Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă
Basmul cult este o specie a genului epic în proză în care personaje supranaturale, dar şi reale trec prin întâmplări fabuloase, pentru a susţine ordinea valorică a binelui (binele învinge răul).
Trăsături:
- tema – lupta dintre bine şi rău, având acelaşi final fericit, triumful binelui asupra răului;
- personajele: pozitive şi negative; naturale şi supranaturale;
- numere fatidice:3,7,9,12...;
- formule specifice: iniţiale, mediane, finale;
- motive literare specifice: motivul peţitului, al încercărilor;
- oralitatea stilului.
Clasificare:
- basme despre animale
- snoave
- basme propriu-zise:
- fantastice;
- nuvelistice;
- legende;
- basme despre uriaşul/diavolul cel prost.
Basmul propriu-zis este asimilat cu cel fantastic.
- fantastice, care prezintă o lume neobişnuită fără legături evidente cu realitatea: Povestea lui Harap-Alb, Ivan Turbincă, Povestea porcului.
- cu animale, în care animalele au atribute umane: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani
- nuvelistice, care asimilează, în moduri fabuloase, aspecte din experienţa cotidiană: Povestea lui Stan Păţitul, Soacra cu trei nurori.
- populare: autor anonim;
- culte: autor cunoscut, nu sunt conservatoare, ci inovatoare.
Elementele pentru care Povestea lui Harap-Alb este considerată un basm cult sunt:
- are autor;
- existenţa elementelor de originalitate:
- individualizarea prin detalii a unor personaje: vezi portretul lui Gerilă, al lui Ochilă;
- în realizarea anumitor portrete naratorul insistă mai mult decât este necesar pe anumite detalii;
- dramatizarea acţiunii prin dialog;
Paginile lui Creangă sunt pline de dialoguri, care au ca funcţie estetică: caracterizarea personajelor şi dezvoltarea acţiunii.
- umanizarea fantasticului prin comportament, gest, limbaj;
În basm, nu avem de-a face cu zmei, balauri, ci personajele supranaturale sunt legate de însuşiri omeneşti: Setilă, Flămânzilă etc
- Personajele supranaturale se comportă, vorbesc, gesticulează ca şi ţăranii din Humuleşti. Păsări-Lăţi- Lungilă: «Mă, fetişoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului zgâtie de fată.»
- nota comică;
- exprimarea mucalită, poznaşă: «Să trăieşti trei zile cu cea de alaltăieri.»
- vorbe de duh: «Dă-i cu cinstea să piară ruşinea.»
- diminutive augmentative: băuturică, buzişoare.
- folosirea înţelepciunii populare;
-- «Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos...»
-- «La unul fără suflet, trebuie unul fără de lege.»
-- «Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale.»
- problematica basmului – bildungsroman.
Calul nu l-a pedepsit pe Spân de la început, pentru că Harap-Alb trebuia să treacă printr-un proces de iniţiere. Sf. Duminică îi mărturiseşte lui Harap-Alb că trebuie să treacă prin şcoala umilinţei pentru a ajunge stăpân:
«Când vei ajunge şi tu odată mare şi tare vei crede celor asupriţi şi necăjiţi, pentru că ştii acum ce e necazul.»
Basmul cult poartă amprenta originalităţii scriitorului său.
Basmul cult este o specie a genului epic în proză în care personaje supranaturale, dar şi reale trec prin întâmplări fabuloase, pentru a susţine ordinea valorică a binelui (binele învinge răul).
Trăsături:
- tema – lupta dintre bine şi rău, având acelaşi final fericit, triumful binelui asupra răului;
- personajele: pozitive şi negative; naturale şi supranaturale;
- numere fatidice:3,7,9,12...;
- formule specifice: iniţiale, mediane, finale;
- motive literare specifice: motivul peţitului, al încercărilor;
- oralitatea stilului.
Clasificare:
- basme despre animale
- snoave
- basme propriu-zise:
- fantastice;
- nuvelistice;
- legende;
- basme despre uriaşul/diavolul cel prost.
Basmul propriu-zis este asimilat cu cel fantastic.
- fantastice, care prezintă o lume neobişnuită fără legături evidente cu realitatea: Povestea lui Harap-Alb, Ivan Turbincă, Povestea porcului.
- cu animale, în care animalele au atribute umane: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani
- nuvelistice, care asimilează, în moduri fabuloase, aspecte din experienţa cotidiană: Povestea lui Stan Păţitul, Soacra cu trei nurori.
- populare: autor anonim;
- culte: autor cunoscut, nu sunt conservatoare, ci inovatoare.
Elementele pentru care Povestea lui Harap-Alb este considerată un basm cult sunt:
- are autor;
- existenţa elementelor de originalitate:
- individualizarea prin detalii a unor personaje: vezi portretul lui Gerilă, al lui Ochilă;
- în realizarea anumitor portrete naratorul insistă mai mult decât este necesar pe anumite detalii;
- dramatizarea acţiunii prin dialog;
Paginile lui Creangă sunt pline de dialoguri, care au ca funcţie estetică: caracterizarea personajelor şi dezvoltarea acţiunii.
- umanizarea fantasticului prin comportament, gest, limbaj;
În basm, nu avem de-a face cu zmei, balauri, ci personajele supranaturale sunt legate de însuşiri omeneşti: Setilă, Flămânzilă etc
- Personajele supranaturale se comportă, vorbesc, gesticulează ca şi ţăranii din Humuleşti. Păsări-Lăţi- Lungilă: «Mă, fetişoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului zgâtie de fată.»
- nota comică;
- exprimarea mucalită, poznaşă: «Să trăieşti trei zile cu cea de alaltăieri.»
- vorbe de duh: «Dă-i cu cinstea să piară ruşinea.»
- diminutive augmentative: băuturică, buzişoare.
- folosirea înţelepciunii populare;
-- «Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos...»
-- «La unul fără suflet, trebuie unul fără de lege.»
-- «Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale.»
- problematica basmului – bildungsroman.
Calul nu l-a pedepsit pe Spân de la început, pentru că Harap-Alb trebuia să treacă printr-un proces de iniţiere. Sf. Duminică îi mărturiseşte lui Harap-Alb că trebuie să treacă prin şcoala umilinţei pentru a ajunge stăpân:
«Când vei ajunge şi tu odată mare şi tare vei crede celor asupriţi şi necăjiţi, pentru că ştii acum ce e necazul.»
Basmul cult poartă amprenta originalităţii scriitorului său.
