Ghid Istorie pentru Bacalaureat: Capitolul 6 : România Postbelica. Stalinism, National Comunism si Disidenta Anticomunistă
Preluarea puterii de catre comunisti 1944-1947: după 23 august 1944, Armata Roșie a URSS a ocupat România, sprijinind PCR (care număra cca 1000 membri) să preia puterea. La Conferința de la Moscova (9 octombrie 1944), numită Acordul Procentajelor, Stalin si Churchill si-au impărtit Europa in sfere de influenta. România a intrat sub influența Moscovei in proportie de 90 % si 10 % a Marii Britanii. Pozitia Marii Britanii si a SUA de a nu se implica in problemele interne ale statelor ocupate de URSS a fost reconfirmata in cadrul Conferintei de la Yalta (februarie 1945). Tratatul de pace de la Paris (1947) obliga România sa plăteasca despagubiri de razboi URSS, ceea ce a accentuat controlul URSS asupra Romaniei.
Cauzele instaurarii cmunismului in România:
- viziunea lui Stalin la sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial, care dorea crearea unor state satelit, cu guverne prietene, care sa adopte modelul stalinist;
- sprijinul acordat de Moscova Partidului Comunist din Romania pentru acapararea puterii, prin intermediul consilierilor sovietici prezenti in tara.
Etapele instaurarii comunismului:
- La 6 martie 1945 a venit la putere guvernul Dr Petru Groza, primul guvern comunist, in care reprezentantii PCR detineau toate ministerelor, impusi de la Moscova, prin intermediul lui Andrei Vâșinski, adjunctul ministrului de externe al URSS. Masuri adoptate de noul guvern: infiintarea SOVROMURILOR (societati mixe româno-sovietice) - desfiintate in 1956, reforma agrara - 1945.
- La 19 noiembrie 1946 au avut loc alegeri care au fost castigate de catre comunisti (Blocul Partidelor Democratice), care au obținut 70% din voturi. In realitate alegerile au fost falsificate, ele fiind castigate cu 70% din voturi de catre PNT.
- La 29 iulie 1947 comunistii au organizat diversiunea (sau inscenarea) de la Tamadau, prin care liderii PNT au fost acuzati de tradare, iar PNT a fost acos in afara legii. Mai multi lideri taranisti care aveau intentia de a pleca in Occident cu un avion particular, au fost prinsi pe aerodromul de la Tămădău, acuzati de spionaj si arestati. In august 1947, PNL s-a autodizolvat.
- La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost obligat sa semneze actul de abdicare si sa paraseasca Romania. In aceeasi zi, prin legea nr. 363, monarhia se desfiinta si se proclama Republica Populara Romana.
Regimul lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965):
Gh. Gheorghiu-Dej a fost ales, in 1948, secretar general al Partidului Muncitoresc Român. In 1948 a fost data o noua Constitutie, care punea bazele reimului comunist. Noul regim a adoptat modelul stalinist in toate domeniile vietii de stat.
In plan economic: Modelul stalinist în plan economic era axat pe lichidarea proprietatii private, industrializare fortata si cooperativizarea agriculturii. La 11 iunie 1948 a fost dată legea nationalizarii principalelor mijloace de productie, potrivit careia peste 1000 de intreprinderi miniere, bancare, industriale si de comert treceau in proprietatea statului. Astfel, se puneau bazele economiei dirijate. Nationalizarea a fost primul pas in procesul de centralizare economica.
Politica de industrializare: Impunerea modelului sovietic a avut drept efect centralizarea economica si planificarea cincinala. In 1950 s-a elaborat primul plan economic anual, iar intre 1951-1955 s-a impus primul plan cincinal. In 1951 s-a introdus distinctia „Erou al muncii socialiste".
Colectivizarea agriculturii: Decizia oficiala s-a luat in 1949, taranimea fiind fortata sa cedeze proprietatile funciare in favoarea statului. Dupa modelul sovietic al colhozurilor, s-au infiintat gospodariile agricole colective, transformate mai tarziu in CAP (Cooperativa Agricola de Productie) si GAS (Gospodariile Agricole de Stat), care s-au transformat in IAS (Intreprinderea Agricola de Stat). Colectivizarea s-a produs in majoritatea cazurilor pe cale violenta, datorita refuzului taranimii de a ceda pamantul. Comunistii au apelat la organele de represiune, justitie, administratie si la un urias sistem de propaganda pentru a convinge taranii. La 27 aprilie 1962 Gh. Gheorghiu Dej anunta oficial incheierea procesului de colectivizare
Stalinismul politic: In februarie 1948 s-a desfasurat congresul de fuziune intre PCR si PSD, formandu-se Partidul Muncitoresc Roman (partid unic). Secretar general a fost ales Gheorghe Gheorghiu Dej care a instaurat un regim politic stalinist. Baza juridica a noului regim a fost asigurata de Constitutiile din 1948 si 1952, care desfiintau partidele politice si principiul separarii puterilor in stat. Dupa preluarea puterii, Dej a declansat lupta pentru controlul absolut in partid prin epurarea aparatului de stat. Prima victima a fost Stefan Foris, urmat de Lucretiu Patrascanu, care a fost arestat in 1948, acuzat de tradare, si executat in 1954. In 1952, cu sprijinul lui Stalin, Dej i-a inlaturat pe Ana Pauker, Vasile Luca si Teoharie Georgescu.
