Hidratii de carbon sau Zaharidele

 HIDRAŢII DE CARBON SAU ZAHARIDELE
    Hidraţii de carbon (glucide sau zaharidele) sunt compuşi organici, molecula cărora constă  din  trei elemente - carbon, oxigen şi  hidrogen, iar raportul dintre numărul  de  atomi  de hidrogen şi oxigen este de 2:1 ca şi în apă. Formula lor generală este Cn(H2O)m.

                  I. CLASIFICARE. NOMENCLATURĂ. IZOMERIE

    Numirea  "hidraţii  de  carbon"  nu  este  cam  corectă.  Se cunosc aşa combinaţii,  ca  de  ex., acidul acetic C2H4O2, aldehida formică CH2O, care conţin  hidrogen  şi  oxigen  în acelaşi raport, dat nu pot fi incadrate în clasa  hidraţilor  de  carbon.  Numirea de glucide le-a fost dată, deoarece reprezentanţii  lor  cei mai cunoscuţi - glucoza, fructoza ş.a.m.d. au gust dulce.  Nici această denumire nu este corectă, deoarece multe substanţe din această  clasă  nu au gust dulce. Cea mai generală denumire a acestei clase de compuşi este de zaharide:
    Clasificarea  zaharidelor  este  elucidată  prin intermediul următoarei scheme:

            ┌──── Glucide: (glicos=dulce) ───┐       3 clase de compuşi
            │                                                            │
            ↓                                                        ↓
    1) monozaharide (oze)           ┌────ozide────┐
             │                                   │                          │
         dioze (C2)          2)oligozaharide   3)polizaharide
         trioze (C3)                     │                    │
         tetroze (C4)             diglucide      homopoliglucide
         pentoze (C5)            triglucide     heteropoliglucide
         hexoze (C6)             tetraglucide
         heptoze (C7)
         octoze (C8)
         nonoze (C9)

    Monozaharidele  sunt compuşi cu funcţiune mixtă, ce conţin în moleculă o grupă  carbonil şi mai multe grupe hidroxil. Unele monozaharide sunt hidroaldehide, iar altele sunt hidroxi-cetone sau cetoze.

    Dizaharidele  i-au  naştere  din  două molecule de monozaharide, care se unesc  prin  eliminarea unei molecule de apă. Polizaharidele provin, în mod asemănător, din mai multe molecule de monozaharide.

                      M o n o z a h a r i d e l e
     Cel  mai  răspîndit  reprezentant  al  hexozelor, este glucoza, care reprezintă o aldehidă-alcool cu următoarea structură:
                               
   Un alt reprezentant al hexozelor este fructoza, care este o cetonă-alcool:
 
                       II.  METODE DE PREPARARE
    Pe  scară industrială, glucoza, se obţine prin hidroliza amidonului (în prezenţa acizilor) şi prin hidroliza lemnului (celulozei).
    În natură glucoza se obţine în urma reacţiei de fotosinteză:
                      6CO2 + 6H2O  C6H12O6 + 6O2 - Q
    Pentru prima dată în laborator o zaharidă a fost obţinută de savantul rus A.M.Butlerov în 1861 din aldehidă formică în prezenţa Ca(OH)2:
 
                     III. PROPRIETĂŢILE CHIMICE
    Proprietăţile  chimice ale glucozei (cele mai importante) pot fi explicate de structura ei ca aldehidă-alcool.
    Ca  şi  aldehidele ea se reduce cu hidrogen în prezenţa catalizatorului de nichel în alcool formîndu-se un compus cu şase grupe hidroxilice - sorbitolul:
Descarca toată lectia

Alte Lectii din chimie