Ghid Istorie pentru Bacalaureat: Secolul XX- Între democrație și totalitarism





Ghid Istorie pentru Bacalaureat: Capitolul 2. Secolul XX- Între democrație și totalitarism:

- INTRODUCERE

- FORME DE GUVERNĂMÂNT

- Regimurile politice democratice

- REGIM DEMOCRATIC ÎN ROMÂNIA

- COMUNISM (EXTREMĂ STÂNGA)

- FASCISM (EXTREMĂ DREAPTA)

- Naţional-socialismul german, ideologie şi practici politice.

2. Secolul XX- Între democrație și totalitarism

INTRODUCERE

Secolul XX a rămas în memoria europenilor ca un secol al contrastelor, în care o lume a totalitarismuluu, a războaielor mondiale și a genocidului s-a intercalat cu o epocă a progresului științific, a emancipării femeilor și a consolidării vechiilor democrații care ne ghidează și în secolul actual.
La sfârșitul Primului Război Mondial (1914-1918) asistăm la o dezvoltare fără precedent a democrațiilor din Europa. Viata acestor democrații o sa fie, însă, de scurtă durată deoarece regimurile de tip totalitar s-au instaurat în contextul marii crize economice din anii '30 (1929-1933)ebacalaureat.ro
Astfel, fascismul și comunismul după criteriul rasei respectiv al clasei au făcut posibile Holocaustul și crimele stalinismului.

FORME DE GUVERNĂMÂNT
(organizările din punct de vedere politic al statelor)

Statele s-au organizat din punct de vedere politic sub două forme:

Monarhia: Statul este condus de un monarh, puterea este transmisă ereditar sau este făcută de un grup de nobili
Republica: Statul este condus de un președinte ales de vot universal sau de Parlament.
În prima jumătate a secolului XX predominau monarhiile.
După al Doilea Război Mondial, numărul lor a scăzut drastic.
Astăzi, forma de guvernare aleasă în Europa este majoritar republică. (doar 20% dintre state europene=monarhie)

Statele diferă intre ele și după regimul politic

Regimurile politice democratice

Pot fi:

Liberale:
Prima formă democratică, apărută în secolul XIX.
Susținea:
*drepturile individului (libera exprimare, gândire, etc)
*pluripartidismul
* separarea puterilor în stat
Funcționa pe paza de vot censitar, nu universal. (femeile nu puteau vota)


Liberal - Democratice:
Democrația: Termenul provine din limba greacă, fiind compus din demos= popor și cratos= putere (puterea poporului)
Definește, așadar, un popor suveran prin participarea tuturor cetățenilor la conducerea statului. Ideologia democratică modernă are la bază ideile enunțate de iluminiști în secolul al XVII-lea
Gânditorii iluministi au considerat problema organizării politice a fi una de maximă importanță. Ei au susținut separarea/ separația puterii în stat, principiu de organizare a unui stat modern și democratic în conformitate cu cele trei puteri ale statului (executiv, legislativ și judecătoresc), reducerea autorității Bisericii și organizarea societății după anumite reguli clare, precise, alese de popor.
Legislativ:parlamentul, care face legile
Executiv: guvernul, care aplică legile
Judecătoresc: tribunale,procuraturi, judecătorii, curți de apel- care veghează la respectarea legilor și care pedepsește neaplicarea lor.Cele trei puteri acționează separat, nu se amestecă una în treburile celeilalte și pe cât posibil se controlează reciproc.ebacalaureat.ro
Regimul politic se definește în funcție de ansamblul de metode folosite și prin relația dintre putere și cetăteni.

Susținea:
* Separarea puterilor în stat
* Vot universal
* Respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor;
- Drepturi civile
- Drepturi politice
- Drepturi sociale

Democrația este exercitată în cadrul statului de drept
Statul de drept: forma cea mai dezvoltată/ avansată de organizare a socio-politică care se bazează pe pe respectul legalitătii& drepturile omului.