La 28 august 1948 s-a organizat „Directia Generala a Securitatii Poporului", care reprezenta un sistem de represiune, fiind politia politica a regimului. In ianuarie 1949 s-a infiintat „Directia Generala a Militiei". Metoda folosita a fost teroarea. S-au infiintat inchisori la Sighet, Aiud, jilava, Pitesti si Gherla. S-au deschis lagare de munca fortata in Delta si Canalul Dunare-Marea Neagra. La Pitesti s-a aplicat reeducarea, obiectivul fiind formarea omului nou, care sa raspunda partidului. Astfel detinutii erau supusi torturilor fizice si psihice. In 1964 a fost dat decret pentru eliberarea detinutilor politici.
In plan cultural: S-a adoptat proletcultismul, curent cultural care se baza pe alianta dintre muncitorime si taranime pentru a se forma o cultura proletara, respingand mostenirea culturala a perioadei democratice. In august 1948 s-a elaborat o noua lege a invatamantului, prin care se introducea manualul unic, limba rusa era obligatorie in scoli, marxism-leninismul devena obiect de studiu in invatamantul secundar. La 14 august 1948 s-a emis legea cultelor, conform careia se desfiinta Biserica Greco-Catolica, iar Biserica Ortodoxa trebuia sa promoveze politica oficiala a statului. In acelasi an Academia Romana s-a transformat in Academia Republicii Populare Romane. Pentru admiterea la facultate s-a introdus ca principiu necesitatea unei origini sanatoase din punct de vedere politic.
Politica externa: In 1949, Romania a devenit membra a CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), o alianta economica a statelor comuniste sub conducerea URSS. In 1955, Romania a devenit membra a Tratatului de la Varsovia (alianta militara a statelor comuniste). La moartea lui Stalin, in 1953, s-a produs o relativa distantare fata de Moscova, dorindu-se realizarea unei cai proprii a socialismului. In 1958 URSS si-a retras armata de ocupatie din Romania. In 1964, PMR a lansat „Declaratia din Aprilie", conform careia comunistii romani respingeau subordonarea fata de Moscova, isi proclamau independenta si respingeau modelul stalinist.
Regimul National Comunist (1965-1989): Noul secretar general, Nicolae Ceausescu, a preluat conducerea Romaniei. A fost data Constitutia din 1965 care proclama Republica Socilaista România, iar partidul a revenit la numele de Partidul Comunist Român.
1. Prima etapă a fost Destinderea si destalinizarea (1965-1971), care s-a caracterizat prin:
S-a adoptat o noua constitutie in august 1965, prin care Republica Populara Romana devenea Republica Socialista Romana, iar PMR devenea PCR. La plenarea PCR din 1968, Ceausescu a reabilitat numele fostilor comunisti cazuti victime terorii lui Dej, Stefan Foris si Lucretiu Patrascanu. In invatamant s-a introdus studiul limbii engleze, iar istoria era rescrisa pe baze nationale. Intelectualii au primit dreptul de a merge in strainatate, la diferite simpozioane stiintifice s-au construit locuinte, a crescut numarul de autoturisme, astfel a existat sentimentul de imbunatatire a conditiilor de viata.
Pe de alta parte, Ceausescu si-a consolidat pozitia de lider prin faptul ca in 1967 a devenit presedinte al Consiliului de Stat.
Politica externa: Apogeul popularitatii lui Ceausescu s-a desfasurat in 1968, atunci cand a condamnat interventia militara a URSS si a statelor membre ale Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia. Prin aceasta atitudine Ceausescu castiga simpatia Occidentului, fiind vazut ca principal adversar al Moscovei. Ca urmare, presedintele Frantei Charles de Gaulle a vizitat Romania in 1968, presedintele SUA Richard Nixon a vizitat Romania in 1969, iar presedintele G. Ford in 1974. Astfel, Romania isi proclama independenta fata de URSS, Ceausescu consolidandu-si pozitia interna. Romania semna acorduri cu organizatii economice internationale (Banca Mondiala si FMI).
