Varianta 37 Tip de roman din perioada interbelica, apartinand lui Camil Petrescu : Patul lui Procust





    Bacalaureat 2009: Varianta 37: Tip de roman din perioada interbelică, aparţinând lui Camil Petrescu : Patul lui Procust

  Romanul „Patul lui Procust” scris de Camil Petrescu este, prin aspectul  său modern, o frescă a societăţii, pe care o ilustrează într-un mod  subiectiv, influenţat de perspectivele personajelor aflate în centrul  acţiunii. Atenţia se îndreaptă, aşa cum este sugerat încă din titlu,  spre modul în care ideile preconcepute sunt aplicate în viaţa socială,  în paralel cu viaţa intimă, particulară. Lipsa de înţelegere în cazul  celor două cupluri centrale din roman (Fred Vasilescu – Doamna T. şi  George Demetru Ladima – Emilia Răchitaru), corelată cu lipsa de  consideraţie a societăţii faţă de omul intelectual (Ladima) sunt  atribuite unor cauze subiective şi, deci, datorate modului în care  fiecare individ percepe realitatea. Astfel, în ciuda faptului că  tratează subiecte dezbătute şi de alţi scriitori aparţinând altor  epoci, Camil Petrescu îşi demonstrează caracterul inovator, prin  perspectiva nouă, subiectivă şi, în acelaşi timp, autentică, pe care o  aduce în prim-planul literaturii.
Una din cele două teme regăsite  pe întreg cuprinsul romanului este iubirea şi modul în care ea este  înţeleasă de diferite personaje. Astfel, folosindu-se nararea la  persoana întâi, perspectivele se multiplică, iar înţelegerea textului  se relativizează; textul se focalizează spre interiorul personajelor,  conferind o notă profund psihologică romanului. Analizându-se cuplul  format din Ladima şi Emilia se poate observa faptul că nepotrivirea  dintre cei doi începe încă de la aşteptările pe care le au unul de la  celălalt. Pentru primul, iubirea reprezintă nivelul maxim, din punct de  vedere al intensităţii trăirii sentimentelor, la care se poate ajunge  în viaţă. El percepe pasiunea sa pentru fiinţa iubită mai presus de  grijile sale cotidiene, sau de problemele societăţii în care trăieşte,  fiind dispus să îşi sacrifice orice bun în scopul apropierii faţă de  aceasta. Eşecurile sale pe plan profesional, îl determină să îşi  manifeste dorinţele de afirmare prin Emilia, sprijinindu-i şi  facilitându-i prin eforturi susţinute apariţia pe scena Teatrului  Naţional, ca actriţă.


