Argumenteaza, demonstreaza, exemplica un text





Argumentează/ demonstrează/ justifică/ exemplică

Presupune un răspuns coerent, articulat în conformitate cu etapele argumentării:

1. Formularea ipotezei (este prezentă în cerinţă) 2. Enumerarea argumentelor 3. Exemplificarea fiecărui argument Situaţii: a. argumentarea unui punct de vedere personal - vezi exemplul de mai sus b. argumentarea punctului de vedere al autorului unui text/ a unei idei din text c. argumentarea apartenenţei unui text la un gen, o specie, o categorie de texte (în cazurile de la punctul b. conectorii folosiţi ar trebui să fie formulaţi în manieră impersonală: după cum se ştie, precum se afirmă etc.)

Explicarea presupune lămurirea unei probleme prin exemple

Exemplul 1 A.l. Situaţie: argumentarea apartenenţei unui text la o categorie de texte (memorii)

In primăvara aceea, Liceul „Spini Haret" a organizat o călătorie de trei săptăma în Italia, la care puteau participa şi foştii elevi.


Costa 20.000 de lei, sumă considerabilă în 1927, dar mama n-a şovăit să mi-o dea. Nu mai fusese în Italia din 1909 9 era fericită că măcar unul din copiii ei o va descoperi. Pentru mine era mai mult decât ce putea însemna Italia pentru orice tânăr de 20 de ani. Era şi prilejul de a întâlni câţiva din scriitorii cu care eram în corespondenţă: Papini, Buonaiuti, Macchioro, A. Panzini şi alţii.In afară de oraşele cu nume fabuloase, erau şi aventurile pe care mi închipuiam, limba italiană pe care mă pregăteam s-o vorbesc pentru întâia oară, librăriile şi anticariile în care ştiam că voi găsi cărţi inaccesibile la Bucureşti.


(Mircea Eliade, Memorii 1907-1960)

Cerinţă:
Argumentează caracterul subiectiv al textului de mai sus, având în vedere că este extras dintr-un volum de Memorii.

Indicaţii:
Pentru un răspuns corect trebuie să ai în vedere sensul celor două sintagme pe care trebuie să le corelezi, respectiv: caracter subiectiv şi memorii.

a) Caracterul subiectiv al unui text este vizibil prin prezenta verbelor si a pronumelor la persoana I si a II-a, singular si plural, dativ etic, indici spatio-temporali raportati la emitator; aplicata textelor literare, subiectivitatea indica faptul ca textul este centrat pe transmiterea sentimentelor, experientelor, starilor sufletesti ale celui care scrie textul (campul semantic al subiectivitatii este prezent in memorii, autobiografie, jurnal, proza autoiografica deghizata);

b) specificul memoriilor
Lucrare beletristică cu caracter evocator, conţinând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieţii autorului (şi la care a luat şi el parte). Dicţionarul explicativ al limbii române
• texte care fac parte din scrierile personale alături de jurnal, biografie şi autobiografie;
• instanţele comunicării (autor, narator, personaj) se regăsesc în aceeaşi persoană;
• identitatea dintre cele trei instanţe ale comunicării (autor, narator, perso­naj) face ca textul să aibă funcţie referenţială (contextul este situaţia în care are loc transmiterea mesajului; funcţia referenţială se referă la obiectul comu­nicării - respectiv referentul - adică elementul realităţii selectat de emiţător pentru conţinutul mesajului);
• în acest context evenimentele prezentate tind spre obiectivare;
• conţinutul memoriilor are în centru o privire retrospectivă asupra vieţii celui care le scrie;
• dacă evenimentul narat se referă la viaţa publică a emiţătorului, atunci el va fi prezentat într-un aspect care corespunde de obicei rolului social pe care acesta 1-a avut în epocă;
Având în vedere aceste aspecte teoretice poţi să-ţi organizezi argumentarea respectând etapele acestei argumentări:
1. Formularea ipotezei (este prezentă în cerinţă)
Fragmentul de text citat din Memorii 1907-1960 de Mircea Eliade are un caracter subiectiv.
2. Enumerarea argumentelor
Primul argument este de ordin stilistic. În text sunt vizibile mărcile subiectivităţii.
Al doilea argument se referă la conţinutul textului. Tema fragmentului citat este planificarea unei călătorii în Italia. Naraţiunea vizează personajul-narator din perspective: elevul de la liceul Spiru Haret şi copilul familiei Eliade. Ea se centreaza pe pe imaginea pe care o are tânărul de 20 de ani despre Italia.
3. Exemplificarea ficărui argument:
a. Primul argument poate fi exemplificat cu pronume şi verbe din text care fac referire la emiţătorul textului: pentru mine, eram în corespondenţă, mi le închipuiam, mă pregăteam s-o vorbesc, ştiam, voi găsi. Pronumele şi verbele citate dovedesc identitatea dintre cele trei instanţe ale comunicării/ autor - M. Eliade, narator M. Eliade, personaj, tânărul de 20 de ani, de la liceul Spiru Haret.

b. Al doilea argument poate fi exemplificat prin actualizarea funcţiei referenţiale a mesajului: adevărul despre informaţiile care constituie subiectul naraţiunii poate fi dovedit prin cercetarea arhivelor liceului Spiru Haret.

Notă! Modelul oferit aici constituie un posibil tipar de organizare a ideilor nu de prezentare orală a subiectului; în prezentarea orală ideile trebuie să fie prezentate legat, de aceea se vor folosi conectorii de argumentare.

Exemplul 2
A. 2. Situaţie: argumentarea apartenenţei unui text la o categorie de texte (text nonliterar)


Clasic. 5. Clasicul este echilibrat, tinde la anihilarea agitaţiei şi antagonismelor, are vocaţia „compromisului", a integrării contradicţiilor. Realizarea clasică se ridică în orice împrejurare pe un fond de opoziţie interioară, dualitate sau duplicitate. Ori de câte ori surprindem tendinţa împăcării extremelor, armonizării exceselor, înlocuirii divergen­ţelor, prin formule „tranzacţionale", spre o linie mediană, în jurul căreia polaritatea aspiră să devină identitate, am avea de-a face cu un impuls specific „clasic", în timp ce „ romanticul" tinde să reintroducă dezechilibrai, dezordinea, lipsa de măsură.


(Adrian Marino, Dicţionar de idei literare, 1)

Cerinţă:
Motivează încadrarea fragmentului dat în categoria textului nonliterar.

Indicaţii:
Formularea ipotezei:
Textul dat aparţine textului nonliterar.
Argumentele:
Aparţine textului nonliterar fiindcă: (aici trebuie să numeşti trăsăturile definitorii ale textului nonliterar)
- conform specificului discursului: nonficţional, explicativ;
- conform funcţiei mesajului: informare;
- conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru;
- subiectul aparţine lumii reale şi este tratat fără apelul la ficţiune.

Contraargumente:
Fragmentul conţine elemente ale textului literar (în cazul de faţă te referi la calităţile stilistice, respectiv la figurile de stil).
Concluzii:
Textul este nonliterar fiindcă...

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]