DOCUMENTE:
Declarația de independentă a Statelor Unitr 1776
Declarația drepturilor omului și ale cetățenilor 1789
Declarația universală a drepturilor omului ONU 10 DEC 1947

Regimul politic democratic poate funcționa în oricare formă de guvernământ. Ex: O monarhie care are ca regim politic democrația este numită monarhie constitutională (sau
m.c +parlamentară)
Costituție= totalitatea legilor fundamentale

REGIM DEMOCRATIC ÎN ROMÂNIA:


În România apar încercări de modernizare prin democrație de la începutul secolului al XIX-lea. Oficial, România are un regim democratic din 1866 când este redactată prima constituție, organizată după principii liberale. Erau consemnate:
*Separarea puterilor în stat
*Drepturi și libertăți cetățenești
*Egalitate în fața legii
*Votul censitar
Democrația a fost consolidată după Marea Unire din 1918, prin Construcția din 1923, care includea votul universal.

Regimurile autoritare
Regimul democratic a început să se degradeze în timpul domniei lui Carol al II-lea l, începând din 1934, ajungandu-se în 1938 la un regim politic autoritar. Acesta a guvernat prin decrere-legi și a dizolvat Parlamentul. A fost adoptată o nouă constituție, conform căreia regelui ii reveneau atât puterea executivă, cât și cea legislativă. Au fost dizolvate partidele politice și s-a introdus cenzura.
Sunt regimurile în care puterea acționează în mod nondemocratic.
Se formează, de regulă partidul unic (monopartidism)
Regimurile autoritare reprezintă un pericol din cauza nerespectării drepturilor democratice ale cetățenilor. De asemenea, se pot transforma pe nesimțite în regimuri totalitare.

Regimurile de tip totalitar - abandonarea totală a democrației

Totalitarism= forma de organizare a societății în care statul controlează aproape toate aspectele vieții sociale și individuale.

* Opoziție față de democrație
* Existența partidului unic
* Un dictator se află în fruntea statului
* Regimul încalcă drepturile omului
* Supravegherea de către poliția politică a populației
* Cenzura presei
* Lichidarea oricărei forme de opoziție

Regimurile totalitare apar și se dezvoltă pe fondul de instabilitate economică sau în lipsa unei experiente democratice suficiente. Regimurile totalitare își prezintă ideologia ca fiind singura și unica soluție de salvare a statului.(eBacalaureat.ro)

În perioada interbelică apar trei tipuri de regimuri politice:

COMUNISM


COMUNISM (EXTREMĂ STÂNGA): Rusia, România (Vladimir Ilici Lenin, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceaușescu)
Ideologii şi practici politice totalitare. Comunismul

Acţiuni pentru instaurarea comuniştilor la putere în Rusia. În luna februarie a anului 1917, Rusia se transformase într-un colos cu picioare de lut, din cauza sărăciei generalizate şi a înfrângerilor de pe front. În aceste condiţii, a izbucnit, la Petrograd, revoluţia condusă de Partidul Constituţional Democrat (al burgheziei liberale) şi de menşevici (membrii Partidului Social-Democrat).
A fost instaurat un guvern provizoriu la 16 februarie/1 martie 1917, iar a doua zi, ţarul a abdicat. Însă bolşevicii (comuniştii) au profitat de anarhia din Rusia, sporindu-şi popularitatea în rândul muncitorilor, al sovietelor (comitetelor) acestora, pe fondul grevelor tot mai numeroase. Conduşi de V.I. Lenin, bolşevicii au declanşat acţiunile în forţă pentru preluarea puterii, realizată prin lovitura de stat de la 25 octombrie/7 noiembrie 1917, de la Petrograd . Denumită Revoluţia din Octombrie, aceasta este considerată actul de naştere al statului sovietic.

Ideologie şi practică politică în statele comuniste.

