele Burgundiei. În
aceste condiţii atacul a fost pornit de cavaleria occidentală, care s-a
îndepărtat de liniile creştine şi a fost înconjurată de oastea otomană.
Rezultatul cruciadei a fost un fiasco, el consfinţea prezenţa
otomanilor în Bulgaria şi pe linia Dunării. În interiorul ţării
prezenţa turcilor a avut un efect paradoxal pentru că i-a întărit
poziţia lui Mircea; pericolul otoman i-a readus pe boieri în jurul
domnului după o scurtă perioadă de anarhie favorabilă lui Vlad
Uzurpatorul favoritul sultanului.
   8.             Înfrângerea
otomanilor sub zidurile Vienei în 1683 marchează debutul ultimei faze
de evoluţie a Imperiului Otoman -decăderea sa lungă şi lentă(1683-
1918).

            De acest fenomen au profitat din plin cele
două puteri în ascensiune -Austria şi Rusia -care iniţiază o politică
agresivă, expansionistă, în răsăritul Europei- politică cunoscută mai
bine de două secole sub numele de ‚‚criză orientală’’. Aflate la
intersecţia celor trei mari puteri (Rusia, Austria şi Turcia) Ţările
Române nu puteau să se sustragă caruselului de interese şi intrigi care
s-a declanşat după 1683. În prima fază ,domnitori vizionari ca  Şerban
Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir încearcă
ieşirea din sistemul doninaţiei otomane apropiindu-se de Imperiul
Habsburgic, Polonia şi Rusia. Tratativele cu Habsburgii le iniţiază
Cantacuzino (domn al Ţării Româneşti 1678-1688). În centrul acestor
tratative au stat ideile de independenţă a ţării, libertate religioasă,
respectarea vechilor obiceiuri ale ţării. După moartea neaşteptată a
lui Şerban Cantacuzino, tratativele sunt continuate de Constantin
Brâncoveanu, fără să se ajungă la un rezultat deoarece Austria nu a dat
garanţiile militare solicitate de domnul român ci, din contră
,comportamentul generalului Donat Heissler în 1690 a demonstrat
intenţia expansionistă  a Austriei . După pacea de la Karlowitz,
Transilvania intră sub stăpânire Austriacă iar Ţara Românească şi mai
ales Moldova se reorientează spre altă alianţă: Rusia lui Petru cel
Mare. În aprilie 1711 Dimitrie Cantemir încheie cu Petru o înţelegere
la Luck prin care se prevedea ieşirea Moldovei de sub dominaţie
otomană, alianţa ţării cu Rusia, recunoaşterea deplinei suveranităţi şi
integrităţi a Moldovei, domnie ereditară a lui Dimitrie Cantemir.
Războiul ruso-româno-otoman de sfârşeşte însă cu înfrângerea de la
Stănileşti pe Prut, iar Dimitrie Cantemir este obligat să se refugieze
în Rusia. După câţiva ani (1714) îşi pierde tronul şi Brâncoveanu; apoi
şi viaţa, În aceste împrejurări, pentru că nu mai avea încredere în
domnii pământeni, Imperiul Otoman a introdus în Moldova şi Ţara
Romînească domniile fanariote.

descarca toate rezolvarile subiectul I si II:
Rezolvari la istorie bac 2008 (*pentru dezarhivare puteti folosi WinRAR)
pentru subiectul III folositi-va de lectiile de aici
 

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]