ROMANTISMUL
Romantismul este un curent literar și artistic apărut la începutul secolului al XIX-lea în Anglia și Germania, precedat de preromantism la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Unii istorici literari consideră că nu se poate vorbi de preromantism și că romantismul însuși ar fi apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Romantismul a apărut ca o reacție la clasicism. În vreme ce clasicismul era un curent normativ (care impunea reguli privitoare la creația literară), romantismul apără libertatea inspirației și respinge legile și normele.
Clasicismul se baza pe rațiune, romantismul pune accentul pe sentiment, pe fantezie și vis.
Spre deosebire de clasicism, care nu accepta amestecul de genuri și specii, romantismul cultivă acest amestec. Un exemplu îl reprezintă specia dramei, amestec de tragic și comic.
Romantismul cultivă lirismul, în special elegia (poezie care exprimă sentimente de tristețe), meditația poetică, poemul liric.
În genul epic, se cultivă nuvela istorică sau fantastică, romanul istoric.
Principalele surse de inspirație ale romanticilor sunt istoria națională, natura și folclorul.
Personajele romantice provin din toate categoriile sociale, cu preferință pentru extreme, de exemplu, împărat și proletar, la Eminescu. Personajele pot evolua, se pot transforma radical pe parcursul acțiunii, în vreme ce, în clasicism, personajul trebuia să fie consecvent cu sine însuși.
Antiteza este principalul procedeu artistic al romantismului.
În literatura română, unde nu a existat clasicism, elementele romantice se îmbină cu cele clasice în opera unuia și aceluiași scriitor, de exemplu: Grigore Alexandrescu, Costache Negruzzi.
