Marea Neagră
Este o mare intracontinentală situată între Europa (la vest şi la nord) şi Asia (la est şi la sud). Suprafaţa depăşeşte 450 mii km², fiind a două ca mărime între mările intracontinentale.
- Geneza
Este un rest al unui vechi ocean – Oceanul Thetys, şi al Mării Sarmatice. Glaciaţiunea a impus numeroase retrageri ale apelor, succedate de ridicări ale acestora care se reflectă în terasele râurilor care s-au adâncit conform cu nivelul zero al mării. Prăbuşirea scoarţei în dreptul strâmtorii Bosfor i-a permis legătura cu Marea Mediterană.
- Relieful bazinului marin
Relieful cuprinde trei trepte care coboară de la nivelul zero metri.
Platforma continentală este prima treaptă situată între 0 şi – 200 m. Are lărgime în partea de NV prin Golful Odessa şi în partea de N prin Marea Azov (mare de tip mărginaş). În dreptul României doar cursul submarin al Braţului Sf. Gheorghe formează o discontinuitate a reliefului altfel neted şi uşor înclinat. Platforma continentală a participat prin caracteristicile sale la formarea Deltei Dunării.
Abruptul continental (taluzul) este a doua treaptă situat între – 200 m şi – 1500, -1800 m. Este apropiat de ţărm în partea sudică.
Câmpia abisală este ultima treaptă de relief între – 1500, -1800 m şi -2211 (-2245) m, adâncimea maximă a mării. Are aspect neted.
Ţărmul este puţin ondulat. În partea nordică, Pen. Crimeea închide Marea Azov în care se pătrunde prin Str. Kerci. Puţine insule se evidenţiază; I. Şerpilor (Ucraina), I-le Sacalin (România). Golful Odessa şi Golful Sinop se evidenţiază ca pătrunderi de apă în spaţiul uscatului.
- Dinamica apelor
Mareele sunt neînsemnat şi mici ca înălţime. Acest lucru se datorează caracterului închis la mării. Forţa mică a acestora a fost un factor la formarea şi păstrarea Deltei Dunării.
Valurile sunt datorate vânturilor, mai ales a celor de NE. Au înălţimi de 2-4 m, iar pe timp de furtună se pot ridica la 6-8 m.
Curenţii marini sunt:
- curenţi de suprafaţa, creaţi de vântul de NE. Se formează două inele în bazinele mării (unul în bazinul de vest şi al doilea în bazinul de est) cu direcţie inversă acelor de ceasornic. Curenţii de suprafaţă împing spre sud materialele evacuate de Dunăre creând grinduri.
- curenţii de compensaţie, sunt curenţi de schimb al apelor între Marea Neagră şi Marea Mediterană. Au două direcţii: curentul de suprafaţă descarcă în Marea Mediterană apele cu salinitate mai mică, iar curentul de adâncime aduce din Marea Mediterană ape cu salinitate ridicată
- Proprietăţile apelor
Temperatura apelor de suprafaţă este condiţionată de regimul temperaturilor din aer; în anii geroşi se poate forma o gheaţă pe ţărmul de NV. Temperatura apelor de adâncime rămâne constantă la 9ºC (după trecerea printr-un nivel intermediar cu temperaturi mai joase: 5-7ºC).
Salinitatea variază pe cele două niveluri de apă ale mării. Stratul de suprafaţă are o salinitate de scăzută de 15-16 ‰, iar stratul de adâncime are o salinitate de 22-23 ‰.
Structura apelor pune în evidenţă două straturi de apă suprapuse:
- stratul de suprafaţă situat între 0 şi – 200 m, oxigenat şi biotic
- stratul de adâncime situat între – 200 şi – 2211 (-2245) m, cu hidrogen sulfurat şi abiotic
Această structurare există ca urmare a lipsei curenţilor verticali care ar amesteca apele.
- Flora şi fauna
Flora se compune din diferite tipuri de alge – roşii, albastre, brune situate până la 7-8 m adâncime atât cât mai pătrunde lumina.
Fauna include peşti, precum sturioni (nisetrul, cega, morunul, păstruga), guvizi, scrumbii, rechini etc. Mamifere rare trăiesc în Marea Neagră: delfinul şi foca de Marea Neagră.
- Litoralul românesc
Are două aspecte:
- litoralul jos, de la Braţul Chilia până la Capul Midia. Include Delta Dunării şi Laguna Razim – Sinoe, cel mai mare complex lacustru din România.
- litoralul înalt, de la Capul Midia până la Vama Veche. Include o faleză dublată de plajă.