În Rusia, apoi în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, stat creat de Rusia Sovietică, Ucraina, Bielorusia şi Transcaucazia, toate domeniile de activitate au fost organizate conform concepţiei lui Lenin, expuse în Tezele din Aprilie 1917.
Încă de la preluarea puterii, teroarea a fost instituită în stat. Orice formă de opoziţie a fost desfiinţată, fiind interzisă funcţionarea tuturor partidelor, în afara celui comunist (bolşevic) rus, denumit apoi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.).
A fost creată, în anul 1917, poliţia politică a regimului, cunoscută cu abrevierile C.E.K.A., N.K.V.D. apoi K.G.B. Viaţa religioasă a fost obstrucţionată. Statul şi-a impus controlul în economie, prin naţionalizarea întreprinderilor. Proprietatea privată a fost înlocuită cu cea de stat sau colectivă. Teroarea asupra populaţiei s-a intensificat în perioada în care s-a aflat la conducere Iosif Visarionovici Stalin (1924-1953). Acesta a impus o economie centralizată şi planificată rigid. Din 1929 s-a trecut la colectivizarea forţată a agriculturii (căreia i-au căzut victime milioane de ţărani ce nu vroiau să-şi cedeze pământurile în gospodăriile colective sau de stat), în paralel cu industrializarea forţată şi planificarea producţiei prin planurile cincinale. Opozanţii politici fie au fost executaţi, fie li s-au înscenat procese în urma cărora au fost trimişi la închisoare sau în lagărele de muncă forţată din ţară, care formau GULAG-ul. Marii Terori,desfăşurate la ordinul lui Stalin între anii 1936 şi 1939, i-au căzut victime oameni din rândul tuturor categoriilor sociale şi profesionale, inclusiv din rândurile armatei. În acelaşi timp, cultul personalităţii lui Stalin a căpătat proporţii fără precedent, presa era cenzurată sever, iar întreaga creaţie culturală se găsea în slujba intereselor Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi al dictatorului. Regimul stalinist şi-a păstrat caracteristicile în anii celui de-al Doilea Război Mondial, ca şi în primii ani postbelici, când regimul comunist a fost impus şi în alte state europene.
După moartea lui Stalin, noul secretar general al partidului, Nikita Hrusciov, a dezvăluit, în 1956, unele crime comise din ordinul lui Stalin şi a condamnat cultul personalităţii acestuia, fără ca esenţa regimului să fie modificată. Deşi au aplicat modelul sovietic, regimurile comuniste europene au avut şi trăsături specifice. Astfel, au existat o mai mare libertate economică în Iugoslavia, păstrarea proprietăţilor asupra pământului în Polonia, naţionalismul şi interzicerea vieţii religioase în Albania etc.ebacalaureat.ro
Unii conducători comunişti au dorit reformarea sistemului, ca Alexander Dubček în Cehoslovacia, în 1968, dar sovieticii au înăbuşit prin intervenţia armată această mişcare.
Abia după anul 1985, Mihail Gorbaciov, noul secretar general al partidului, a iniţiat politica perestroika i glaznosti (reconstrucţie şi deschidere), prin care a încercat reformarea partidului şi statului sovietic.
Anul 1989 a înregistrat înlăturarea regimurilor dictatoriale din majoritatea statelor europene foste comuniste. Criza în care se zbătea Uniunea Sovietică nu a putut fi depăşită, comunismul s-a prăbuşit, iar statul s-a destrămat (1991).

FASCISM (EXTREMĂ DREAPTA): Italia (Bennito Mussolini) & NATIONAL-SOCIALISM(EXTREMĂ DREAPTA): Germania- (Adolf Hitler)

Caracteristici comune ale regimurilor politice totalitare. Secolul al XX-lea mai este desemnat în istorie şi prin sintagma de secolul extremelor, deoarece mai multe state (Germania, Italia, Spania, Portugalia etc.) au cunoscut regimuri politice dictatoriale.
Opuse celor democratice, regimurile politice totalitare au avut o serie de trăsături comune:

* existenţa partidului unic şi a unui dictator în fruntea statului
*încălcarea de către regim a drepturilor omului
*cultul personalităţii
*controlul absolut al statului asupra societăţii
*lichidarea oricărei forme de opoziţie
* supravegherea populaţiei de către poliţia politică cenzura presei etc.

