Armenia. Date despre Armenia

ARMENIA
Denumirea oficială: Republica Armenia  
Capitala: Erevan (1 mil. loc.)
Limba oficială: armeană  
Suprafaţa: 29.800 km2
Locuitori: 3,6 mil. armeni (122 loc./km2)  
Religia: creştinism (biserica armeană); islamism  
Moneda: dram
Forma de guvernământ: republică  
Ziua naţională: 23 august

Geografia:  Armenia este aşezată în V. Asiei, la SE de M. Neagră şi la V de  M. Caspică. Limite: Georgia (N), Azerbaidjan (E), Iran (S),  Turcia (V).

 Geografia fizică: Armenia este formată din masive muntoase; pe  Podişul înalt al Armeniei se află platouri şi culmi vulcanice (alt. max.: masivul Aragat, 4090 m). Important nod  de încreţire a pământului din SV Asiei şi din reg. munţilor  Caucazul Mic. Între culmile munţilor se întind depresiuni  şi văi unde se concentrează populaţia. Râul Araks (la  graniţa cu Turcia) scaldă depresiunea Ararat (alt. cca. 850  m); cea mai mare parte dintre ele sunt râuri cu potenţial  energetic mare. Lacuri montane: Sevan la alt. de 1900 m. 

Clima: este subtropical-uscată în văile şi depresiunile joase. Precipitaţiile sunt sărace, mai ales în depresiuni  250-400 mm/an. În zona mai înaltă precipitaţiile sunt mai  bogate 700-1000 mm/an.
Flora şi fauna: Zona de munte este împădurită aprox. 30%. În rest, vegetaţia predominant ierboasă, xerofită (în  depresiuni).
Fauna: şacali, râşi, leoparzi, mufloni, lupi,  vulpi, urşi.

Populaţia: este omogenă: 94% armeni; azeri, kurzi, ruşi, ucrainieni. Densitatea maximă în NV, în jurul capitalei Erevan. Rata natalităţii: 18‰; a mortalităţii: 6,4‰. Populatia urbană: 69%.

Resurse şi economie: Lipsită de ieşire la mare, Armenia suferă  de această enclavare. Resurse minerale: cupru, bauxită,  molibden, zinc, bazalt, granit, marmură. Industria este direcţionată spre metalurgia neferoasă, construcţii de maşini;  industria chimică, textilă. Se cultivă cereale, bumbac, tutun, sfeclă de zahăr; viticultură, pomicultură.

Transporturi şi comunicaţii: Transporturile se fac dificil,  datorită reliefului; căile de comunicaţie sunt racordate la  cele ale Georgiei şi Azerbaidjanului.

Oraşe: Karaklis, Kumairi (fost Leninakan).

Istoria:  Regatul Urartu a înflorit între sec. IX şi VII î. Hr. şi pe teritoriul său s-au succedat: mezi, persani, romani, arabi, turci  otomani (din 1524). Armenia fost primul stat care a adoptat religia  creştină, la sfârşitul sec. III, devenind din secolul V centrul  monofiziţilor. În 640 invazia arabă. 885-1079 dinastia Bagratizilor aduce ţării prosperitate. Sec. X-XIV înflorirea şcolilor  de pictură şi arhitectură. Dublă presiune: bizantină şi islamică. Începutul sec. XI-XV Armenia Mare e răscolită de invazia turcilor selgiucizi şi mongolilor. 1080-1375: Armenia  Mică, fondată în Cilicia de Ruben se ridică sub semnul Crucii  împotriva islamismului; ţara e răpusă de mameluci. Armenia  Mare (reg. Caucaz) este pustiită de mongoli (1236) şi de  Tamerlan (1385-87), apoi supusă de Persia. Sec. XIV-XVII:  otomanii supun întreaga Armenia cu excepţia unor regiuni ocupate  de Persia. În 1813-28 ruşii cuceresc Armenia orientală. În 1915,guvernul junilor turci comite genocidul împotriva armenilor  (1,5 mil. de victime). În 1918 Armenia este proclamată republică independentă. În 1920 Aliaţii se pronunţă pentru o Armenie  Mare, dar armata lui Kemal şi Armata Roşie atacă Armenia. Încolţită, Armenia se proclamă Republică Sovietică, integrată Federaţiei transcaucaziene (1922); apoi devine parte a URSS-ului.  În 1936, este una din republicile unionale ale URSS. În 1988  Armenia revendică Karabakh-ul de Sus. Guvernul URSS şi Azerbaidjanul se opun. În 1990, primele alegeri libere. Se adoptă  denumirea de Republica Armenia. În 1991, Sovietul Suprem  proclamă independenţa ţării: aderă la CSI.

Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei  intrate în vigoare în 1991. Stat membru al CSI. Puterea  legislativă este exercitată de preşedinte şi de Consiliul  Suprem; cea executivă de Consiliul de Miniştri, rezultat în  urma alegerilor legislative. Instituţiile în curs de constituire. Multipartitism.

Alte Lectii din geografie