D

Debit verbal - numarul unitatilor minimale (sunete, silabe) emise pe secunda.

Descrierea in romanul realist este facuta de narator, de un personaj, de un spectator anonim, etc. si poate avea urmatoarele functii:

• prezentarea cadrului actiunii (spatiu si timp);
• crearea atmosferei;
• incuderea unor elemente cu valoare simbolica si de anticipare;
• crearea impresiei de verosimilitate a lumii fictionale.

Ex. Romanul realist Ion de Liviu Rebreanu.

Dezbaterea este un tip de discutie pe o anumita tema, cu mai multi participanti, ale caror opinii nu coincid.
Tema unei dezbateri poate fi:

• un aspect general al existentei unei comunitati, mai numeroase sau mai putin numeroase: nationale, etnice, minoritare, profesionale, etc.;
• o problema urgenta, la a carei rezolvare se poate ajunge pe mai multe cai, asupra carora este nevoie de un acord.

Dezbaterea este o forma de dialog care se bazeaza pe un set de reguli mai numeroase decat cele care reglementeaza modul curent de comunicare, conversatia.

Deznodamantul in romanul realist este cert, marcheaza o rezolvare a conflictelor, nu lasa loc interpretarilor cititorului, asa cum se intampla in operele literare cu final deschis. Ex romanul realist Ion de Liviu Rebreanu.

Dialogul este o forma de comunicare intre doua sau mai multe persoane care isi transmit informatii cu diverse scopuri. Forma cea mai frecventa a dialogului este conversatia cotidiana.
Replica este interventia in dialog a unui participant. Schimbul a cel putin doua replici este unitatea de baza a dialogului.
Regulile dialogului:
cooperare:

• cantitatea;
• calitatea;
• relevanta;

politete (negativa sau pozitiva):

• tactul;
• aprobarea
• modestia;
• simpatia;

Structura dialogului:
local:

• intrebare - raspuns;
• oferta - acceptare;
• oferta - refuz;
• salut - salut;
• compliment - acceptare;
• compliment - refuz;

secvential
general:

• secventa de initiere;
• secventa de baza;
• secventa de incheiere.

 

Dialogul literar este modalitatea literara care consta din alternarea replicilor a doua sau mai multe personaje dintr-o opera literara, de obiciei epica sau dramatica. Este folosit pentru a pune in scena istoria (reprezentarea).
Ex Moara cu noroc de Ioan Slavici.

Digresiunea consta, de regula in consideratii ale autorului - narator cu privire la figurile si evenimentele naratiunii; ele produc o dilatare a timpului discursului. Corespondenta intre unitatile celor doua timpuri (al istoriei si al discursului) cunoaste cele mai variate forme: elipsa, rezumatul, redarea in stil direct, analiza, digresiunea.
Ex Ion, Baltagul.

Discursul este relatarea unui eveniment sau a unei serii de evenimente si implica instantele comunicarii narative, un narator, un cititor si un mod de a face cunoscute evenimentele si personajele. Discursul este o expunere orala sau scrisa a unei teme in fata unui auditoriu cu scopul de a-l convige, de a-l emotiona.
Ex Hanul Ancutei.

Discursul de receptie este un discurs academic sustinut de catre un membru nou ales, in fata celorlalti membrii ai Academiei. Se rosteste o singura data in viata. Foloseste un anumit tip de stil retoric. Primeste, intotdeauna, un discurs de raspuns, care imbina elogiul cu polemica eleganta.
Ex O. Goga, “Cosbuc” (raspuns G. Bogdan - Duica 30 mai 1923).

Discursul reprodus poate fi dialogul intre personaje sau monologul unui personaj. Este forma cea mai mimetica, prin care este redat discursul personajelor fara nici o modificare, in stil direct sau prin vorbire directa.

Discursul retoric este unul din primele procedee prin care naratiunea:

• iese din relatarea in stil indirect;
• introduce in text planul personajului;
• are, de obiciei, marcile formale ale unei exprimari orale adresate: constructii retorice (interogatii, exclamatii, imprecatii), fraze scurte sau eliptice, aluzia, livrescul, enumeratia, etc.

Ex  Alexandru Lapusneanu C. Negruzzi

Discursul transpus este trecerea cuvintelor unui personaj in vorbire indirecta. Naratorul reproduce discursul personajelor in stil indirect sau vorbire indirecta. Marcile discursului transpus sunt verbele declarative prin care naratorul introduce replicile personajelor la persoana a III-a, comprimandu-le, interpretandu-le.
Ex. La hanul lui Manjoala de I.L.Caragiale.