Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza





Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza
Dupa pierderea revolutiei de la 1848-1849, o parte din revolutionarii romani s-au stabilit in strainatate, unde, prin intermediul publicatiilor si al societatilor cultu-rale, au facut cunoscuta problema romaneasca: unirea Moldovei cu Muntenia. Dupa sfarsitul Razboiului Crimeei din 1853-1856 intre Imperiul Rus (pierde) si Imperiul Otoman (e slabit), aceasta problema a fost reluata in cadrul Congresului de Pace de la Paris din 1856.
Pentru prima data intr-un for international este pusa in discutia Marilor Puteri problema romaneasca. La acest congres, contele Walewski, ministru de externe al Frantei, a propus unirea Principatelor Romane sub conducerea unui principe strain. Propunerea era menita sa opreasca expansiunea ruseasca in Peninsula Balcanica. Prin urmare, Franta a fost de acord cu unirea, Anglia nu s-a pronuntat, iar Austria si Imp. Otom s-au opus sustinand ca romanii nu doresc unirea.


Deciziile finale ale congresului referitoare la principatele romane au fost:
- suzeranitatea otomana si protectoratul tarist se inlocuiau cu garantia colectiva a celor 7 mari puteri (Anglia, Franta, Sardinia, Prusia, Imperiul Tarist, Imperiul Habsburgic si Imperiul Otoman);
- Moldovei i se retrocedau cele 3 judete din sudul Basarabiei: Cahul, Ismail si Bolgrad;
- se prevedea convocarea unor adunari ad-hoc prin intermediul carora sa fie consultata populatia romana referitor la unire.
Lucrarile adunarilor ad-hoc au inceput in 1857. Deciziile adunarilor au fost similare atat in Moldova, cat si in Tara Romaneasca: unirea Moldovei cu Muntenia,
domn strain dintr-o casa domnitoare a Europei si neutralitatea teritoriului Princi-patelor.
Hotararea marilor puteri cu privire la unire s-a concretizat in Conventia de la Paris din 1858. Conform acesteia, noul stat creat urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei (care ramaneau sub suzeranitatea “Majestatii Sale Sultanul”). Statul se organiza pe baza principiului separatiei puterii in stat si trebuia sa aiba 2 domnitori (alesi pe viata, prin vot cenzitar), 2 guverne, 2 capitale, 2 adunari, iar comune sa fie Inalta Curte de Justitie si de Casatie, si Comisia Centrala de la Focsani.
Se desfiintau privilegiile boieresti.
Aceste decizii au fost considerate “un amestc de unire si despartire”.

Vasile Boerescu a afirmat ca “Europa ne-a ajutat destul, ramane sa ne ajutam noi insine.”


In 5 ianuarie 1859 e ales (cu unanimitate) la Iasi, ca domn al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza. In Tara Romaneasca lucrarile adunarii elective s-au desfasurat la data de 24 ianuarie 1859. Aici Alexandru Ioan Cuza a fost ales cu majoritate de voturi. Prin urmare, s-a realizat dubla alegere a lui Al. I. Cuza, unirea politica a Moldovei cu Tara Romaneasca si, implicit, crearea statului roman modern.
Marile Puteri au fost puse in fata faptului implinit, iar incalcarea textului Conventiei de la Paris a fost motivata prin faptul ca nu se preciza ca cei doi dom-nitori sa fie persoane diferite.

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]