Amidonul este un compus macromolecular organic.
Amidonul este constituit din resturi de D-glucoză, avînd formula moleculară (C6H10O5)n.
Este răspîndit în lumea vegetală acumulîndu-se în seminţe, tubercule, fructe. Se produce din cartofi sau din făină de porumb. Amidonul este insolubil în apă, iar la încălzire în apă formează geluri.
Amidonul nu este un compus unitar, ci constă din două polizaharide diferite: amiloză şi amilopectină.
Amiloza - polizaharidă ce conţine de la sute pînă la cîteva mii de resturi de glucoză. La hidroliza acesteea se obţine maltoza. Deci în molecula de amiloză resturile de glucoză sînt unite prin legături 1,4--glucozidice. Amiloza se sedimentează cu 1-butanol.
Mai jos prezentăm o porţiune a catenei polimerice a amidonului (amilozei):
Amilopectina: Ca şi amiloza, amilopectina este formată din resturi de D-glucoză cu legături 1,4-à-glucozidice, dar molecula de amilopectină posedă o structură ramificată. Masa moleculară a amilopectinei este mai mare decît a amilozei. Amilopectina este insolubilă în apă, dar la încălzire formează geluri în apă.
Amidonul este componenta de bază a multor produse alimentare importante: pîinea, făina, cartofii, porumb. Se foloseşte în industrie la producerea glucozei, alcoolului etilic, cleiurilor, acetonei, glicerinei, acizilor lactici, citrici ş.a.
Amidonul intră în componenţa mediului nutritiv la producerea antibioticelor, vitaminelor. Amidonul hidrolizează la fierbere în prezenţa acizilor sau sub acţiunea enzimelor.
Sub acţiunea fermenţilor sau la încălzirea cu acizii minerali amidonul hidrolizează destul de uşor, la început, transformîndu-se în amidon solubil, apoi în dextrine. Produsul final al hidrolizei amidonului este glucoza:
(C6H10O5)n + nH2O nC6H12O6
Soluţia de iod colorează amidonul în albastru. Această reacţie se
utilizează pe larg pentru determinarea ionilor de iod în soluţie sau
invers, la determinarea prezenţei amidonului în produsele alimentare, me-
dicinale , etc.
Descarca toată lectia
Amidonul este constituit din resturi de D-glucoză, avînd formula moleculară (C6H10O5)n.
Este răspîndit în lumea vegetală acumulîndu-se în seminţe, tubercule, fructe. Se produce din cartofi sau din făină de porumb. Amidonul este insolubil în apă, iar la încălzire în apă formează geluri.
Amidonul nu este un compus unitar, ci constă din două polizaharide diferite: amiloză şi amilopectină.
Amiloza - polizaharidă ce conţine de la sute pînă la cîteva mii de resturi de glucoză. La hidroliza acesteea se obţine maltoza. Deci în molecula de amiloză resturile de glucoză sînt unite prin legături 1,4--glucozidice. Amiloza se sedimentează cu 1-butanol.
Mai jos prezentăm o porţiune a catenei polimerice a amidonului (amilozei):
Amilopectina: Ca şi amiloza, amilopectina este formată din resturi de D-glucoză cu legături 1,4-à-glucozidice, dar molecula de amilopectină posedă o structură ramificată. Masa moleculară a amilopectinei este mai mare decît a amilozei. Amilopectina este insolubilă în apă, dar la încălzire formează geluri în apă.
Amidonul este componenta de bază a multor produse alimentare importante: pîinea, făina, cartofii, porumb. Se foloseşte în industrie la producerea glucozei, alcoolului etilic, cleiurilor, acetonei, glicerinei, acizilor lactici, citrici ş.a.
Amidonul intră în componenţa mediului nutritiv la producerea antibioticelor, vitaminelor. Amidonul hidrolizează la fierbere în prezenţa acizilor sau sub acţiunea enzimelor.
Sub acţiunea fermenţilor sau la încălzirea cu acizii minerali amidonul hidrolizează destul de uşor, la început, transformîndu-se în amidon solubil, apoi în dextrine. Produsul final al hidrolizei amidonului este glucoza:
(C6H10O5)n + nH2O nC6H12O6
Soluţia de iod colorează amidonul în albastru. Această reacţie se
utilizează pe larg pentru determinarea ionilor de iod în soluţie sau
invers, la determinarea prezenţei amidonului în produsele alimentare, me-
dicinale , etc.
Descarca toată lectia
