Varianta 39 despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Camil Petrescu: Patul lui Procust





SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) − Varianta 039
Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text
narativ studiat, aparţinând lui Camil Petrescu
. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele
repere:

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales
(de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă
narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/
conflictele textului narativ studiat;
- relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii
semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema
textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.

MODEL DE REZOLVARE

(particularităţile de construcţie a unui personaj, dintr-un text narativ, aparţinând lui Camil Petrescu : Patul lui Procust)

Al
doilea roman a lui Camil Petrescu, Patul lui Procust, apare în 1933 şi
constituie, pentru literatura română, un eveniment cu totul novator.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin
opera lui, fundamentează principiul sincornismului prin aducerea unor
noi principii estetice ca autenticitatea, relativismul şi prin crearea
personajului intelectual analitic, în opoziţie evidentă cu ideile
sămănătoriste ale perioadei anterioare.
În conferinţa Noua structură
şi opera lui Marcel Proust
, Camil Petrescu teoretizează romanul modern
de tip proustian şi respinge romanul de tip tradiţional. El opinează că
literatura trebuie să ilustreze probleme de conştiinţa.
„Patul lui
Procust”
are caracteristicile specifice prozei de factură psihologică:
pespectiva narativa fărămiţată, distincţia între timpul cronologic şi
cel psihologic, fluxul memoriei involuntare, naraţiunea la persoana I,
anticalofilismul, introspecţia, utilizată, aşa cum observă Nicolae
Manolescu, nu numai ca un mijloc de autocunoaştere, ci şi ca un mijloc
de cunoaştere a celuilalt.

Personajele sunt caracterizate print-o
modalitate inedită, ele fiind văzute din mai multe perspective.
Trăsăturile lor se dezvăluie treptat. Această tehnică narativă modifică
parţial conceptul de personaj, care nu mai este un tip literar definit
din exterior, ci unul care se autoconstituie prin mărturisire sau care e
reflectat în conştiinţa celorlalţi.

Tema romanului
ilustrează
problematica funamentală a prozei camil-petresciene, drama iubirii şi
drama intelectualului lucid, inflexibil şi intransigent, însetat de
atingerea absolutului în iubire şi în demnitate umană.

Actiunea
romanului
se desfaşoară între anii 1926-1928 şi e localizată în
Bucureşti şi Techirghiol.

Fred Vasilescu este fiul lui Tănase Vasilescu
Lumânăraru, industriaşul multimilionar asociat în diferite afaceri cu
politicianul liberal – Nae Gheorghidiu. Fred Vasilescu apare din
exterior ca un exponent tipic al înaltei societăţi din acel timp.
Prietenii îl considerau sufletul petrecerilor, iar femeile îl
simpatizau. Unii îl considerau prost, incult şi insensibil, lucru pe
care chiar Fred îl noteaza în jurnalul său, menţionând că nu a fost
niciodată preocupat în a corija această perspectivă asupra sa. Portretul
realizat de naratorul-personaj care scrie notele de subsol este acela
al unui tânăr loial şi delicat, de o mare profunzime intelectuală.
Fred
Vasilescu este o îmbinare perfectă între esenţe şi aparenţe, el părând
să nu aibă alte preocupări decât sportul, moda, chefurile şi femeile,
dar fiind în fondul său, un tânăr sensibil şi inteligent. Doamna T. îl
consideră o enigmă şi în acelaşi timp sufletul ei pereche.
Fred
recompune - prin memorie afectivă - viaţa celorlalte personaje, a
Emiliei, a doamnei T., destinul lui Ladima, precum şi imaginea socială,
politică şi economică a României interbelice. Autorul insistă ca Fred
să-şi exprime în scris frământările pe care declară că le are de la o
vreme. Astfel jurnalul său va cuprinde impresiile pe care le-a avut în
urma citirii scrisorilor lui George Demetru Ladima adresate Emiliei, de
aici Fred ajungând să realizeze şi o analiză a propriei sale relaţii cu
doamna T.
Sub aparenţa unui tânăr superficial, Fred este un
intelectual lucid, introvertit ale cărui sondări interioare dezvăluie o
inteligenţa aparte. Cu o bogată experienţă de viaţă, fost diplomat,
pilot, sportiv talentat cu succese răsunatoare la femei, Fred consideră
că trebuie să traiască în mod direct tot ceea ce i-a comandat amorul
propriu, experienţa trăită constituind un adevarat „memoriu de carieră”.
El îşi ascunde adevărata natură spirituală, întrucât contrastează
flagrant cu mediul în care traieşte, cu lumea superficială al cărei stil
l-a adoptat, prefacându-se că aparţine societaţii moderne, meschine şi
dominate de parvenetism.
Fiind autoanalitic, Fred Vasilescu o
părăseşte pe doamna T., cu toate că este îndragostit total şi definitiv
de ea. El îşi problematizează existenţa şi trăieşte drama unei iubiri
imposibile din cauza faptului că vedea în doamna T. o fiinţă superioară
sau din cauza faptului că se temea să nu descopere în aceasta o Emilia.
Explicaţia exactă a motivului nu este oferită de romanul subiectiv.
Sacrifică definitiv iubirea şi preferă să o piardă pe ea ca să nu se
piardă pe sine. Ceea ce este evident însă, după cum declară şi el este
faptul că relaţia avută cu doamna T. l-a schimbat radical.

