Varianta 38 Raportul dintre timpul cronologic şi cel psihologic, ilustrat intr-un roman studiat, apartiand lui Camil Petrescu: Patul lui Procust





 Bacalaureat 2009: Varianta 38: Raportul dintre timpul cronologic şi cel psihologic, ilustrat într-un  roman studiat, aparţinând lui Camil Petrescu: Patul lui Procust
 
 

După  cum afirmă Mario Vargas Llosa în „Scrisori către un tânăr romancier”,  există două timpuri: cel cronologic şi cel psihologic. Cel cronologic  există obiectiv, independent de percepţia individului, poate fi  calculat în funcţie de anumite repere exacte („mişcarea astrelor în  spaţiu”) şi domină evoluţia existenţei oamenilor, de la naştere până la  moarte. Spre deosebire de acest timp, cel psihologic este subiectiv şi  depinde de emoţiile şi acţiunile oamenilor.
  Raportul dintre timpul  psihologic şi cel cronologic este ilustrată de Camil Petrescu în cele  două romane ale sale, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de  război” (1930) şi „Patul lui Procust” (1933), prin care scriitorul face  trecerea de la romanul tradiţional la cel modern, de tip proustian.  Acesta este teoretizat de Petrescu în lucrarea „Noua structură şi opera  lui Marcel Proust”. Autorul respinge naratorul omniscient şi  omniprezent din romanul tradiţional, preferând să pună accent pe  autenticitate, posibilă doar prin introducerea unei naraţiuni  subiective, la persoana întâi, după cum afirmă însuşi Petrescu: „Să nu  descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile  mele, ceea ce gândesc eu [...] Aceasta-i singura realitate pe care o  pot povesti [...] Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.” Un  astfel de narator, care nu se află în posesia tuturor informaţiilor,  este mai realist şi mai credibil pentru cititorul aflat în aceeaşi  situaţie, dar, evident, nu este creditabil din pricina subiectivităţii  sale.
  În romanul modern de tip subiectiv „Patul lui Procust”, sunt  valorificate diverse concepte estetice inedite: fluxul memoriei  involuntare, autenticitatea, pluriperspectivismul, luciditatea  (auto)analizei, anticalofilismul, care are rolul de a spori  autenticitatea, şi naraţiunea la persoana întâi. Petrescu abordează tema intelectualului, a cărui inadaptabilitate are cauze interioare, nu  doar exterioare, şi pe cea a iubirii, care este privită diferit de  fiecare personaj. Titlul romanului are în vedere sensul conotativ al  expresiei şi simbolizează incompatibilitatea în relaţiile umane cauzată  de tendinţa fiecărui personaj de a-i judeca pe ceilalţi după anumite  tipare prestabilite, de a-i transforma conform propriei viziuni şi  propriului model.
  Compoziţional, romanul cuprinde trei părţi: primul  este constituit din scrisorile doamnei T., adresate autorului, prin  intermediul cărora este reconstituită o parte din existenţa acesteia,  inclusiv relaţia ei pasională cu un anume X, care este dezvăluit în  notele de subsol ca fiind Fred Vasilescu, un tânăr de o frumuseţe  spor¬tivă, bogat, aviator şi fost secretar de legaţie, fiul  industriaşului Tănase Vasilescu-Lumânăraru. A doua parte fiind jurnalul  lui Fred, intitulat „Într-o după-amiază de august”, şi „Epilog I”,  povestit de tânăr, unde acesta descrie cum a cercetat cu minuţiozitate  împrejurările morţii lui Ladima. Jurnalul cuprinde şi scrisorile lui  G.D. Ladima adresate actriţei Emilia Răchitaru. Cel de-al treilea plan  este cel al autorului, devenit personaj prin intermediul notelor de  subsol şi prin „Epilog II”, în care acesta încearcă să desluşească  misterul existenţial al lui Fred Vasilescu.


