DACIA LITERARĂ - Este prima revistă literară importantă din cultura românească
℘ Doctrina estetică promovată de Dacia literară
“Dacia literară”, apăruta la 30 ianuarie 1840, redactor M. Kogălniceanu- în perioada paşoptistă - 1830-1860.
℘ Reprezentanţi: V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu (fabule, satire), C. Negruzzi (Scrisori, Alexandru Lăpuşneanul).
Introducţia la «Dacia literară» este articolul-program al paşoptiştilor
Acesta conţine următoarele puncte:
- 1. Dorinţa de a se edita o revistă, care să conţină producţii literare de pe întreg teritoriul Daciei (revistele de până atunci aveau o culoare locală şi erau influenţate politic)
- 2. Dorinţa de a unifica limba română literară
- 3. Nevoia de a avea o literatură originală şi unitară pentru toţi românii.
- 4. Se pun bazele unei critici obiective (“vom critica opera şi nu persoana” – Kogalniceanu).
- 5. Se combat traducerile si imitaţiile: ”traducerile nu fac o literatură”; “imitaţia ucide în noi duhul naţional” – Kogălniceanu
- 6. Se propun teme originale pentru literatură:
a) istoria naţională;
b) folclorul şi tradiţiile;
c) natura, frumuseţile patriei
Cuprins lecție Dacia literară pentru bac:
Dacia Literară este reprezentativă pentru epoca pașoptistă, pentru perioada dintre 1830 și 1860, care cuprinde pregătirea, desfășurarea și anii ce urmează revoluției de la 1848, până la realizarea Unirii dintre Țara Românească și Moldova, unul dintre idealurile majore ale revoluționarilor
Apariție:
- Revista „Dacia literară” a apărut la Iași, în 1840, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu
Titlul:
- Titlul revistei sugerează ideea unirii culturale a tuturor românilor de pe teritoriul vechii Dacii, ca premisă a unirii lor politice
Primul număr al revistei se deschide cu articolul-program intitulat „Introducție”, în care Kogălniceanu expune principiile după care se va conduce revista. El combate excesul de traduceri din alte limbi, mai ales dacă aceste traduceri nu sunt de calitate. El militează pentru o literatură românească originală, pentru care propune, ca principale surse de inspirație istoria națională, natura patriei și folclorul.
Kogălniceanu susține necesitatea criticii literare ca mod de a impune valorile autentice și promite că revista va practica o critică ce va viza opera, iar nu persoana autorului.
Susținând necesitatea criticii, Kogălniceanu se opune implicit lui Ion Heliade Rădulescu, care considera că, în acea etapă de început a literaturii române, scriitorii trebuie încurajați să creeze, critica putând să-i descurajeze. Susținând critica, „Dacia literară” se afirmă ca o precursoare a Junimii.
INTRODUCŢIE LA DACIA LITERARĂ
Mihail Kogălniceanu este mentorul generaţiei paşoptiste. El publică, în primul număr al revistei ieşene Dacia literară, articolul-program Introducţie, considerat manifestul literar al romantismului românesc.
La începutul articolului axat pe evidenţierea necesităţii unei literaturi originale şi naţionale, Kogălniceanu prezintă activitatea gazetelor româneşti apărute anterior, faţă de care Dacia literară urmăreşte să aducă un suflu nou, sugerat şi de titlul revistei. Se respinge coloratura locală şi amestecul politicului, revista adresându-se scriitorilor români de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: „O foaie dar, care, părăsind politica, s-ar îndeletnici numai cu literatura naţională, foaie care, făcând abnegaţie de loc, ar fi numai o foaie românească, şi prin urmare s-ar îndeletnici cu producţiile romaneşti, fie din orice parte a Daciei, numai să fie bune, această foaie, zic, ar împlini o mare lipsă în literatura noastră. O asemenea foaie ne vom sili ca să fie Dacia literară [...]. Aşadar foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturei romaneşti".
Cele patru puncte ale articolului-program sunt:
- întemeierea spiritului critic în literatura română pe principiul estetic: „Critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana".
- Afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi a literaturii române; „ţălul nostru este realizarea dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi".
- Combaterea imitaţiilor şi a traducerilor mediocre: „Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional. Această manie este mai ales covârşitoare în literatură. [...] Traducţiile însă nu fac o literatură".
- Promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspiraţie în conformitate cu specificul naţional şi cu estetica romantică: „Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii".
În încheierea articolului-program, autorul anunţă structura revistei (cele patru părţi).
Primii noştri scriitori moderni se afirmă în cadrul curentului na-ţional-popular de la Dacia literară. Ideile enunţate în articolul-program şi promovate de revistă se reflectă în literatura română de la mijlocul secolului al XlX-lea.
Prin precizarea surselor de inspiraţie/ a temelor literare în ultimul punct al articolului, dar şi prin diversele trimiteri spre trăsăturile romantismului (aspiraţia spre originalitate, refugiul în trecutul istoric, aprecierea valorilor naţionale şi a folclorului, îmbogăţirea limbii literare prin termeni populari, arhaici sau regionali), acesta devine un manifest literar1 al romantismului românesc.
