Eliminarea substanţelor rezultate în urma descompunerilor se numeşte excreţie. Organele la nivelul cărora se formează urina, rinichii, împreuna cu organele care conduc urina la exterior, căile urinare, alcătuiesc sistemul excretor.
Anatomia:
Rinichii sunt localizaţi in cavitatea abdominala, de o parte si de alta a coloanei vertebrale. Ei au forma unor boabe de fasole, 10-12 cm lungime, culoare roşiatica şi suprafaţa neteda şi lucioasă.
Rinichiul este acoperit la exterior de o capsula fibroasa, care se înlătură uşor, sub care se găsesc două zone:zona corticala şi zona medulara. În zona medulara se găsesc 7-14 formaţiuni ,numite piramide renale, cu vârfurile îndreptate spre interiorul rinichiului. Piramidele renale sunt alcătuite din tuburi colectoare si vase de sânge.
UNITATEA STRUCTURALĂ SI FUNCŢIONALĂ A RINICHIULUI ESTE NEUFRONUL.
Tuburile colectoare nu fac parte din structura neufronului. Ele strâng urina de la mai mulţi neufroni, străbat piramidele renale şi se deschid în pelvisul renal.
Artera renlă se ramnifică până la nivel de arteriole ce pătrund câte una in capsula neufronului şi formează glomerul. Arteriola iese din capsulă şi formează capilare în jurul tubului urinifer. Aceste capilare se continua cu capilarele venoasa , care formează în final vena renală.
Pelvisul renal se continua cu ureterele. Uretrele sunt conducte care ies din partea concava a fiecărui rinichi si se deschid in vezica urinara. Pereţii ureterelor conţin fibre musculare netede, orientate circular si longitudinal. Vezica urinara este un organ cavitar în care se depozitează urina, este situata in partea inferioara a cavităţii abdominale.
Peretele muscular are 3 straturi de muşchi şi e căptuşit cu o mucoasa cutata.
Fiziologia:
Lichidul filtrat din capsula formează urina primara, 180 l în 24 ore.
Urina primară înaintează prin tuburile urinifere şi o mare cantitate de apa, substanţe folositoare şi toata glucoza se absorb în sânge. Ceea ce rămâne în tuburile urinifere şi trece în tuburile colectoare este urina finală 1-1,5 l în 24 h. urina se formează la nivelul neufronilor.
Compoziţia urinei
- 90 % apa
- uree şi acid uric(format în ficat în urma degradării proteinelor)
- săruri minerale(care nu au fost utilizate de organism)
- medicamente
Urina finala este un lichid limpede, transparent, de culoare galben-deschisă, uşor sărata şi are o reacţie acidică , la omul sănătos.
Eliminarea urinei din vezica urinara se numeşte micţiune.
Igiena:
Igiena sistemului excretor se referă la menţinerea sănătoasa a organelor excretoare şi la înlăturarea produşilor de excreţie, care sunt dăunători organismului.
Reţinerea de substanţe nefolositoare sau pierderea unor substanţe de care organismul ore nevoie produc tulburări care influenţează starea de sănătate a organismului.
Funcţionarea normala a sistemului excretor poate fi tulburata de o serie de factori de risc.
Factorii chimici:mercurul, cromul, ciupercile otrăvitoare si medicamentele luate in cantităţi mari .
Factorii fizici: frigul şi căldura
Factorii biologici : microbii
Boli:nefrita, tuberculoza renala, pielouefrita, cistita.
