HETEROTROFIA LA FUNGI
Ciupercile nu au clorofilă în componenţa lor, aşa încât ele nu îşi pot produce propria hrana. Din aceasta cauză ele se hrănesc cu ceea ce se numeşte hrană organică, adică hrana ce a fost preparată în prealabil de o plantă sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana într-un lichid. Nutrienţii lichizi sunt apoi absorbiţi în ciupercă şi folosiţi pentru a furniza energie.
Ciupercile saprofite sunt cele care se hrănesc cu substanţe organice provenite din resturi vegetale şi animale. Există saprofite specializate care se dezvoltă pe un anumit tip de substrat (folosind o anumită substanţă organică) şi saprofite nespecializate care se dezvoltă pe orice tip de substrat (utilizând substanţe organice variate - ex : mucegaiul alb).
Exemple: mucegaiul alb (Mucor mucedo)= trăieşte saprofit pe substanţele organice din compoturi, dulceţuri, fructe, pâine; drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) şi drojdia vinului (Saccharomyces ellipsoideus) - realizează fermentaţia alcoolică cu importanţă în obţinerea pâinii şi produselor de panificaţie, a berii respectiv a vinului; mucegaiul verde (Penicillium notatum) - se dezvoltă pe fructele coapte; din specii diferite de mucegai verde se obţin antibiotice (penicilina). Dintre reprezentaţii ciupercilor cu pălărie şi picior: ciuperca de bălegar (Psalliota campestris); hribul (Boletus edulis); gălbiorii (Cantharellus cibarius)- sunt ciuperci comestibile.
Ciupercile parazite sunt cele care se hrănesc folosind plante sau animale vii.
Unele ciuperci pot parazita o singură specie gazdă (ex : Laboulbenia bayeri), altele pot parazita specii diferite (ex : rugina grâului). Ca orice organism parazit, ciupercile parazite produc boli numite MICOZE.
Exemple : Laboulbenia bayeri - parazitează musca de casă; tăciunele porumbului (Ustilago maydis) - produce tăciunele porumbului; tăciunele grâului (Ustilago tritici) - produce tăciunele grâului; rugina grâului (Puccinia graminis); cornul secarei (Claviceps purpurea); mălura grâului (Tilletia tritici) etc.
PLANTE PARAZITE
Există şi unele plante superioare parazite. Ele şi-au pierdut clorofila şi extrag substanţele organice din alte plante prin prelungiri numite haustori, care ajung până în fasciculele conducătoare ale plantei parazitate. Cele mai cunoscute plante parazite din flora ţării noastre sunt: torţelul (Cuscuta sp.), lupoaia (Orobanche minor) şi muma
pădurii (Lathraea squamaria).
→ Nutritia simbionta si nutritia mixta
Cuprins: Lectii pregatitoare pentru examenul de bacalaureat la Biologie Vegetala si Animala
