Carol I (1866-1914) si Constitutia din 1866





Carol I (1866-1914) si Constitutia din 1866

Dupa abdicarea lui Al.I.Cuza, la conducerea tarii s-a instituit Locotenenta Domneasca. In timpul acestei locotenente s-a infiintat si un guvern provizoriu, con-dus de Ion Ghica. Intre timp, o delegatie condusa de Ion C. Bratianu s-a deplasat la Dusseldorf pentru a propune tronul Romaniei lui Carol I de Hohenzollern. Acestuia i s-a propus candidatura dupa ce, anterior, tronul Romaniei fusese refuzat de catre Filip de Flandra.

La 10 mai 1866 Romania il proclama pe Carol I principe al romanilor.
Problema realizarii unei constitutii, nerezolvata in timpul domniei lui Cuza, avea sa constituie o necesitate urgenta dupa lovitura de stat de la 11 februarie. Se dorea ca noua lege fundamentala sa creeze un cadru institutional solid si sa inaugureze un regim politic de monarhie constitutionala, bazat pe principiile fundamentale ale liberalismului.

Noua constitutie a fost adoptata destul de repede datorita pericolelor externe care impuneau gasirea unei solutii de compromis, in pofida diferentelor de opinii dintre gruparile liberale si cele conservatoare.
La 1 iulie 1866 a fost adoptata prima Constitutie a Romaniei, consacrand astfel faurirea statului roman modern. Aceasta a fost inspirata dupa modelul constitutiei belgiene, considerat la acea data cel mai democratic la nivel european.
Conform constitutiei, Romania era o monarhie constitutionala ereditara, succesiunea facandu-se pe linia masculina, cu drept de primogenitura (primul nascut ocupa tronul).
Pentru prima data intr-un act oficial a fost precizat numele statului, Romania, iar in primul articol al constitutiei se garanta suveranitatea si integritatea teritoriului national, adica independenta Romaniei. Definirea statutului extern al tarii a dat dovada de indrazneala, intrucat, desi oficial Romania inca era provincie a Imperiului Otoman, nu se facea nicio referire speciala la acest aspect juridic international.

Constitutia prevedea ca teritoriul statului este inalienabil (nu putea fi instrainat) si indivizibil (nu putea fi impartit).
Constitutia avea la baza cele trei principii esentiale ale ideologiei liberale: separarea puterilor in stat, guvernarea reprezentativa si suveranitatea natiunii.
 

- Puterea executiva era impartita intre ministri (Guvern) si domnitor / principe. Domnul il desemna pe prim-ministru, care isi forma apoi guvernul, pe care il supunea aprobarii principelui.

Guvernul avea ca atributii principale elaborarea proiectelor de legi, care erau trimise spre discutie in Parlament, si gestionarea treburilor curente. Carol I numea si revoca ministri, oferea decoratii, aproba si respingea legi, si detinea dreptul de veto absolut, adica posibilitatea de a fi impotriva oricarei masuri sau initiative legislative luate de Parlament. De asemenea, Carol publica moneda cu chipul lui si este comandantul armatei, putand incheia pace sau declara razboi.
 

- Puterea legislativa era impartita intre domn si Adunarea legislativa (Parlamentul sau Reprezentanta Nationala), aceasta avand o structura bicamerala: Senat si Camera Deputatilor. Parlamentul dezbate si adopta legi, si voteaza bugetul statului.
 

- Puterea judecatoreasca era detinuta de instantele de judecata reprezentate de Inalta Curte de Justitie si de Casatie. Hotararile judecatoresti se pronuntau in numele domnului, singurul in masura sa pronunte gratierile.
Principiul responsabilitatii ministeriale atesta ca legile semnate de domn sunt contrasemnate de ministrul de resort, acesta devenind astfel singurul respon-sabil pentru documentul respectiv.
 

Alte drepturi si libertati cetatenesti (intalnim si “principiul drepturilor si libertatilor cetatenesti”) au fost:
- libertate individuala;
- libertate la exprimare - absenta cenzurii;
- dreptul la proprietate, proprietatea fiind considerata sacra si inviolabila;
- dreptul la educatie, invatamantul primar fiind obligatoriu si gratuit;
- articolul 7 din constitutie preciza ca cetatenia se acorda celor de religie crestina, avand ca scop excluderea evreilor;
- votul era cenzitar, iar electoratul era impartit in colegii: 2 pentru Senat si 4 pentru Camera Deputatilor. Taranii isi exprimau votul in colegiul al patrulea, dar nu direct, ci prin delegati (1 la 50).
Adoptarea Constitutiei din 1866 a impulsionat si procesul de constituire a partidelor politice: Partidul Liberal (1875) si Partidul Conservator (1880).
Aceasta constitutie a ramas valabila pana in 1923 si a avut 3 amendamente:
- 1879 - articolul 7 prvind cetatenia este modificat pentru a corespunde cu prevederile tratatului de la Berlin din 1878, adica s-au eliminat criteriile religioase;
- 1884 - s-a introdus in constitutie titulatura de Regat, iar numarul colegiilor pentru Camera Deputatilor s-a redus de la 4 la 3;
- 1917 - se fac unele modificari pentru a se putea realiza reforma electorala (1918 - intra votul universal) si se renunta la articolul care declara proprietatea sacra si inviolabila, pentru a se putea realiza o noua reforma agrara (1918-1921), care prevedea improprietarirea soldatilor pe baza promisiunilor din 1917.

Constitutia din 1866, prin prevederile si principiile care stau la baza ei, poate fi considerata una dintre cele mai liberale din epoca. Totodata, ea a creat cadrul necesar functionarii institutiilor interne si maturizarii clasei politice romanesti.

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]