Deşi rolul notelor de  subsol este de a da credibilitate celorlalţi naratori implicaţi,  autorul lor este de asemenea un personaj-narator subiectiv şi nu poate  elucida toate tainele naraţiunii.
  Cea mai mare parte a romanului  constă în jurnalul lui Fred Vasilescu, pe care acesta îl scrie la  cererea autorului, dar în primul rând din dorinţa de a-şi răspunde  propriilor întrebări. Aici sunt puse în evidenţă cele două planuri  temporale din discursul narativ: timpul narării, timpul cronologic şi  timpul narat, timpul psihologic. Acţiunea propriu-zisă se petrece, după  cum indică titlul jurnalului, într-o singură după-amiază. Fred  Vasilescu îi face o vizită Emiliei Răchitaru şi află că aceasta fusese  iubită de G.D. Ladima, poet şi ziarist, pe care tânărul îl cunoscuse  bine, destinele lor intersectându-se de mai multe ori. Emilia îi dă lui  Fred să citească scrisorile primite de la Ladima şi, din acest moment,  acţiunea oscilează între planul prezent şi cel trecut, în funcţie de  reacţiile şi memoria lui Fred. Astfel, în doar câteva ore sunt  reconstituite existenţa lui Ladima, dragostea lui pentru Emilia şi  relaţia tumultuoasă dintre Fred şi doamna T. Lectura scrisorilor relevă  drama existenţială a intelectualului Ladima, incapabil să se adapteze  normelor societăţii în care trăia, dar şi dragostea lui pentru o femeie  nedemnă de el. Descoperind tragedia lui Ladima, Fred Vasilescu se  regăseşte pe sine în iubirea pătimaşă pentru doamna T., pe care o  părăsise dintr-un motiv necunoscut, ce constituie una dintre tainele  romanului. Pe măsură ce Fred citeşte scrisorile poetului, el revine  asupra unor amintiri legate de conţinutul epistolelor, reinterpretând  anumite evenimente, schimbându-şi modul în care îl percepe pe poet, şi  în acelaşi timp simţindu-şi, în mod inexplicabil, destinul legat de cel  al lui Ladima din momentul în care se întâlneşte cu acesta în faţa  casei doamnei T. Odată ce a terminat de citit scrisorile, Fred decide  să le fure pentru a proteja memoria poetului, pentru a nu permite ca  drama lui să fie aflată şi de altcineva.
  Trecerea de la timpul  cronologic la cel psihologic se face prin intermediul fluxului memoriei  involuntare, tehnică proustiană preluată de Camil Petrescu şi utilizată  pentru a crea impresia de autenticitate, lanţul amintirilor fiind  spontan, nedirijat. Astfel, pe măsură ce Fred citeşte scrisorile lui  Ladima şi ascultă comentariile Emiliei, retrăieşte anumite momente  legate de relaţia sa cu doamna T. sau momente petrecute cu Ladima. Fred  îşi aduce aminte de modul în care l-a cunoscut pe poet, în timpul unei  excursii. Întâlnindu-se cu doamna T., tânărul o jigneşte din gelozie şi  este confruntat de Ladima, care îi ia apărarea femeii. În prezent,  citind scrisorile, Fred este uimit să constate că un bărbat cu  principii puternice, care este dispus să se dueleze pentru onoarea unei  femei necunoscute, a fost capabil să se îndrăgostească de o femeie  precum Emilia. Faptul că Ladima s-a lăsat umilit, înşelat de actriţă,  lucru care în prezent îl intrigă pe Fred, se explică prin incapacitatea  poetului de a renunţa la propria viziune pe care o avea asupra Emiliei,  de a accepta caracterul ei adevărat.
  Tot prin lectura sa, Fred  descoperă mizeria materială în care trăia Ladima din cauza refuzului  său de a face un compromis intelectual. Acesta demisionează de la  ziarul „Veacul” atunci când îi este interzis să scrie ceea ce doreşte,  deşi nu avea o altă sursă de venit. Este ilustrată astfel tema  intelectualului inadaptabil, care refuză să renunţe la propriile  principii şi să se conformeze realităţii contemporane.
  Comportamentul,  vorbele Emiliei îi trezesc lui Fred amintiri ce o privesc pe doamna T.,  creând o antiteză între cele două femei. Constatând trivialitatea  actriţei, Fred revede distincţia, rafinamentul doamnei T., considerând  o comparaţie între cele două degradantă pentru cea din urmă. Şi Ladima  o vede pe doamna T. ca fiind opusul Emiliei, hotărând să lase impresia  că ea a fost cauza sinuciderii lui pentru a ascunde dragostea sa pentru  o femeie vulgară precum Emilia.
După cum am afirmat în  introducere, romanul „Patul lui Procust” ilustrează raportul dintre  timpul obiectiv, cronologic şi cel subiectiv, psihologic prin  prezentarea incursiunii lui Fred Vasilescu în trecut. Memoria  involuntară a acestuia este stimulată prin intermediul scrisorilor lui  Ladima şi al comentariilor Emiliei, aducând în prim-plan evenimente din  trecut, expuse cu ajutorul analizei şi interpretării.

 

Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

 

Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 38

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
  Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre raportul dintre timpul cronologic si cel     psihologic, ilustrat intr-un roman studiat, apartinand lui Camil Petrescu, pornind     de la ideile exprimate in urmatoarea afirmatie:
 
„Exista un timp cronologic si un altul psihologic. Primul exista obiectiv,     independent de subiectivitatea noastra, si este cel pe care il masuram dupa     miscarea astrelor in spatiu si dupa diversele pozitii ocupate intre ele de planete,     acel timp ce roade din noi de cum ne nastem pe lume, pana cand disparem si stapaneste     curba fatidica a vietii tuturor existentelor. Dar mai este si un timp psihologic,     de care suntem constienti in functie de ce facem sau nu facem si care graviteaza     intr-un fel foarte diferit in emotiile noastre”. (Mario Vargas Llosa, Scrisori catre un tanar romancier)

Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului     de tip argumentativ: ipoteza, constand in formularea tezei/ a punctului de vedere     cu privire la tema, argumentatia (cu minimum 4 argumente/ rationamente logice/     exemple concrete) si concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului, vei primi     16 puncte, iar pentru redactarea lui, vei primi 14 puncte (organizarea ideilor     in scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte; abilitati     de analiza si de argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte;     punctuatia – 2 puncte; asezarea in pagina, lizibilitatea – 1 punct).
In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa     aiba minimum doua pagini.

 Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -


Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]