Italia. Date despre Italia





Italia
Denumirea oficială: Republica Italiană
Capitala: Roma (2,7 mil. loc.)
Limba oficială: Italiana
Suprafaţa: 301.000 km2
Locuitori: 57,2 mil. (190 loc./km2)
Religia: catolicism 95t; protestantism; ortodoxism
Moneda veche: lira, moneda nouă: euro
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 2 iunie 
Harta fizica Italia

harta ItaliaGeografie: Italia este aşezată în Europa de Sud în Penisnsula Italică.
 Limite: Elveţia, Austria (N), Slovenia, M. Adriatică (E), M. Ionică (S), M. Mediterană, M. Tireniană, M. Ligurică, Franţa (V).

Geografia fizică: Italia este formată din reg.

Cisalpină, Pen. Italică, insulele: Sicilia, Sardinia/Sardegno, Elba, Lipari, Ischia, Panteleria.
Italia  continentală cuprinde: Alpii Italieni, cu Monte Rosa (4638 m. alt. max.) şi Gran Paradiso, (4061 m) formează ca un arc în N. ţării de la Rivieră către Austria şi Slovenia întrerupt de lacurile glaciare: Como, Maggiore, Garda şi de văile apelor. Acest zid apără teritoriul de vânturile reci din N.
La poalele Alpilor Câmpia Padului care se extinde în zona lagunară a deltei Padului/Po. Munţii Apenini, munţi calcaroşi, formează coloana vertebrală a Italiei peninsulare, întrerupţi de văile apelor în special de Arno şi Tibru, cât şi de platouri. Ei se prelungesc în Sicilia. Cei mai înalţi (2941 m) sunt în E (masivul Gran Sasso şi Abruzzi).
Munţii Apenini, fragmentaţi au vulcani stinşi şi activi (Vezuviu 1277 m; 8 km sud-est de Napoli). Italia  insulară are un relief predominant muntos şi cu vulcani activi, care erup periodic (Etna, 3345 m în nord-estul Siciliei). Câmpii întinse sunt în V, în Campania şi în Apulia. Între câmpiile de coastă şi Apenini sunt zone colinare.

 Apele: foarte multe izvorăsc din Alpi şi străbat Câmpia Padului. În general sunt scurte, cu debit bogat iarna şi scăzut vara. Aduc aluviuni în câmpii.
 Padul şi Adige în N (se varsă în M. Adriatică), Arno în V (se varsă în M. Ligurică) şi Trevere (Tibru) în V (se varsă în M. Tireniană).

Clima este mediteraneană în peninsulă şi în insule; în partea continentală (Câmpia Padului) climă temperat continentală.

Temperatura medie anuală este (în ianuarie şi iulie) de -1ºC şi 7ºC în Alpi; 1ºC şi 24ºC la Milano; 10ºC şi 25ºC la Roma, 18ºC şi 27ºC în Calabria.

Precipitaţiile sunt de 1520 mm/an în Alpii de V şi peste 2000 mm/an în Alpii de E; 500 mm/an în valea Padului, Toscana, Latium şi sub 500 mm/an în Apulia, S Siciliei, Sardinia.

Floră şi faună: Italia are o mare diversitate, după latitudine şi altitudine. 18% din teritoriu este ocupat de păduri (mai ales de fag, stejar, frasin, castani măslini mirt, leandru). Fiind un climat umed şi răcoros cresc păduri de foioase dar şi păduri mixte (foioase şi conifere). Mari suprafeţe de pădure au fost defrişate şi au crescut în loc arbori mici şi arbuşti; vegetaţie de tip maquis. Pe pantele munţilor şi pe platouri: păşuni alpine.

 Fauna: lupul, pisica sălbatică, iepurele, capra de munte, muflonul (berbec sălbatic), broasca ţestoasă, ariciul. Păsări şi reptile numeroase.

Populaţia: Italia este omogenă: italieni 95%; germani, francezi, sloveni, greci, albanezi. Concentrarea max. în Câmpia Padului (1000 loc./km2), în câmpiile din jurul Vezuviului peste 1800 loc./km2.
 Rata natalităţii este de 9,8‰; a mortalităţii de 9,6‰.

În agricultură 10% din populaţia activă. Populaţia urbană cca. 70%. Peste 30 mil. de italieni trăiesc în afara graniţelor.

