• Consumatorul alege pe criteria de eficienţă economică.
În procesul satisfacerii trebuinţelor sale, consumatorul, ca orice agent economic, trebuie să aleagă ţinând cont de faptul că:
• multitudinea trebuinţelor pe care le resimte îl obligă să decidă pe care să le satisfacă, în ce ordine şi în ce proporţie,
să stabilească o prioritate;
•întrebuinţările alternative pe care le pot avea bunurile, caracterul complementar sau nu al acestora şi substituibilitatea lor (în măsura în care există) îl determină să decida pe care le preferă şi în ce cantităţi.
Modul de combinare în consum a diferitelor cantităţi din bunurile x, y, z... pe care consumatorul le-a preferat spre a obţine o anumită satisfacţie scontată formează programul de consum. Urmărind realizarea unui asemenea program,fiecare consummator îşi va cheltui în mod specific venitul pe care îl posedă, astfel încât , în funcţie de preţuri, să achiziţioneze cantităţi mai mari sau mai mici din bunurile x, y, z…pe care le-a preferat.
Alegerea consumatorului raţional este, sau ar trebui să fie, guvernată dt principiul eficienţei. El va compara de fiecare dată satisfacţia pe care o resimte îi urma achiziţionării şi consumului cantităţilor diferite din respectivele bunuri ci efortul (sacrificiul) pe care trebuie să-l facă, concretizat în venitul bănesc cheltuit.
Esenţa alegerii consumatorului raţional constă în găsirea acelui program de achiziţii şi consum care îi asigură cea mai mare satisfacţie (utilitate economica totală sau agregată) posibilă prin cheltuirea (sacrificarea) venitului său limitat.
Întrucât consumatorul are un buget limitat, criteriul esenţial după care îşi va orienta alegerea îl formează maximizarea satisfacţiei obţinute pentru o unitati monetară cheltuită în vederea procurării bunurilor de care are nevoie.
Din punct de vedere formal-matematic, aceasta se exprimă ca un raport între utilitatea marginală a unui bun şi preţul său.
Consumatorul raţional optează întotdeauna pentru bunul al cărui raport astfel calculat, are valoarea cea mai mare sau eficienţa cea mai ridicată.
Un asemenea raţionament poate fi prezentat printr-un exemplu simplificat, cânt consumatorul are de ales între diferite cantităţi din două bunuri, A şi B. Rationamentu poate fi generalizat apoi pentru n bunuri.
MINIGLOSAR:
-Consumator raţional - cel carel acţionează pe criterii de eficienţă, alegând bunurile achiziţionate în funcţie de raportul utilitate marginală/preţ.
-Cea mai bună alegere a consumatorului - programul de achiziţii care îi asigură maximizarea utilităţii totale prin cheltuirea venitului disponibil
-Program de consum - modul de combinare în consum a bunurilor preferate sau structura bunurilor care asigură consumatorului un nivel de satisfacţie dezirabil.
-Bunuri complementare - bunuri a căror utilizare are loc numai împreună. Sunt numite şi bunuri-perechi. Exemplu: folosirea automobilului presupune consumul de carburanţi.
-Bunuri substituibile - bunuri care, în procesul utilizării lor, se pot înlocui unul cu altul. Exemplu: cărbunele, gazul metan, electricitatea şi lemnul se pot înlocui la încălzirea locuinţei.