2. Etapa regimului personal (1971-1989): In 1971 Nicolae Ceausescu a realizat o vizita in China si Coreea de Nord, iar la intoarcerea in tara a lansat „Tezele din iulie", prin care inaugura revolutia culturala. Prin aceasta se intelege promovarea exagerata a cultului personalitatii si impunerea unui regim de dictatura personala. Ceausescu a instaurat asa numitul socialism dinastic, caracterizat prin:
Concentrarea puterii in mainile familiei Ceasusescu; Restrangerea drepturilor cetatenilor; Accentuarea cenzurii.
In 1974, cu prilejul Congresului al XI-lea al PCR, Ceausescu a devenit primul presedinte al statului. De asemenea, a lansat „Programul partidului" care instaura ca obiectiv realizarea unei societati socialiste multilateral dezvoltate si formarea unui om nou, executant fidel al politicilor partidului. La acelasi congres, Elena Ceausescu a devenit al doilea om politic in stat. S-a introdus sistemul rotirii cadrelor, astfel ca sistemul comunist a inlaturat orice rival.
In plan economic: Dupa 1971 s-a continuat industrializarea fortata si au fost initiate constructii megalomanice, care solicitau eforturi financiare uriase (Canalul Dunare-Marea Neagra, Transfagaraseanul, Metroul, Casa Poporului). Acestea au determinat cresterea datoriei externe la 11 miliarde de dolari. Ceausescu s-a angajat sa restituie integral sumele imprumutate si, la recomandarea FMI, a limitat importurile si a crescut exporturile.
Ambitia lui Ceausescu de a plati datoria externa a avut urmari dramatice asupra populatiei, datorita rationalizarii alimentelor, caldurii, curentului electric, gazelor naturale (anii 80). Ca urmare a acestei politici, s-a introdus rationalizare alimentelor de baza, iar nivelul de viata a scazut dramatic. La acestea se adauga incalcarea sistematica a drepturilor si libertatilor omului si izolarea pe plan international, Ceausescu pierzand simpatia Occidentului. Securitatea veghea intreaga societate, bazandu-se pe o armata de informatori. Inregimentarea politica se realiza de la varste fragede. Copiii din gradinite erau cuprinsi intr-o organizatie politica numita „Soimii Patriei" prin care erau educati in spiritul devotamentului fata de partid si de conducator. La varsta de 7 ani elevii deveneau membrii ai organizatiei Pionierilor. Costumele obligatorii indicau tendinta de anihilare a personalitatii si uniformizarea membrilor societatii. La 14 ani pionierii deveneau „Membrii ai Uniunii Tineretului Comunist", pregatindu-se pentru a deveni oameni noi pe care regimul sa se bazeze.
Regimul comunist a introdus sistematizarea localitatilor, astfel ca multe sate au fost distruse si comasate in centre rurale, iar centrele istorice ale oraselor au fost distruse, fiind construite cartiere de blocuri.
Rezistenta si Disidenta Anticomunista:
In timpul lui Dej, formele de lupta au fost:
- rezistenta din munti (detasamente de barbati inarmati care erau foste cadre militare, fosti legionari, tarani). Exemple: Haiducii Muscelului- grupul fratilor Arnăuțoiu si colonelului Arsenescu din Muscel, grupul lui Ion Gavrilă-Ogoranu din Făgăraș, Sumanele Negre). Au existat femei care sprijineau aceste grupuri (Elisabeta Rizea, Maria Plop). Aceste forme de rezistenta au fost anihilate in 1962.
- revoltele taranilor: taranii s-au opus colectivizarii, au declansat revolte spontane, au distrus sedii de partid (80 000 tarani au fost arestati pentru ca s-au opus colectivizarii)
Forme de represiune: arestarea in inchisorile comuniste, lagare de munca, deportarea
Rezistenta fata de regimul lui Ceausescu:
- Disidentii: In 1977 s-a desfasurat „Miscarea Goma", prin care scriitorul Paul Goma a declansat lupta pentru drepturile omului și s-a alaturat miscarii reformatoare din Cehoslovacia, numita „Charta 77". Aceasta reprezenta prima opozitie majora fata de regimul Ceausescu.
- In 1979 preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa a adresat scrisori deschise conducerii statului in care critica politica sociala si culturala a regimului.
- In acelasi an, la Congresul al XII-lea al PCR, Constantin Parvulescu l-a criticat pe Ceausescu.