Sentimentul aproape pătimaş determină în Ladima o  anume aviditate faţă de Emilia, pe care o percepe ca parte din propria  sa persoană. Pentru ea, însă, iubirea se rezumă, mai degrabă la stadiul  materialist, mecanic, necesar obţinerii de anumite servicii şi  favoruri. Felul nepăsător în care îl tratează pe Ladima - profund  îndrăgostit de ea, ca persoană - indică faptul că, în viziunea ei,  sentimentele se rezumă la aparenţe şi la manifestări de faţadă,  refuzându-le şi celor din jurul ei dreptul de a ieşi din acest tipar.
Modul în care personajele îşi schimbă perspectiva, unul faţă de  celălalt, poate fi extins şi dincolo de iubire, la un nivel al tuturor  relaţiilor stabilite între acestea. Un exemplu în acest sens este  raportul legăturilor dintre Fred Vasilescu şi George Ladima; acesta  este supus schimbărilor, în funcţie de percepţia de moment a fiecăruia.  Între ei se stabileşte un sentiment de adversitate la început, odată cu  duelul avut la Techirghiol care, însă, se schimbă cu ocazia  întâlnirilor viitoare, pe parcursul cărora între cei doi se dezvoltă o  relaţie de amiciţie. Mai mult, odată cu descoperirea scrisorilor lui  Ladima adresate Emiliei, acesta îi va apărea lui Fred într-o postură  mult mai complexă, schimbată de contradicţia apărută între caracterul  său intransigent şi pasiunea oarbă faţă de o persoană nestatornică în  iubire. Este momentul în care Fred încetează să judece conform ideilor  sale preconcepute şi înţelege nevoia de a dezlega misterul morţii  autorului textelor adresate Emiliei ca pe o datorie morală faţă de cel  decedat.
Scrisorile citite în dormitorul Emiliei Răchitaru  conţin, în acelaşi timp, şi o dovadă a modului în care Ladima, în  calitate de intelectual, este marginalizat de către societate şi, în  acelaşi timp, perceput ca un instrument pentru cei care vor să obţină  puterea. Existenţa pe care o duce este modestă, fără putere financiară;  în schimb este prezentat ca un om care are „coloană vertebrală”.  Destinul său tragic, însă, arată că tocmai această integritate morală  este elementul care îi va determina declinul, în urma unui conflict cu  şefii ziarului „Veacul” pentru care scria. Imparţialitatea sa, dovedită  prin faptul că redacta articole împotriva intereselor superiorilor săi,  nu este bine primită, drept pentru care este restricţionat în temele pe  care le abordează în scrierile sale. Ca urmare, Ladima, obişnuit să  „scrie doar lucruri în care crede” îşi dă demisia, renunţând la ultima  lui sursă de venit sigur, acest lucru putând fi interpretat ca unul din  motivele pentru care personajul se sinucide în cele din urmă.
Aspectul social al romanului este reliefat totodată şi pe baza  relatărilor lui Fred Vasilescu, membru recunoscut al înaltei societăţi  din România la acea vreme şi un participant constant la întâlnirile  mondene. Pe baza memoriei sale involuntare şi, prin scrisorile scrise  de Ladima, se recompune, la nivelul textului, un tablou al vieţii  economice tipice pentru perioada interbelică. Se povestesc jocuri de  culise ale căror protagonişti sunt Nae Gheorghidiu şi Tănase Vasilescu  (poreclit Lumânăraru) şi, pentru înţelegerea mai bună a contextului, se  dau informaţii privind situaţia politică şi socială a vremii.
Descris  în viziunea naratorului-autor, Fred este prezentat ca un personaj care  „rămânea la aspectele de suprafaţă”, fără posibilitatea de a înţelege  lucrurile care depăşeau aparenţele. Astfel se poate generaliza, pe baza  textului, o perspectivă asupra societăţii de tip înalt ca un „cerc  vicios” în care membri componenţi sunt încurajaţi de context şi de cei  din jur în a-şi masca adevăratele intenţii şi idei. Este, în acest  sens, de remarcat faptul că, încă de la primele încercări de a scrie în  jurnal, destăinuind amănunte nemărturisite până atunci, Fred simte o  bucurie a scrisului „mai tare ca heroina însăşi”. Acest lucru sugerează  faptul că personajul simţea nevoia apăsătoare de a-şi comunica  impresiile şi sentimentele, însă, până în acel moment, nu avusese  ocazia să le împărtăşească nimănui.
Din punct de vedere al  sfârşitului tragic al intelectualului, romanul ar putea fi interpretat  ca o dramă socială, în cazul în care Ladima s-ar fi sinucis datorită  condiţiilor în care ajunsese să trăiască; astfel, banii găsiţi în  buzunarul său reprezintă doar o modalitate prin care acesta îşi ascunde  gestul faţă de opinia publică. De cealaltă parte, misterul care  planează asupra morţii lui Fred Vasilescu poate indica  inadaptabilitatea acestuia la condiţiile pe care trebuia să le  înfrunte. Motivul pentru care o respinge pe doamna T. rămâne până la  final necunoscut. Drama lui, precum şi cea a lui Ladima, este  manifestată prin suferinţa produsă de iubire şi de încercarea de a-şi  păstra demnitatea.
Luându-se în calcul caracterul subiectiv al  romanului „Patul lui Procust”, narat la persoana întâi de personaje ale  căror personalitate iese din comun, putem vorbi de un  pluriperspectivism obţinut la un nivel atât psihologic (prin analiza  personala asupra evenimentelor petrecute) cât şi social, obţinut prin  redarea contextului social, istoric şi politic al vremii. Inovaţiile  aduse de romanul modern, promovat de Camil Petrescu, schimbă percepţia  obiectivă, detaşată de întâmplările relatate la persoana a treia,  prezentând subiectul cu ajutorul unor exponenţi direct implicaţi în  societatea în care trăiesc, pe baza fluxului memoriei involuntare.

 

Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

 

Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 37

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
  Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre un tip de roman din perioada interbelica,     apartinand lui Camil Petrescu. In realizarea eseului, in functie de romanul     pentru care ai optat, vei porni de la ideile exprimate intr-una dintre urmatoarele     afirmatii critice:
 
„...daca partea intaia a acestui roman e o fabulatie, e adica nascocita     [...], si deci eroul Stefan Gheorghidiu cu sotia lui sunt pura fictiune, in     schimb se poate afirma ca partea a doua a cartii, aceea care incepe cu intaia     noapte de razboi, este construita dupa memorialul de campanie al autorului,     imprumutat cu amanunte cu tot eroului”. (Camil Petrescu, Cuvant dupa un     sfert de veac, prefata la editia din 1955 a romanului Ultima noapte de dragoste,     intaia noapte de razboi)

„Patul lui Procust se desfasoara, cum s-a observat, pe doua mari planuri,     unul de roman social, altul de roman psihologic, primul cuprinzand pe o suprafata     larga nenumarate aspecte si probleme ale vietii moderne (politica, finante,     ziaristica, aviatie, moda, sport), cel de al doilea atacand problemele intime,     individuale ale omului, iubirea si moartea”. (Mihail Sebastian, Eseuri.     Cronici. Memorial)

Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului     de tip argumentativ: ipoteza, constand in formularea tezei/ a punctului de vedere     cu privire la tema, argumentatia (cu minimum 4 exemplificari/ rationamente logice/     exemple concrete etc.) si concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului vei     primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte (organizarea     ideilor in scris – 3 puncte, utilizarea limbii literare – 3 puncte,     abilitati analitice si critice - 3 puncte, ortografia – 2 puncte, punctuatia     – 2 puncte,
asezarea in pagina, lizibilitatea – 1 punct ).
In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa     aiba minimum 2 pagini.

 Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -


Comentarii 0


Nu sunt comentarii.

Scrie un comentariu

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]