Transilvania in timpul regimului habsburgic

Transilvania in timpul regimului habsburgic
Infrangerea turcilor la Viena in 1683 a avut consecinte deosebite, iar Tratatul de la Karlowitz din 1699 a consacrat pierderea de catre Imperiul Otoman a Ungariei si a Transilvaniei, care au trecut in stapanirea habsburgica.
Prin acest tratat, Transilvania devine provincia Imperiului Habsburgic. Ea va fi organizata prin intermediul a doua acte normative: prima “Diploma Leopoldina” si a doua “Diploma Leopoldina”.
Conform primei, in Transilvania se mentinea sistemul celor 3 natiuni privilegiate (maghiarii, sasii si secuii) cu excluderea romanilor, care erau considerati “tolerati”. Se recunosteau oficial 4 religii (religii recepte): Catolica, Calvina, Lute-rana si Unitariana. Religia Ortodoxa era exclusa din randul celor recunoscute oficial.
Se mentineau legile anterioare (Tripartitul lui Stefan Werboczi), aprobatele si compilatele. Pentru a asigura unitatea imperiului, imparatul a propus crearea Bisericii Unite Greco-Catolice. Cei care ar fi acceptat renuntarea la ortodoxie si noua biserica ar fi primit drepturi politice egale cu cele ale natiunilor privilegiate. Cu toate acestea, majoritatea romanilor au refuzat noua biserica.
Miscarea de emancipare (eliberare) nationala a romanilor transilvaneni a fost reprezentata de episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu-Klein. El a prezentat in 1744, in dieta Transilvaniei, un memoriu numit “Supplex Libellus”. In acest document, el a sustinut necesitatea recunoasterii egalitatii politice si nationale a romanilor din Transilvania cu celelalte nationalitati considerate privilegiate. Aceste revendicari erau argumentate prin afirmatii de ordin istoric, referitoare la vechimea si continuitatea romanilor in Transilvania, originea latina, precum si contributia la dezvoltarea economica a principatului.
In 1791 aceste idei au fost reluate de Școala Ardeleană in lucrarea Supplex Libellus Valachorum. (mai multe detalii la romanitate, in lectia: romanitatea românilor)

Alte Lectii din istorie