- Dupa 1980 s-a manifestat puternic si disidenta individuala a intelectualilor, care au trimis scrisori extrem de critice catre posturile de radio occidentale Europa Libera, BBC sau Vocea Americii. Cei mai cunoscuti disidenti au fost Mihai Botez, Ana Blandiana, Mircea Dinescu sau Doina Cornea (lector la Universitatea din Cluj, demisa in 1983, pentru ca in cursurile sale folosea texte filosofice occidentale).
- Greve și mișcari muncitorești: Opozitia s-a manifestat prin greva minerilor din Valea Jiului din august 1977, atunci cand peste 10 mii de mineri de la Mina Lupeni au intrerupt lucrul o saptamana, cerand conditii decente de munca si viata. Muncitorii au reluat lucrul dupa vizita lui Nicolae Ceausescu, dar la scurt timp Securitatea a arestat principalii lideri ai miscarii.
La 15 noiembrie 1987, muncitorii de la unzina „Steagul Rosu" din Brasov au desfasurat o miscare pentru imbunatatirea conditiilor de viata, scandand lozinci anticomuniste (cea mai cunoscuta actiune de protest).
- Disidenta impotriva regimului Ceausescu s-a manifestat si in randul fostilor demnitari comunisti: in 1989, sase membri PCR: Alexandru Barladeanu, Constantin Parvulescu, Silviu Brucan, Corneliu Manescu, Gheorghe Apostol si George Raceanu au formulat „Scrisoarea celor 6", in care criticau aspru regimul Ceausist.
Forme de represiune: controlul Securitatii prin urmarirea fostilor detinuti si anchete, arest la domiciliu, folosirea spitalelor de psihiatrie.
Momentul de inceput al caderii lui Ceausescu l-au reprezentat protestele izbucnite la Timisoara, 16 decembrie 1989. Anterior, majoritatea statelor comuniste din Europa izbutisera sa inlature regimurile prin mijloace pasnice. Acest fapt s-a realizat datorita politicii de destindere si reforme promovata de Mihail Gorbaciov dupa 1985.
Incepute la Timisoara, protestele au continuat in zilele de 21 si 22 decembrie la Bucuresti. La 22 decembrie, Ceausescu a fugit sub presiunea populatiei, puterea fiind luata de un organism provizoriu numit „Frontul Salvarii Nationale" (FSN), condus de Ion Iliescu.
Lui Nicolae Ceausescu si Elenei Ceausescu li s-a intentat un proces in urma caruia au fost condamnati la moarte si executati la 25 decembrie 1989.
Evenimentele din decembrie 1989 au deschis perspectiva democratiei, a sistemului politic pluralist, a revenirii la economia de piata si reintegrarii Romaniei in spatiul politic si cultural european .
Constructia democratiei postdecembriste:
Au reaparut vechile partide istorice (PNL si PNT), dar si alte partide. In plan economic, reformele au urmarit trecerea de la economia centralizata de tip comunist la cea de piata, bazata pe proprietatea privata si libera initiativa. O problema importanta dupa 1989 a fost revenirea la democratie si consolidarea institutiilor statului de drept. Ca urmare in 1991 a fost adoptata noua lege fundamentala, revizuita in 2003, care fixa cadrul legislativ al functionarii statului.
Un alt atribut al democratiei au fost alegerile „libere". In 1990, alegerile parlamentare au fost castigate de FSN (presedinte provizoriu - Ion Iliescu), iar in 1992 aceeasi formatiune numita FDSN castiga alegerile (presedinte Ion Iliescu). In 1996 s-a realizat alternanta la putere, atunci cand Emil Constantinescu a devenit presedinte, iar Conventia Democrata din Romania (CDR) a castigat alegerile parlamentare. In 2000, Ion Iliescu a devenit presedintele ales al Romaniei pentru a doua oara, iar PDSR (ulterior PSD) a castigat alegerile parlamentare. In 2004, Alianta DA (Dreptate si Adevar) a castigat alegerile, iar presedinte a devenit Traian Basescu.
Revenirea la democratie s-a caracterizat si prin momente tensionate in randul societatii:
Manifestatia studentilor din Piata Universitatii (protestau impotriva comunismului) - 1990, dar s-a soldat cu mii de morti. Descinderile minerilor in capitala (Mineriadele din 1990, 1991, 1999).
Romania si-a fixat ca obiectiv in politica externa integrarea in structurile Euro-Atlantice, astfel ca in 2004 a devenit membra NATO, iar la 1 ianuarie 2007 a devenit membra a UE.