Epilogul I
relatează înfrigurarea lui Fred Vasilescu de a cerceta îndeaproape
împrejurimile sinuciderii lui George Demetru Ladima. A doua zi după
vizita pe care i-o făcuse Emiliei, când citise scrisorile lui Ladima,
Fred caută informaţii în toate ziarele din săptămâna în care murise
gazetarul şi constată că necrologurile îl prezentau pe Ladima ca fiind
un adevărat talent. Deşi pare absurd ca un om ca Ladima să se sinucidă
din cauza unei femei atât de vulgare ca Emilia, Fred ştie că acest soi
de femei provoacă adevărate drame de amor, sinucideri sau crime, pe când
cele superioare, inteligente şi distinse provoacă suferinţe mult mai
adânci, dar pe un alt plan spiritual. Ladima, înainte să se sinucidă îşi
pusese în buzunarul hainei o mie de lei, pentru a se exclude ipoteza că
s-ar fi putut sinucide din cauza mizeriei. Procurorul consideră că el
s-a sinucis din cauza unei femei întrucât acesta lasă o scrisoare
adresată unei doamne în care îşi explică profunda suferinţă provocată de
această iubire. Uluit, Fred afla că scrisoarea îi era adresată Mariei
Mănescu, doamna T. El adresează acea scrisoare doamnei T., probabil în
ideea că iubirea pentru o femeie ca doamna T. nu ar fi fost
dezonorantă.
Dragostea lui pentru doamna T. rămâne o enigmă, iar
moartea lui Fred în accidentul de avion poate fi şi o sinucidere,
motivul fiind ascuns ca şi în cazul lui Ladima. Ambele destine sunt
dramatice prin intensitatea iubirii, deşi una reprezintă imaginea
răsturnată a celeilalte: Ladima trebuie să-şi diminueze capacitatea
spirituală, să coboare la nivelul vulgarităţii Emiliei, Fred,
dimpotrivă, simte că este sub iubirea superioară a doamnei T. Legătura
celor două destine este întâmplătoare. Fred citeşte cutremurat
scrisorile lui Ladima adresate Emiliei şi afirmă că Ladima ar fi fost
singura persoană căreia i-ar fi încredinţat taina sa. Reacţia lui de a
fura aceste scrisori este determinată de simţul onoarei de a păstra
secretul omului pe care îl cunoscuse demn şi incapabil de compromisuri,
inflexibil. Emilia era culmea vulgarităţii şi a platitudinii, toţi cei
din jurul ei vedeau asta, mai puţin Ladima care o idealizase constant.
Personalitatea
lui Fred Vasilescu rămâne enigmatica, sfârşitul său pendulând între
accident de avion şi sinucidere. El moare brusc, a doua zi după predarea
caietelor în care confesiunile lui sunt o permanentă autoinstrospecţie,
ca şi când scrisul l-ar fi ajutat să se izbăvească de suferinţă prin
analiza lucida a iubirii. Înainte să moară, Fred îşi reface testamentul,
lăsând toată averea personală doamnei T.

Descrierea fizică a lui
Fred Vasilescu apare în Epilog II
şi îi aparţine autorului, marcat în
mod vizibil de moartea sa. Acesta era un tânăr blond cu trăsături
regulate, doar cu fruntea puţin boltită deasupra ochilor verzi. Finalul
romanului cuprinde discuţia doamnei T. cu autorul din care reiese că ea
fusese tot timpul frământată de incertitudinea iubirii, i se părea că
Fred avea uneori anumite gesturi care trădau o iubire ascunsă, dar era
contrariată de refuzul categoric al acestuia de a continua relaţia de
iubire.

Autorul renunţă definitiv la aflarea unor eventuale
răspunsuri lămuritoare privind iubirea dintre cei doi, deoarece
adevărurile nu sunt limitate, ci se scurg unul în altul şi nu există un
adevăr singular care să le cuprindă pe toate celelalte. Taina lui
reintră în circuitul marilor taine ale Universului, idee care încheie
romanul ca o concluzie sugestivă pentru concepţia literară a lui Camil
Petrescu.
Impresia ultimă care rămâne din imaginea personajului Fred
Vasilescu
este aceea a unui bărbat extrem de sensibil, lucid, care-şi
problematizează existenţa şi trăieşte drama unei iubiri imposibile
tocmai din faptul că îşi analizează prea mult sentimentele în loc să le
trăiască pur şi simplu. (Aurelia Bezvolev, 12L; coord. prof. Luminiţa Paraipan)

<<<---Inapoi la Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

Comentarii 0


Nu sunt comentarii.

Scrie un comentariu

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]