- Cunoaşterea de sine: Noţiunile de valori şi interese
Noţiunile de valori şi interese sunt noţiuni apropiate. Se consideră, totuşi, în linii mari, că valorile sunt mai abstracte, mai generale şi mai fundamentale decât interesele; ele transced obiectelor şi situaţiilor specifice.
O valoare poate fi considerată ca o normă, ca o credinţă stabilă într-un tip de comportament sau un stil de viaţă, ca o finalitate a existenţei (un obiectiv de atins pentru a satisface o trebuinţă). Interesele sunt, în acest caz, activităţile şi obiectele specifice care permit atingerea valorilor. Cu alte cuvinte, valorile se manifestă prin interese; motivaţiile de bază ale persoanei constituie sursa comună a acestor două concepte.
Sistemul de valori la care aderă un individ îi oferă acestuia reguli pentru evaluarea propriului comportament şi celui al celorlalţi. El determină deci, parţial, atitudinile faţă de alţii, comportamentele adoptate sau evitate. Valorile sunt produsul unei istorii şi organizează comportamente variate.
După anumiţi autori, însuşirea valorilor începe încă din copilărie, prin interacţiunile sociale şi transmiterea unor abilităţi (fr. savoir-faire) sociale. Eul se construieşte şi se rafinează prin intermediul valorilor. Valorile ar juca deci, un rol important în procesul formării identităţii personale şi în modificarea acesteia în adolescenţă.
În educaţie şi orientare, impactul valorilor este legat de relaţiile pe care le au cu construcţia identităţii şi cu perspectivele temporale. Valorile tânărului îi oferă un cadru, repere sau referinţe şi îl conduc spre construirea progresivă a proiectului şcolar şi profesional, ca şi a proiectului său de viaţă.
Valorile pot fi definite, în general, sau pentru domenii particulare, ca munca sau educaţia, de exemplu. Ele sunt evaluate cu ajutorul chestionarelor.
Există numeroase liste de valori. Iată, spre exemplu, două liste de valori profesionale:
Cea a lui D. Super: altruism, estetică, creativitate, stimulare intelectuală, reuşită, independenţă, prestigiu, o poziţie de conducere, avantaje economice, ambianţă de lucru, relaţii cu superiorii, relaţii cu egalii, gen de viaţă, varietate.
Cea a lui J. Perron: statut (dorinţa de a fi admirat, de a ocupa un post superior, de a dispune de venituri mari), realizare (dorinţa de activităţi creative, care să permită expresia personală), climat (dorinţa unui mediu organizat şi plăcut), risc (dorinţa de situaţii neprevăzute şi competitive), libertate.
Activitatea de consiliere în orientarea şcolară şi profesională, fondată pe principiul luării de decizii individuale şi al liberei opţiuni a persoanei, se bazează pe o clarificare a valorilor personale şi a imaginilor de sine, eventual legată de studiul intereselor.