Ideologia fascistă şi practicile politice ale regimului.

Mişcarea fascistă a apărut după încheierea Primului Război Mondial, în condiţiile în care Italia se găsea într-o criză profundă.
Aceasta era susţinută atât de populaţia debusolată de război şi de sărăcie, cât şi de mulţi industriaşi şi bancheri, care sperau ca noua formaţiune politică să reprezinte o contrapondere eficientă la ideile comuniste propagate în ţară.
Mişcarea fascistă a ajuns la putere prin presiune (Marşul asupra Romei, 1922). În aceste condiţii, prim-ministrul Benito Mussolini a început să pună în aplicare ideile cuprinse în programul Partidului Naţional Fascist. Printr-o lege specială, lui Mussolini i se acordau puteri sporite. Acesta a interzis orice formă de opoziţie, ca şi toate organizaţiile care nu erau fasciste (partide, sindicate etc.).

Instituţiile statului, ca monarhia, au fost reduse la un rol simbolic. Partidul Naţional Fascist a devenit formaţiune politică unică. Regimul fascist era susţinut de poliţia politică (OVRA) şi de organizaţiile paramilitare Cămăşile negre şi Ballila.ebacalaureat.ro
Mussolini a inaugurat cultul propriei personalităţi, proclamându-se Il Duce (Conducător). Prin măsurile adoptate, Italia a fost transformată în „stat corporatist", în care nu primau interesele individului, ci ale „corporaţiei" din care acesta făcea parte. Îndoctrinarea cetăţenilor se făcea prin propagandă şi prin diferite organizaţii fasciste.

Naţional-socialismul german, ideologie şi practici politice.

Ideologia naţional-socialistă a fost ultranaţionalistă, rasistă şi antisemită, fiind expusă de Adolf Hitler în lucrarea sa, Mein Kampf. Potrivit acestei ideologii, rasa germană a arienilor ar fi superioară, motiv pentru care ar trebui să conducă lumea, iar celelalte, considerate inferioare (precum evreii), trebuia să fie exterminate.
Pentru că rasa germană ar fi avut nevoie de spaţiul vital, naţional-socialismul susţinea necesitatea cuceririi acestuia prin război.
Prin propagandă abilă, valorificând nemulţumirile populaţiei faţă de greutăţile din timpul Marii Crize economice, Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani, condus de Adolf Hitler, a câştigat alegerile pentru Reichstag (Parlamentul german), din anul 1933.
În cadrul regimului naţional-socialist, Hitler, instalat în funcţia de cancelar, a fost învestit cu puteri speciale, devenind Führer (conducător).
Toţi germanii au fost înregimentaţi în organizaţii controlate de Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani, precum Frontul Muncii, care a înlocuit sindicatele sau Hitlerjügend (Tineretul hitlerist).
Orice formă de opoziţie a fost distrusă, chiar şi în interiorul partidului.
Presa a fost cenzurată, iar propaganda regimului prin publicaţii, radio, cinematografe s-a intensificat.
Temuta poliţie politică a regimului, Gestapo, supraveghea orice activitate. Regimul naţional-socialist a transformat antisemitismul în politică de stat, în numele aşa zisei purificări a rasei ariene. Astfel, a început discriminarea evreilor, care au fost înlăturaţi din slujbe, au fost supuşi legilor rasiale (legile de la Nürnberg)şi cărora le-au fost interzise drepturile politice şi civile. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din 1942, regimul hitlerist a hotărât să aplice soluţia finală împotriva evreilor.
Astfel a început drama Holocaustului, până în anul 1945, fiind ucişi aproximativ 6 milioane de evrei, dar şi romi proveniţi atât din Germania, cât şi din ţările ocupate de armatele hitleriste, în lagăre de exterminare, precum cele de la Auschwitz, Treblinka sau Maidanek.

1. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor. Identitatea Românilor. Romanizarea. Formarea poporului și a limbii române. Teoria imigraționistă

PDF: Sinteze Istorie Bacalaureat. Rezolvarea subiectelor de bacalaureat

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]