Caracterizarea personajului principal Vitoria Lipan





Romanul ,, Baltagul “, apărut în 1930, se înscrie în tematica generală a operei lui Mihail Sadoveanu, căreia îi constituie o sintezã genială.
Romanul este scris ca o replicã la balada ,, Mioriţa “ , căreia îi dã o continuare epică, iar tema principală o constituie căutarea şi pedepsirea ucigaşilor unui oier, fapt esenţial pentru echilibrul lumii, tulburat de crimă.
Tema secundară este descrierea monografică a unei lumi arhaice, cea a satului moldovenesc de munte de la confluenţa secolelor XIX şi XX, în care încep să pătrundă, timid, dar neliniştitor, elementele civilizaţiei moderne.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului şi unul dintre cele mai complexe personaje feminine din literatura noastră.
Majoritatea personajelor sunt caractere puternice,sunt reprezentative pentru lumea pe care o reprezintă.
Dintre toate personajele figura cea mai importantă este Vitoria Lipan,care se individualizează prin câteva trăsături distincte:este soţia lui Nechifor Lipan şi mama Minodorei şi lui Gheorghiţă.Încă de la început impresionează prin frumuseţea şi farmecul fizic,căci la cei aproape 40 de ani „ochii ei căprui răsfrângeau lumina castanie a părului”,însă privirea ei era dusă departe,semn al gândurilor care o copleşeau. Ochii ei „luceau ca într-o uşoară ceaţă,in dosul genelor lungi,răsfrânse în cârligaşă.”
Înfăţişarea fizică ilustrează îngrijorarea femeii provocată de absenţa îndelungată a soţului ei,pe care îl bănuieşte mort.
Femeie dârză,deprinsă cu greutăţile vieţii,Vitoria este o gospodină harnică şi pricepută,care duce treburile gospodăriei în absenţa soţului,care adesea este plecat.Ea ştie să producă şi să valorifice laptele,brânza,ştie să se tocmească cu negustorii şi unde să-şi vândă produsele,mergând ea însăşi la câmpie.
Având un deosebit simţ practic,înainte de a pleca în căutarea lui Nechifor,ea îşi lasă gospodăria orânduită.Prevăzătoare îşi duce banii la preot pentru a nu fi prădată,comandă pentru Gheorghiţă un baltag pe care îl sfinţeşte părintele Danilă,iar ea ia cu sine o puşcă pe care s-o folosească în caz de nevoie.
Femeie arhaică,Vitoria este o femeie credincioasă,care respectă cu stricteţe obiceiurile strămoşeşti şi creştine.Nu pleacă la drum până nu se consultă cu preotul,se roagă,ţine post 12 vineri,se spovedeşte,se împărtăşeşte,iar când întâlneşte o cumetrie şi o nuntă respectă tradiţia şi mai ales e preocupată să împlinească toate cele creştineşti pentru înmormântarea lui Nechifor.

Femeie superstiţioasă,Vitoria crede în vise,în semne,în decântece şi în vrăji şi pentru aceasta nu uită să meargă şi la baba Maranda pentru a afla veşti despre soţul ei.
Certitudinea că soţul ei e mort,este întărită de visul în care acesta i-a apărut trecând peste o apă neagră,întors cu spatele.
Vitoria impresionează prin luciditate şi stăpânire de sine,căci îşi dă seama că Gheorghiţă are nevoie de mintea şi experienţa ei şi hotărăşte să plece împreună.
Având o inteligenţă ieşită din comun,Vitoria reuşeşte să intuiască şi să descifreze cele mai intime gânduri ale lui Gheorghiţă sau a celor cu care intră în contact.Ea ştie să strecoare anchetatorilor sugestii fără ai jigni.Este dulce la vorbă cu cei care îi oferă date şi ascuţită la limbă cu cei care nu-i dau relaţii.Vorbeşte de multe ori în maxime:”cine nu cearcă,nu izbuteşte”, „cel ce spune multe,ştie puţine”, „toate pe lumea asta au un rost”. Cu toate greutăţile întâmpinate în drumul său,Vitoria nu renunţă,nu dă înapoi până nu-şi atinge scopul.
Ca mamă se dovedeşte mai tolerantă cu Gheorghiţă şi e mai aspră cu Minodora,pe care vrea să o educe în spiritul tradiţiei.
Dragostea pe care a purtat-o soţului ei o face să fie neliniştită şi împovărată de gânduri când acesta lipseşte.Bănuiala că el e mort o roade „ca un vierme neadormit” şi se socotea moartă şi neliniştită ca „pârâul Tarcăului” până nu-l va găsi pe Nechifor Lipan:”dacă a intrat el pe celălalt tărâm,oi intra şi eu după dânsul”.
Dragostea pentru soţ se păstrase ca în tinereţe.Deşi atunci se arătase uneori geloasă,acum ar fi preferat „să-i fi făcut farmece vreo muiere”,cum spune baba Maranda.Vitoria înţelege elementele naturii,care o îndrumă şi îi dau semne,să o ia pe calea cea bună.Ea îi uimeşte pe cei din jurul său prin intuiţie.Gheorghiţă zice:”Mama asta trebuie să fie fermecătoare,cunoaşte gândul omului”.La rândul lui Calistrat Bogza e uluit de exactitatea cu care a reconstituit momentul crimei:”să se ştie că a fost întocmai cum a arătat femeia mortului”.
Vitoria e un personaj complex caracterizat atât prin mijloacele caracterizării directe şi indirecte.
Fiind un personaj complex părerile criticilor literari referitoare la Vitoria sunt diverse.George Călinescu o socoteşte „un Hamlet feminin”.Perpessicius o socoteşte „un suflet tenace şi aspru de munteancă,un aspru caracter de o voinţă aproape sălbatecă,aproape neomenească”.Nicolae Manolescu o considera „nereligioasă,vicleană şi rea”.
Monologul final scoate în evidenţă respectul pentru tradiţie al protagonistei: hotărârea nestrămutatã vizibilă prin refuzul constant de a-i permite fetei sale sã se căsătorească cu bãiatul,, dăscăliţei lui Topor.” De asemenea, Vitoria plănuişte cu grijă parastasurile dovedind energia şi putere de muncă, sugerate indirect de drumurile lungi pe care şi le hotărăşte, până la Prut şi la apa Jijiei.
Vitoria este caracterizată indirect şi prin nume, care sugerează că va fi victorioasă biruind toate greutăţile şi împlinindu-şi destinul.
Cu un destin mitic al mãicuţei bătrâne din ,, Mioriţa “, Vitoria rămâne unul dintre cele mai frumoase chipuri feminine din literatura noastră, simbol al iubirii mândre şi dârze, care depãşeşte toate adversităţile destinului.

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]