Criza Orientala si spatiul romanesc

Spaţiul românesc în contextul  relaţiilor cu marile puteri, în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

     
  • Criza orientală declanşată spre sfârşitul secolului al XVII-lea a  afectat Principatele Române, prin consecinţele negative ale războaielor  ruso-austro-otomane, inclusiv prin pierderile teritoriale din secolului al  XVIII-lea (Banatul şi Bucovina, ocupate de Imperiul Habsburgic), cărora li s-a  adăugat Basarabia, ocupată de Imperiul Rus în 1812.
  •  
  • Primele  decenii ale secolului al XIX-lea s-au caracterizat printr-un context extern  complicat, marcat de adâncirea crizei  orientale, de care Ţara Românească şi Moldova au fost nevoite să ţină  seama.
  •  
  • După  revenirea la domniile pământene în Principate, în anul 1822, Rusia s-a implicat  din nou în problemele acestora.
  •  
  • În anul 1826, Rusia a impus Imperiului Otoman încheierea unei  convenţii, la Akkerman (Cetatea Albă), act adiţional tratatului de pace de la  Bucureşti, din anul 1812, pentru a îngrădi posibilitatea sultanului de a se  amesteca în Principate. Nerespectarea Convenţiei de la Akkerman de către  otomani a dat posibilitatea Rusiei să desfăşoare un nou război împotriva  turcilor (1828 – 1829).
  •  
  • Acesta  a început cu ocuparea Principatelor şi, chiar dacă războiul s-a încheiat cu  victoria Rusiei, Moldova şi Ţara Românească s-au aflat sub ocupaţia trupelor  ţariste până în anul 1834. La încheierea războiului, statutul internaţional al  Principatelor s-a schimbat. Acestea rămâneau sub suzeranitatea Porţii, dar  intrau sub protectoratul Rusiei.  Tratatul de pace de la Adrianopol (1829) conţinea şi un Act separat cu privire la Prinţipaturile Moldova şi Valahia.

Transformarea problemei  româneşti în problemă europeană.

     
  • Generaţia  care a pregătit Revoluţia de la 1848 a urmărit înlăturarea regimului impus  Principatelor de marile puteri, realizarea unirii şi obţinerea independenţei.
  •  
  • Marile  puteri conservatoare vecine Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus şi Imperiul  Otoman s-au implicat în înfrângerea revoluţiei din Ţările Române.
  •  
  • În  aprilie 1849, Rusia şi Imperiul Otoman au încheiat Convenţia de la Balta-Liman,  prin care se restrângea autonomia Principatelor.
  •  
  • După  anul 1848, foştii participanţi la evenimentele revoluţionare au popularizat  cauza românească în Occident.
  •  
  • Declanşarea  Războiului Crimeei, în anul 1853, şi ocuparea militară a Principatelor de către  trupele ruse, apoi de cele otomane şi austriece, a determinat abordarea  problemei româneşti la Congresul de pace de la Paris (1856).
  •  
  • Unirea  Principatelor a deschis ulterior procesul constituirii şi consolidării statului  român modern.
  •  
  • Necesitatea  obţinerii independenţei României a fost discutată, în anul 1873, de principele  Carol I (1866-1914), în cadrul unei şedinţe a Consiliului de Miniştri.  Declanşarea unui nou război ruso-otoman, în 1877, a creat cadrul favorabil  proclamării acesteia.
  •  
  • Rusia  nu a acceptat, la început, ca România să participe la războiul antiotoman, fapt  menţionat în întâlnirea dintre ţarul Alexandru al II-lea şi cancelarul  Gorceakov cu o delegaţie română din care au făcut parte prim-ministrul Ion C.  Brătianu şi ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu. T
  •  
  • otuşi,  Rusia a fost interesată să semneze o convenţie de reglementare a trecerii  trupelor pe teritoriul românesc, în drumul lor spre Balcani (4 aprilie 1877).
  •  
  • După  încheierea războiului prin înfrângerea otomanilor, Rusia nu a respectat  angajamentul cu privire la integritatea teritorială a României, asumat prin  convenţia din aprilie 1877.
  •  
  • Astfel,  prin tratatul de pace de la San Stefano (19 februarie/3 martie 1878), Rusia  şi-a rezervat dreptul de prelua sudul Basarabiei de la România, în schimbul Dobrogei,  Deltei Dunării şi Insulei Şerpilor, primite de la Imperiul Otoman. Tratatul de  la Berlin (1/13 iulie 1878) reconfirma independenţa României, dar şi pierderea  sudului Basarabiei şi revenirea în graniţele ţării a Dobrogei, Deltei Dunării  şi Insulei Şerpilor.     
 

Alte Lectii din istorie