Cultura europeana la secolului al XIX-lea

Tendinţe şi politici  în cultura europeană a secolului al XIX-lea.

 
• Progresul înregistrat prin cercetarea ştiinţifică şi  inovaţiile tehnice din secolul al XIX-lea;
 
•  Promovarea  ideilor liberale şi naţionale în plan politic;

 s-au reflectat în mediile culturale prin  diversificarea curentelor intelectuale şi artistice, ca şi prin accentuarea  rolului social al culturii, respectiv a interesului public pentru stimularea  creaţiei sau a politicilor culturale.

 
• Dacă  artiştii şi scriitorii au început să se adreseze unui public tot mai larg, ei  dovedeau, în acelaşi timp, preocupări şi convingeri politice, pe care le făceau  cunoscute prin operele lor.
 
• Această  evoluţie a fost favorizată de dezvoltarea presei, de creşterea tirajelor  publicaţiilor şi ale cărţilor, a interesului general pentru lectură şi  instruire.
 
• În domeniile literaturii şi artei, secolul al  XIX-lea a debutat prin afirmarea (cu deosebire după 1815) a romantismului.

 Exprimarea liberă a sentimentelor şi  trăirilor, căutarea modelelor eroice în istorie, valorizarea idealurilor  naţionale şi democratice au reprezentat trăsături definitorii ale operelor  artistice şi literare romantice.

 
• La mijlocul secolului al XIX-lea, realismul, aducea o viziune nouă în  creaţia artistică. Preocupaţi de descrierea realităţii sociale aşa cum se prezenta aceasta, fără alte artificii, a  omului ca produs al mediului social al vremii sale, reprezentanţii realismului  urmăreau observarea cu obiectivitate a lumii reale, prezentarea şi explicarea  ei cu precizie şi cu minuţiozitate.  
 
• Naturalismul,  inspirat de fiziologia experimentală dezvoltată de Claude Bernard, a accentuat  interesul pentru influenţa mediului, dar şi a fiziologicului sau a eredităţii,  asupra evoluţiei omului şi a societăţii.
 
• La cumpăna secolelor al XIX-lea – al XX-lea, simbolismul şi parnasianismul, exprimau dorinţa de desprindere de realitatea  imediată şi de căutare a unor noi valori culturale.
 
• În artele plastice, ultimele decenii ale  secolului al XIX-lea au fost marcate de impresionism,  exprimare a căutărilor pentru redarea unor nuanţe şi fenomene subtile ale  luminii şi ale mişcării.
 
• Cultura a fost  asumată în secolul al XIX-lea ca o problemă de stat, fiind adoptate măsuri  politice pentru susţinerea ei.
 
•  Trăsături fundamentale ale epocii au fost:
 
•  perfecţionarea învăţământului;
 
• eforturile pentru  reducerea analfabetismului;
 
• constituirea de  asociaţii culturale, academii naţionale, manifestările expoziţionale.
 
• Preocuparea pentru  urbanism a permis avântul arhitecturii, construirea unor edificii impresionante  (gări, biblioteci, monumente, clădiri guvernamentale) şi utilizarea unor  materiale noi, precum betonul armat, oţelul şi sticla.

Preocupări culturale  în spaţiul românesc, până la Primul Război Mondial.

 
• Dezvoltarea  literaturii şi artei a fost caracterizată, pe de o parte, de racordarea  mediului cultural românesc la cel occidental şi pe de altă parte de cultivarea  specificului naţional, prin alegerea temelor de inspiraţie din creaţia  folclorică sau din trecutul istoric.
 
• Începuturile  afirmării culturale au fost puse în perioada prepaşoptistă, odată cu  dezvoltarea gustului pentru lectură şi apariţia primelor publicaţii în limba  română (Curierul românesc, Albina românească  - 1829; România, primul cotidian românesc –  1837, Gazeta de Transilvania - 1838).
 
• Un  rol deosebit în promovarea culturii naţionale a revenit societăţilor literare,  artistice şi ştiinţifice, ca de pildă, Societatea Academică Română (Bucureşti,  1867), devenită, din 1879, Academia Română, instituţie de prestigiu care îşi  desfăşura activitatea în trei secţii: literară, istorică şi ştiinţifică.

În plan cronologic şi tematic,  literatura română modernă s-a structurat pe două etape: - paşoptismul, ataşat valorilor romantismului, reprezentat de I.H.  Rădulescu, V.Alecsandri, D.Bolintineanu, Al. Odobescu, C. Negruzzi;
    - epoca marilor clasici, ilustrată de  activitatea critică sau literară susţinută de Titu Maiorescu, Mihai Eminescu,  Ion Creangă, I.L.Caragiale, G. Coşbuc, O. Goga, Ioan Slavici. Arta românească a  secolului al XIX-lea fost reprezentată de Th. Aman, Gh.Tattarescu,  N.Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian (pictură); Carol Stork (sculptură);  Ciprian Porumbescu, George Enescu (muzică). Istoriografia s-a interesat în mod  deosebit de valorificarea izvoarelor, de aspecte economice, sociale, ale vieţii  cotidiene, fiind ilustrată de operele lui D. Onciul, A.D.Xenopol, N. Iorga, I.  Bogdan. Din aceeaşi epocă datează şi preocupările pentru arheologie legate de  activitatea lui Al. Odobescu şi Gr. Tocilescu.