Autonomii locale şi instituţii centrale în spaţiul românesc (sec. IX-XVIII)
Evoluţia statelor medievale în spaţiul românesc
Primele structuri statale medievale (secolele al IX-lea – al XIII-lea).
- Începând din secolele al IX-lea şi al X-lea, în spaţiul românesc s-au constituit primele formaţiuni politice medievale, de tipul cnezatelor şi voievodatelor.
- Până în secolul al XIII-lea, zona nord-dunăreană, a fost dominată de fenomenul migraţiilor.Din secolul al IX-lea, s-au succedat maghiarii (stabiliţi în Pannonia, aceştia şi-au întemeiat un stat propriu, sub conducerea lui Arpad), apoi, după anul 1000, pecenegii, uzii, cumanii, iar la 1240-1241, tătarii.
- Hanatul Hoardei de Aur, constituit de aceştia din urmă în nordul Mării Negre şi-a exercitat dominaţia îndeosebi asupra zonei extracarpatice, constituind, totodată, o barieră în calea expansiunii în regiune a altor state vecine precum Ungaria, principatul Kievului sau Imperiul Bizantin.
- Evoluţia cristalizării statale în cadrul obştilor săteşti şi a uniunilor de obşti existente în spaţiul românesc în aceeaşi perioadă a fost evidenţiată de rezultatele cercetărilor arheologice, care au scos la lumină atât urme ale numeroaselor aşezări rurale cât şi pe cele ale cetăţilor fortificate, centre cneziale sau voievodale (Biharea, Cuhea, Dăbâca, Dinogeţia, Slon, Păcuiul lui Soare ş.a).
- De asemenea, s-a putut evidenţia apariţia în cadrul obştilor a unei categorii privilegiate (boierimea sau nobilimea), deţinătoare de pământuri întinse, din rândul căreia se vor desprinde viitorii cnezi sau voievozi.
Sursele istorice medievale au permis cunoaşterea numelor unora dintre conducătorii locali. Astfel, în Transilvania şi Banat, cronicarul anonim al regelui Ungariei, Bela (Anonymus), îi aminteşte pe Glad, Gelu şi Menumorut, voievozi aflaţi în conflict cu maghiarii la sfârşitul secolului al IX-lea. Pentru începutul secolului al XI-lea, Legenda Sfântului Gerard atestă cucerirea maghiară a voievodatelor conduse de Gyla (localizat în centrul Transilvaniei) şi respectiv Ahtum (în Banat). La sud de Carpaţi, Diploma cavalerilor ioaniţi, din 1247, consemnează voievodatele conduse de Litovoi (în dreapta Oltului), Seneslau (în stânga Oltului), cnezatele lui Ioan şi Farcaş şi existenţa Banatului de Severin
Localizare | Formaţiuni politice | Perioada | Izvor narativ |
Transilvania - Banat | Voievodatul lui Menumorut | Secolele al IX-lea - al X-lea Secolul al XI-lea | Cronica notarului anonim al regelui maghiar Bela - Gesta Hungarorum |
Zona dintre Dunăre şi Carpaţi | Voievodatul lui Litovoi | Secolul al XIII-lea | Diploma Cavalerilor Ioaniţi (1247) |
Moldova | Ţara bolohovenilor | Secolele al XII-lea şi al XIII-lea | Cronica lui Nestor |
Dobrogea | Sub stăpânire bizantină sunt atestaţi conducătorii locali: | Secolul al XI-lea | Ana Comnena -Alexiada |
Construcţia statală în spaţiul românesc.
- Pe baza structurilor statale constituite până în secolul al XIII-lea, s-au format voievodatele Transilvania, Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea.
- În urma cuceririi maghiare, Transilvania a fost organizată ca voievodat autonom în cadrul Regatului Ungariei. În cazul Ţării Româneşti şi al Moldovei, construcţia statală a beneficiat de aportul populaţiei româneşti din Transilvania, reţinut de tradiţia istorică prin termenul (cronicăresc) descălecat.
- Spaţiul cuprins între Carpaţi şi Dunăre evoluează către organizarea statală în secolele al XIII-lea (când formaţiunile politice atestate de Diploma Cavalerilor Ioaniţi se confruntă cu suzeranitatea maghiară) şi al XIV-lea.
- Tradiţia istorică vorbeşte despre descălecatul lui Negru-Vodă din Făgăraş (Transilvania, 1290-1291). Întemeierea propriu-zisă a statului este atribuită însă lui Basarab I (?1310-1352) care îşi ia titlul de “mare voievod”.
- Înlăturarea suzeranităţii maghiare şi consacrarea formării statului independent Ţara Românească se realizează în urma victoriei lui Basarab I în bătălia de la Posada (1330), împotriva regelui maghiar Carol Robert de Anjou.
- Moldova s-a constituit la mijlocul secolului al XIV-lea ca o marcă de apărare împotriva tătarilor, ca urmare a descălecatului lui Dragoş, voievod din Maramureş. Acesta a fost trimis de regele maghiar Ludovic de Anjou şi a întemeiat Moldova Mică, având capitala la Baia, sub suzeranitatea Ungariei.
- În jurul anului 1360 a avut loc al doilea descălecat, cel al lui Bogdan. Venit, la rândul său, tot din Maramureş, unde conducea un cnezat situat pe Valea Izei, Bogdan s-a ridicat împotriva politicii lui Ludovic de Anjou de restrângere a drepturilor comunităţilor româneşti şi, în fruntea oamenilor săi, a trecut în Moldova, punând bazele statului medieval moldovean independent .
- Dobrogea fost întemeiată ca stat în secolul al XIV-lea, sub conducerea lui Balica, apoi a lui Dobrotici, pe măsura slăbirii autorităţii Imperiului Bizantin şi a Ţaratului Bulgar. Nucleul său de formare a fost aşa-numita "Ţară a Cavarnei" atestată din anul 1230 între Mangalia şi Varna. În 1388, a fost unită de Mircea cel Bătrân, Ţării Româneşti.