Resurse şi economie: Italia este una din ţările cu cea mai dezvoltată economie de pe glob şi cu cele mai mari ritmuri de creştere a industriei din Europa. În N. Italiei este o industrie puternică şi o agricultură intensivă.
 Ramurile de bază ale economiei sunt concentrate în: Milano, Torino şi Genova („triunghiul industrial al Nordului”). Baza energetică este asigurată de potenţialul hidroenergetic din Alpi, de energia atomică şi de petrol, pe care îl importă; a dezvoltat o industrie de prelucrare şi petrochimică mai ales în porturi.
 Industrua siderurgică bazată pe importul de minereu de fier şi de fier vechi. Mari combinate siderurgice (Genova, Napoli, Taranto).
Industria constructoare de maşini (automobile, nave maritime, locomotive electrice), aparatură electrotehnică şi electronică.
 Industrii tradiţionale: textilă, în oraşele din N (pre¬lucrarea mătăsii naturale, a lânii şi a bumbacului); a confecţiilor, a încălţămintei, sticlăriei (Veneţia, Murano), ali¬mentară (paste făinoase, ulei de măsline, vinuri.
 Resurse minerale slabe: minereu de fier, petrol, cărbuni, zinc, mercur, bauxită, mai bogate de sulf, gaze naturale, săruri de potasiu.

Agricultura este modernă şi intensivă; se cultivă: grâu, măsline (40% din prod. mondială); struguri, fructe, legume (articole la care deţine performanţe mondiale); orez; sfeclă de zahăr, cartofi.
 Câmpia Padului este zona agriculturii cea mai importantă.

Creşterea animalelor: ovine, porcine, bovine.
Pescuitul şi sericicultura sunt ocupaţii tradiţionale.
Italia are un comerţ intens. Exportă produse agricole; maşini unelte, instalaţii industriale, autovehicule, produse textile, alimentare ş.a.

Turismul este foarte dezvoltat; ocupă un loc de frunte în ceea ce priveşte numărul de turişti.

 Transporturi şi comunicaţii: Căi ferate (peste 50% electrificate); autostrăzi (Autostrada del Sole: Milano-Roma-Napoli). Flotă maritimă comercială.
 Aeroporturi la: Roma, Napoli, Livorno, Bologna, Milano, Genova, în insule: Palermo, Catania, Cagliari, Olbia.

Oraşe: Milano, Torino, Genova, Palermo, Bolognia, Flo¬renţa;
porturi: Genova, Trieste, Augusta, Taranto, Venezia, Savona, Napoli, La Spezia, Ravenna, Livorno.
Are cca. 43 de universităţi şi Institute de Înalte studii, cele mai vechi fiind cea din Bologna (1088), cea mai veche din Europa, Padua (1222) şi Napoli (1224).

