Eseu: Măduva spinării -componentă a sistemului nervos central
Măduva spinării este localizată în canalul vertebral. Este formată din două tipuri de substanţă nervoasă: cenuşie - situată central, contine corpii celulari ai neuronilor si substanţă albă - situată periferic, contine axoni grupati în fascicule.
• Neuronul este alcătuit din corp celular şi prelungiri (una sau mai multe dendrite şi un axon). Corpii neuronilor formează substanţă cenuşie a sistemului nervos, iar prelungirile formează substanţa albă. Neuronul are aceleaşi componente ca restul celulelor: membrana (neurilema), citoplasma (neuroplasmă), nucleu şi prezintă organite celulare comune (lipseşte centrozomul) şi organite celulare specifice (corpusculul Nissl şi neurofibrilele). Axonul este izolat de teci: teaca de mielină (întreruptă) din loc în loc, teaca Schwann şi teaca Henle. În partea lui terminală axonul se ramifică, fiecare ramificaţie axonică are butoni terminali). În care se găsesc vezicule cu mediator chimic pentru transmiterea impulsurilor nervoase de la un neuron la altul sau de la neuron la efector (fibră musculară).
• Funcţia de conducere a măduvei spinarii este realizată de substanţa albă, cu axoni grupaţi în fascicule. Acestea sunt:
- căi ascendente, care conduc informaţii spre creier şi sunt căi senzitive
- căi descendente, care conduc impulsuri motorii (comenzi) de la creier către efectorii din organism; sunt căi motorii;
- căi care leagă între ele diferite etaje ale măduvei prin fibre de asociaţie, intercalare.
• Funcţia reflexă a măduvei spinării: in măduvă, în substanţa cenuşie, se găsesc centrii unor reflexe. Prin reflex se înţelege reacţia de răspuns a organismului la acţiunea unor stimuli. Reflexele medulare se clasifică astfel:
- somatice, unele mai simple, numite monosinaptice (exemplu: reflexul rotulian), altele mai complexe, numite polisinaptice (exemplu: reflexele de flexie);
- vegetative, prin care este coordonata activitatea organelor interne (exemplu: reflexul de micţiune).
Activitatea acestor centri este subordonata organelor din encefal.
• Afecţiunile sistemului nervos cele mai cunoscute sunt: boala Parkinson, paraliziile, epilepsia, scleroza în plăci. Paraliziile pot fi cauzate de infecţii, ruperea sau obturarea unor vase de sânge, sau tumori.
Măduva spinării este localizată în canalul vertebral. Este formată din două tipuri de substanţă nervoasă: cenuşie - situată central, contine corpii celulari ai neuronilor si substanţă albă - situată periferic, contine axoni grupati în fascicule.
• Neuronul este alcătuit din corp celular şi prelungiri (una sau mai multe dendrite şi un axon). Corpii neuronilor formează substanţă cenuşie a sistemului nervos, iar prelungirile formează substanţa albă. Neuronul are aceleaşi componente ca restul celulelor: membrana (neurilema), citoplasma (neuroplasmă), nucleu şi prezintă organite celulare comune (lipseşte centrozomul) şi organite celulare specifice (corpusculul Nissl şi neurofibrilele). Axonul este izolat de teci: teaca de mielină (întreruptă) din loc în loc, teaca Schwann şi teaca Henle. În partea lui terminală axonul se ramifică, fiecare ramificaţie axonică are butoni terminali). În care se găsesc vezicule cu mediator chimic pentru transmiterea impulsurilor nervoase de la un neuron la altul sau de la neuron la efector (fibră musculară).
• Funcţia de conducere a măduvei spinarii este realizată de substanţa albă, cu axoni grupaţi în fascicule. Acestea sunt:
- căi ascendente, care conduc informaţii spre creier şi sunt căi senzitive
- căi descendente, care conduc impulsuri motorii (comenzi) de la creier către efectorii din organism; sunt căi motorii;
- căi care leagă între ele diferite etaje ale măduvei prin fibre de asociaţie, intercalare.
• Funcţia reflexă a măduvei spinării: in măduvă, în substanţa cenuşie, se găsesc centrii unor reflexe. Prin reflex se înţelege reacţia de răspuns a organismului la acţiunea unor stimuli. Reflexele medulare se clasifică astfel:
- somatice, unele mai simple, numite monosinaptice (exemplu: reflexul rotulian), altele mai complexe, numite polisinaptice (exemplu: reflexele de flexie);
- vegetative, prin care este coordonata activitatea organelor interne (exemplu: reflexul de micţiune).
Activitatea acestor centri este subordonata organelor din encefal.
• Afecţiunile sistemului nervos cele mai cunoscute sunt: boala Parkinson, paraliziile, epilepsia, scleroza în plăci. Paraliziile pot fi cauzate de infecţii, ruperea sau obturarea unor vase de sânge, sau tumori.
