Această grupă reprezintă secţiunea nordică a Carpaţilor Occidentali.
Limite
Grupa Apuseni este cuprinsă între valea Mureşului în partea sudică şi valea Someşului şi a Barcăului în partea nordică. În partea estică apare Depresiunea Colinară aTransilvaniei, iar în partea vestică ia contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest.
Geneza
Această grupă s-a format prin procese intense de cutare şi ridicare a materialelor de-a lungul orogenezei alpine. Intruziunile granitice s-au format anterior în timpul orogenezei hercinice. În partea sudică au avut loc erupţii vulcanice ce au ridicat Munţii Metaliferi.
Caracteristici specifice
Grupa Apuseni are altitudini joase, caracteristice Carpaţilor Occidentali; altitudinea maximă de 1849 m se află în vârful Bihor. Altitudinea, varietea mare a tipurilor de relief şi fragmentarea puternică sunt o cauză a vechimii mari a grupei faţă de restul Carpaţilor.
Fundamentul petrografic conţine „mozaicul occidental”, adică o varietatea mare a rocilor dispuse împrăştiat: şisturi cristaline (mai ales în partea centrală), calcare, conglomerate, gresii, marne, dar şi diferite minerale (aur, argint, cupru, plumb, zinc).
Tipul de relief carstic are o largă dezvoltare în această grupă; varietatea formelor carstice oferă un deosebit pitoresc regiunii: peşteri – Peştera Urşilor, Peştera Scărişoara, Peştera Cetăţile Ponorului, Peştera Meziad, Peştera Vântului, Peştera Vadu Crişului etc. -, chei – Cheile Turzii, Cheile Râmeţului, Cheile Someşului Cald etc. - , doline – Dolina Ponor, Dolina Vărăşoaia - , ace carstie şi versanţi abrupţi – Colţii Trascăului, suprafeţe suspendate, lapiezuri.
Tipul de relief vulcanic se remarcă prin aspectele sale reziduale: stâlpi de bazalt la Detunatele, batolitul Munţilor Vlădeasa.
În partea vestică pătrund Dealurile şi Câmpia de Vest sub forma unor depresiuni golf. Acestea, împreună cu cele de tip intramontan vorbesc despre fragmentarea deosebită a grupei.
În partea centrală a Apusenilor apar masive predominant cristaline: Munţii Bihor, Munţii Muntele Mare – Găina, Munţii Gilău. Din roci vulcanice sunt alcătuite masivele: Munţii Metaliferi, din bazalte şi andezite şi Munţii Vlădeasa, din granite. Marginile se compun din masivele: Munţii Trascăului, în partea de est, Munţii Meseş şi Munţii Şes (Plopiş), în partea nordică, Munţii Pădurea Craiului, Munţii Codru – Moma, Munţii Zarandului, în partea vestică.
Depresiunile golf sunt situate pe Crişuri: Depresiunea Vad – Borod, pe Crişul Repede, Depresiunea Beiuş, pe Crişul Negru şi Depresiunile Gurahonţ – Zarand, pe Crişul Alb. Dintre depresiunile intramontane se exemplifică Depresiunea Brad, pe Crişul Alb, Depresiunea Câmpeni, pe Arieş.
Clima
Clima acestui sector montan este temperat-continentală de tranziţie. Totuşi, altitudinea a impus etajarea elementelor climatice; etajul montan se desfăşoară la baza masivelor şi în depresiuni având valori de temperatură ce coboară de la 6° la 2°C şi valori de precipitaţii ce urcă de la 1000 la 1200 mm/an. Vârfurile peste 1700 m au valorile etajului alpin: temperaturi sub 2°C şi precipitaţii de peste 1200 mm/an.
Sectorul de influenţă este oceanic cu un maxim de precipitaţii la Stâna de Vale: peste 1600 mm/an.
Hidrografia
Marginile sudice şi nordice sunt marcate de mari râuri: Mureş, ce colectează Arieşul pornit din M-ţii Bihor, şi Someşul, cu un izvor în M-ţii Bihor: Someşul Mic. Spre vest se îndreaptă Crişurile: Barcău, din M-ţii Şes (Plopiş), Crişul Repede, din M-ţii Gilău, Crişul Negru şi Crişul Alb, din M-ţii Bihor.
Apele stătătoare sunt reprezentate de L. Vărăşoaia, lac carstic (într-o dolină), L. Fântânele, L. Gilău, de baraj antropic pe Someşul Mic.
Vegetatia
Asociaţiile vegetale aparţin pădurilor de fag şi pădurilor de conifere (cu pin, zadă, molid şi brad). La altitudini mari dincolo de etajul subalpin (cu ienupăr şi jneapăn) apare pajiştea alpină.
Fauna
Caracteristică pădurilor cu mamifere cu interes cinegetic: ursul, căprioara, cerbul, mistreţul, dar şi capra neagră, lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinuşa de alun, cocoşul de munte, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepeliţa, acvila de munte, iar între peşti păstrăvul.
Solurile
Partea superficială terestră se succede de la clasa cambisolurilor-cu tipurile brun – roşcate şi brune acide-, la clasa spodosolurilor-cu tipurile brun-acide montane şi podzoluri.
Hazarde
Alături de prăbuşiri, avalanşe, viituri în zonele înguste ale Mureşului şi a altor râuri se produc hazarde antropice ce ţin de exploatările de bauxită, aur, argint, cupru, plumb, zinc unde galeriile, haldele de steril reprezintă surse de poluare ale zonei. Exploatarea calcarului şi industria cimentului de la Alejd conduc la poluarea aerului, florei şi modifică peisajul. Problemele sociale din această zonă reprezintă un factor de risc.
Resurse naturale
Peisajul este deosebit de pitoresc în special formelor carstice care permit activităţi turistice. Pădurile, pajiştile şi păşunile, forţa apelor, solurile din depresiuni sunt câteva din resursele de sol ale Grupei Apuseni. În subsol această grupă deţine resurse importante de aur, argint, cupru, plumb, zinc în Munţii Metaliferi, bauxită în Munţii Pădurea Craiului, granit în exploatare din Munţii Vlădeasa, calcare, bazalt etc.
© prof. Gabriel Bortoş