Istoria Italiei: In mileniul II î. Hr. primul val indoeuropean, urmat de noi triburi italice în sec. XII-XI î. Hr. Etruscii pătrund în sec. X-IX î. Hr., iar în sec. VII-VI î. Hr. civilizaţia lor atinge apogeul.
Primele colonii greceşti în Sicilia în sec. VIII î. Hr.; galii pătrund până în centrul ITALIei Sec. VI î. Hr. este caracterizat prin ridicarea Romei, devenind treptat suverana întregii Italia (sec. III î. Hr.) şi a M. Mediterane (sec. I î. Hr.).
În sec. III î. Hr. este cel mai mare şi mai puternic al lumii antice; romanii colonizează bazinul Mediteranei şi cuceresc Grecia (146 î. Hr.) căzând însă sub influenţa ei culturală. Sub Augustus (27 î. Hr.-14 d. Hr.) se trece de la organizarea republicană la cea imperială; „orbisul roman” atinge în sec. II d. Hr. max. expansiune, Italia beneficiind de afluxul de bogăţie.
În 395, Imperiul Roman se împarte în Imperiul Roman de Apus şi de Răsărit. Migraţiunea triburilor germanice duce la căderea Imperiului Roman de Apus (476 d. Hr.) Romulus Augustus este detronat de Odoacru. Un înfloritor regat al ostrogoţilor (493-552);
Iustinian I înglobează Italia  în Imp. Bizantin (552).
 În 568, longobarzii cuceresc partea de N a ITALIei (Lombardia); în 756 se creează statul papal, cu capitala la Roma, care devine centrul creştinătăţii occidentale. Regatul lombarzilor va fi înglobat în statul franc (773-774).
 În sec. IX, arabii se aşează în sudul ITALIei şi Sicilia. În sec. XI-XII sunt alungaţi de normanzi.
 În 962, Otto I uneşte coroana Germaniei cu a Italiei (nordul şi centrul) formând Sfântul Imperiu Romano-German. În sec. XI-XII, „lupta pentru învestitură” între papalitate şi rege. Se ridică puternică Liga Lombardă; se face pace cu papalitatea. Se dezvoltă oraşele (semi-independente) viaţa economică şi culturală este înfloritoare. Cinci mici state sunt mai importante din sec. XIII-XIV: ducatul Milanului, republica Florenţei şi Veneţiei, statul papal şi regatul Napoli. În evul mediu şi epoca modernă Italia va fi caracterizată de fărâmiţarea politică. Umanismul şi Renaşterea cunosc epoca de glorie (sec. XIV) în sec. XIII Casa de Anjou stăpâneşte Sicilia - izbucneşte revolta contra stăpânirii („Vecerniile Siciliene” în 1282). Casa de Anjou este înlocuită cu cea de Aragon.
Între 1454-1559, Italia este obiect de dispută între Franţa şi Spania. Se desfăşoară „războaiele italiene”. Prin pacea de la Câteau-Cambresis (1559), Spania ia în stăpânire cea mai mare parte a peninsulei; după 1541 Contrareforma - intensificarea inchiziţiei în 1713-14, prin Tratatul de la Utrecht şi Rastatt; Austria habsburgică stăpâneşte fostele posesiuni spaniole.
 În 1804 Napoleon I se proclamă rege al ITALIei.
 Între 1815-70: Resorgimento; societatea secretă a Carbonarilor, în 1831, apoi Tânăra Italie pentru unificarea Italiei, mişcări de deşteptare naţională ce vor duce la unificarea ITALIei în jurul regatului Piemontului (în urma războiului franco-piemontezo-austriac din 1859). Piemontul se va uni cu Lombardia. Garibaldi eliberează sudul Italia şi Sicilia (1860-61). Victor Emmanuel II (casa de Savoia) devine rege (1861-1878). În războiul austro-prusian, Italia e de partea Prusiei. Urmare: Veneţia se uneşte cu Regatul Italian. În 1871 Roma devine capitala Italiei.
În 1881 Franţa cucereşte Tunisia; ca urmare, Italia intră în Tripla Alianţă (cu Germania şi Austria). În 1915, (în primul război mondial) Italia e de partea Antantei; câştigă Tirolul de Sud, Triest şi pen. Istria; în 1924, oraşul Fiume.
 În oct. 1922, „marşul asupra Romei” condus de Benito Mussolini, care devine şeful guvernului şi instaurează dictatura fascistă. Acordul italo-papal (Concordatul) de la Lateran (1929) stabileşte independenţa Vaticanului şi statutul bisericii catolice. În 1935-36 Italia ocupă Eritreea şi Etiopia; participă la intervenţia armată în războiul civil din Spania împotriva Republicii. Se creează axa Berlin-Roma (1936) şi aderă în 1937 la Pactul Anticomintern. Atacă Albania în 1939. În 1940 se alătură Germaniei. Atacă Franţa, Grecia, Iugoslava; participă la războiul împotriva URSS.
 În 1943, Partidul Comunist şi Partidul Naţional de Eliberare luptă împotriva dictaturii fas-ciste.
 În 1943 debarcarea anglo-americană în Sicilia; regimul Mussolini e răsturnat. În octombrie 1943, Italia declară război Germaniei. Răscoala armată din N. Italiei ajută la eliberarea ei. În 1945, Mussolini e capturat şi împuşcat. La 18 iunie 1946 (abolirea monarhiei). Prin tratatul de pace de la Paris (1947), Somalia şi Eritreea trec sub tutela ONU, iar Istria, Fiume şi Uara/Zadar revin Iugoslaviei. Triestul devine teritoriu liber până în 1975 când e împărţit între Italia  şi Iugoslava. Viaţa politică de după război se caracterizează prin lupta între Partidul Comunist (cel mai puternic din Europa Occidentală) şi Partidul Democratic Creştin; nici un partid nu obţine însă majoritatea absolută; se guvernează prin coaliţii pentru a nu permite comuniştilor accesul la putere. Din 1974 începe o gravă criză economică ce zguduie ţara.
În 1975 P. Comunist câştigă alegerile. În ultimele decenii se adânceşte decalajul dintre N industrializat şi S patriarhal (locul de baştină al Mafiei). Tensiuni sociale, asasinate politice, grupări extremiste, finanţări ilegale ale partidelor politice, instabilitate politică ce încurajează regionalismul. În prezent se manifestă tendinţa Nordului spre obţinerea autonomiei.

Statul: este republică parlamentară, din 1947 conform Constituţiei. Preşedintele este ales pe 7 ani de Parlament. Preşedintele Consiliului de Miniştri este responsabil în faţa Parlamentului. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Senat şi Camera deputaţilor) ales pe 5 ani; puterea executivă exercitată de Consiliul de Miniştri, numit de preşedinte, ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.

Alte Lectii din geografie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]