Genetica comportamentala





GENETICA COMPORTAMENTALA


Genetica comportamentala reprezinta studiul organismelor atat din punct de vedere comportamental, cat si genetic. Analiza genetica descrie arhitectura genetica a fiecarei specii si este folosita pentru a studia diferentele individuale in descrierea unei trasaturi, in acest caz comportamentul. Analiza genetica comportamentala este o metoda de determinare a gradului in care o trasatura comportamentala particulara poate fi influentata genetic. Pe masura ce cercetatorii au incercat sa determine masura in care o trasatura comportamentala este influentata de ereditate si masura in care este influentata de mediu, problema ce este cunoscuta drept “controversa natura-educatie" a capatat amploare. Unii oameni de stiinta considera ca anumite comportamente sunt determinate in mare parte de mostenirea genetica de la parinti (teoria naturista). Altii sustin ca mediul in care copilul este crescut determina gradul sau de inteligenta (teoria educationala). Conceptul cunoscut sub denumirea de model de reactie are o pozitie moderata intre aceste doua extreme ale controversei '‘natura- educatie''. Potrivit acestui concept, fiecare genotip unic-- componenta genetica a individului-- se poate dezvolta in diferite fenotipuri -- caracterele care sunt de fapt determinate. Expresia fenotipica a unui genotip depinde de mediul in care genotipul se dezvolta. In aceeasi ordine de idei, fiecare mediu poate nutri mai multe fenotipuri diferite, depinzand de genotipurile care intra in contact cu acesta. Astfel, interactia dintre mostenirea genetica si mediu este foarte mult implicata in dezvoltarea oricarui individ, apartinand regnului animal sau vegetal. Cercetarile ce au fost facute au avut ca rezultat faptul ca Ia sfarsitul secolului al XIX- lea cercetatorul englez Francis Galton a introdus metoda compararii trasaturilor ambilor frati atat pe perechi de gemeni monovitelini, cat si bivitelini, fiind crescuti in acelasi mediu, dar si in medii diferite.

Caractere precum inaltimea, greutatea, si inteligenta au fost examinate in studii efectuate pe gemeni, pentru a determina daca factorii de mediu sau cei genetici au o mai mare influenta. In anii '30,'40, si '50 cercetatorul american a folosit metoda gemenilor pentru a studia schizofrenia, o dereglare psihica. Aceste studii pe gemeni, cat si sprijinul cercetarilor lui Leonard Hesten si ale lui David Rosenthal in anii 1960, au indicat faptul ca schizofrenia este o dereglare comportamentala care este in mare parte mostenita. Unul sau ambii parinti biologici ai unora dintre copii erau cunoscuti de cercetatori, dar nu si de parintii adoptivi, ca find schizofrenici, si parintii biologici ai celorlalti copii erau considerati normali. Mai multi copii avand parinti biologici schizofrenici au devenit schizofrenici. Cercetarile pe animale sunt facute pentru a determina daca diferite comportamente, cum ar fi invatarea si ascultarea comenzilor, pot fi induse genetic. Fara indoiala, cea mai productiva sursa de cunostinte privind relatia dintre ereditate, mediu si comportament este cercetarea efectuata pe malforrnatii congenitale, cum ar- fi anomaliile metobolice si cromozomiale. In cazul anomaliei metabolice numite Fenilketonuria, indivizii afectati mostenesc o mutatie genetica care cauzeaza o deficienta a enzimei hepatice fenilalanino-hidroxilaza, necesara in metabolismul fenilalaninei, care se gaseste in mod obisnuit in Iapte. Pacientii suferind de fenilketonurie si avand o dieta normala, acumuleaza fenilalanina in sange si in lichidul spinal, o conditie ce duce la retardare mentala. Cu un control riguros al mediului, incluzand o dieta severa ce exclude produsele lactate in copilarie, inteligenta se dezvolta normal. Anomalia cromozomiala cunoscuta sub denumirea de Sindromul Down este o conditie care duce, de asemenea, la retardare mentala. Aceasta dereglare apare cand un cromozom in plus se alatura unei perechi normale de cromozomi.

IQ

Mare interes si controversa in ceea ce priveste relatia dintre coefcientul de inteligenta si ereditate a aparut in anii ‘60, ‘70. In ciuda unor puncte de vedere extreme, majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca relatia dintreeditate, mediu si inteligenta nu este aimpla. Este putin probabil ca o puternica relatie generala cauzala sa existe intre acesti trei factori. In anul 1980 a izbucnit un adevarat scandal cand s-a descoperit ca psihologul englez Cyril Burt falsificase datele culese din studiile efectuate pe gemeni, folosindu-le pentru a-si sustine teoria potrivit careia coeficientul de inteligenta (inteligenta, in general) este 80% determinata de ereditate. Dezbaterile aprinse pe tema ''cat de mult coeficientul de inteligenta este determinat de ereditate si cat de mult de catre mediu" parte a vesnicei controverse "natura-educatie” i-au stimulat pe cercetatori sa dezvolte metode din ce in ce mai riguroase de analiza genetica comportamentala.

Alte Lectii din biologie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]