1 manifest literar - text cu valoare de document pentru începutul unei mişcări literare/ a unui curent literar, prin care se afirmă o nouă concepţie literară, de obicei, în mod polemic faţă de mişcarea anterioară.
Dacia Literară: Literatura paşoptistă
Începuturile literaturii romane moderne se situază in cel deal doilea patrar al sec. XIX-lea, limitele politice conventionale ale perioadei fiind, pe de o parte, miscarea condusa de Tudor Vladimirescu 1821 sau tratatul de pace de la Adrianopol 1829 si pe de alta parte Unirea principatelor 1859.
Civilizaţia şi cultura din ţările române încep să se orienteze spre Occident.
Cauze:
- criza Imperiului Otoman;
- trezirea conştiinţei naţionale, într-un context mai larg, European.
Etapa cuprinsă între 1830 – 1860, în mijlocul căreia s-a declanşat Revoluţia de la 1848 (amplă mişcare populară de emnancipare socială şi naţională) este cunoscută în literatura română sub denumirea de perioada paşoptistă.
Funcţia literară nu mai rămâne decât aceea de a răspândi cultura, incluzând acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice
- trezirea sentimentului naţional,
- educatia morală,
- mesianismul social.
Punerea în acord cu evoluţia literaturii europene se manifestă prin faptul că operele scriitorilor paşoptişti vor fi create în spiritual esteticii romantice, adică în spiritual curentului literal dominant în Europa acelei vremi.
Scriitorii paşoptişti provin, de obicei, din clasele de sus. Educaţi în Apus, influenţaţi de ideile Apusului, vorbind şi scriind franţuzeşte, tineri şi plini de élan, paşoptiştii, încearcă, pentru prima dată la noi, o sincronizare cu Europa Occidentală, chiar dacă la început este una mimetică. Ei sunt grăbiţi să ardă etapele, să răspundă cerinţelor timpului, fiind deopotrivă scriitori, istorici şi oameni politici.
Gustul este comun, toţi sunt romantici, iar Parisul devine polul intelectualităţii româneşti. Temele, motivele sau conceptele literare cultivate în Franţa ajung rapid la modă şi în Principate.
Chiar dacă romantismul este curentul literar dominant, în paralel cu el se manifestă tendinţe clasice, preromantice şi realiste.
Literatura paşoptistă se inspiră din:
- - trecutul istoric;
- - frumuseţile ţării;
- - folclor;
- - descrierea realităţilor sociale;
- - satirizarea viciilor orânduirii feudale.
Printre scriitorii paşoptişti, menţionăm:
- Costache Negruzzi,
- Vasile Cârlova,
- Ion Heliade Rădulescu,
- Andrei Mureşanu,
- Grigore Alexandrescu,
- Dimitrie Bolintineanu,
- Vasile Alecsandri etc.
Un rol foarte important îl are revista „Dacia Literară” 1840 (doar trei numere), înfiinţată la Iaşi de Mihail Kogălniceanu, revistă în care s-au afirmat primii noştri scriitori moderni.
În primul număr al revistei, M. Kogălniceanu publică articolul „Introducţie” în care prezintă principalele idei care stau la baza acestei reviste:
- - combaterea imitaţiei şi a traducerilor mediocre;
- - interesul pentru o lieratură naţională prin stimularea scrierilor originale;
- - operele să se inspire din istoria ţării, din frumuseţile ei, din folclor;
- - realizarea unei limbi unitare;
- - afirmarea unei critici litarare obiective („vom critica cartea, iar nu persoana”);
- - scriitorii sunt datori să contribuie prin operele lor la împlinirea idealului tuturor românilor : Unirea Principatelor.
Tot în primul număr al acestei reviste este publicată prima nuvelă istorică din literatura română, „Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi.
Vezi și:
Totul despre Curentele literare / culturale pentru examenul de bacalaureat
Alte conținuturi pentru examenul de Bacalaureat:
|
Limba română: Teorie pentru rezolvarea subiectelor de bac: Proba orală de competențe: Tot ce trebuie sa stii la Proba orala BAC Romana Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana. Aspecte teoretice si Modele de subiecte Solutii si Rezolvari
Proba scrisă: Tot ce trebuie sa stii pentru a rezolva subiectul I și II din cadrul examenului de bacalaureat la limba si literatura romană:
|
|---|
- *Dacă ești un creator de conținut pe nișa bacalaureat iar siteul ebacalaureat.ro te inspira/ te ajută în selectarea conținutului te rugăm să specifici sursa. Aceste materiale pot fi copiate sau reproduse numai cu menționarea sursei: https://www.ebacalaureat.ro/
- *conținutul este actualizat frecvent, dacă ai completări/ observații nu ezita să ne scri pe una dintre paginile de socializare (FaceBook, Instagram, Discord sau e-mail.
