Nechifor Lipan din Baltagul de Mihail Sadoveanu

Nechifor Lipan

- personaj secundar de roman traditional obiecti (mitic si baladic) -
- personaj absent -

"Baltagul", de Mihail Sadoveanu
- roman traditional obiectiv -
(mitic si baladic)
    Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a aparut in noiembrie 1930 si este un adevarat "poem al naturii si al sufletului omului simplu, o «Miorita» in dimensiuni mari" (George Calinescu). Versul motto, "Stapane, stapane,/ Mai chiama si-un cane", argumenteaza viziunea mioritica a mortii, careia Sadoveanu ii da o noua interpretare, aceea a existentei duale ciclice, succesiunea existentiala de la viata la moarte si din nou la viata.
    Romanul "Baltagul" a fost scris in numai 17 zile si publicat tn 1930, cand Mihail Sadoveanu implinea 50 de ani, fiind primit cu "un ropot de recenzii entuziaste" de catre exegetii vremii. Romanul are ca surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romanesti: "Saiga" (setea de implinire a actului justitiar, de infaptuire a dreptatii ce domina toate faptele eroinei), "Dolca" (ideea profundei legaturi a omului cu animalul credincios), "Miorita" (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, conceptia asupra mortii sunt numai cateva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regasesc si in roman).
    Romanul este traditional, intrucat ilustreaza lumea arhaica a satului romdnesc, sufletul (dranului moldovean ca pastrator al traditiilor si al specificului national, cu un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii.
    Personaj secundar si absent, Nechifor Lipan, sotul Vitoriei Lipan, concentieaza tn jurul sau toate actiunile si intreg zbuciumul interior al femeii, in stradania de a afla adevarul despre omul ei si de a implini actul justitiar al pedepsirii vinovatilor. X
    Nechifor Lipan era oier din Magura Tarcaului si isi castiga existenta ca toti muntenii, "cu toporul ori cu cata", el fiind dintre "cei mai vrednici", pentru ca-si intemeiase o stana de oi la munte. Asemeni taranilor sadovenieni, isi petrecea o mare parte din viata in mijlocul naturii, "cu Dumnezei si cu singuratatile", mutandu-si oile de la munte la ses, in functie de anotimp (transhumanta traditionala), apoi se intorcea intotdeauna la casa si la familia lui, pentru ca "munteanul are radacini la locul lui, ca si bradul". Nechifor plecase toamna, ca de obicei, sa cumpere niste oi de la Dorna, dar acum era Sfantu-Andrei si el nu se mai intorsese. Dupa cum socotise Vitoria, barbatul ei intarziase saptezeci si trei de zile si acest fapt starneste neliniste si banuieli negre nevestei.
    Modalitatile si procedeele de caracterizare a personajului sunt cu totul aparte, portretul conturandu-se prin naratiune, prin reprezentarea lui in ochii altor personaje sau prin memeoria afectiva a membrilor familiei. Naratorul nu face in mod direct un portret fizic, infatisarea lui Nechifor se alcatuieste printr-un alt procedeu artistic si anume memoria afectivd a Vitoriei, care-si aminteste ca avea "mustata groasa, adusa a oala", sprancenele lasate si statura "indesata si spatoasa". Chipul barbatului se incheaga in ochii femeii pentru ca acesta ii fusese drag din tinerete si-i "era drag si-acuma, cand aveau copii mari cat dansii". Legatura spirituala dintre cei doi soti este solida si eterna, ea se bazeaza pe "dragostea ei de douazeci si mai bine de ani".
    Alte amintiri nascute din iubirea nevestei compun, indirect, portretul moral definitoriu al personajului absent din roman, prin evocarea faptelor, vorbelor si atitudinii acestuia . Inteligent si ambitios, Nechifor Lipan era stiutor de carte si-i placeau pildele si povestile cu talc, pe care le spunea cu mult farmec pe la petrecerile din sat, animand cu veselia lui toate adunarile. Fire comunicativa si pasionala, lui Nechifor ti placeau femeile frumoase, insa nu depasea limitele bunului simt si ale respectarii familiei. Aceasta trasatura reiese, indirect, din atitudinea Vitoriei de a respinge cu fermitate previziunile babei Maranda, vratitoarea satului, ca barbatul ar fi parasit-o pentru o femeie "cu ochii verzi".
    Nechifor Lipan se contureaza, indirect, si din relatarile celorlalte personaje, care-l cunoscusera ca pe un om generos, "nu se uita la parale, numai sa aiba toate dupa gustul lui", prietenos si sociabil, era "mester la vorba", oier cinstit si mandru, " om vrednic si fudul". Harnic si priceput, Nechifor isi randuise bine stanele, ciobanii ii ascultau intocmai poruncile, fiind un stapan autoritar, dar corect si prompt in plata simbriilor. In toate locurile pe unde Vitoria a intrebat de el, oamenii vorbeau cu prietenie despre omul cu caciula brumarie si calare pe un cal tintat, ca de un muntean "cinstit, platindu-si datoriile si iubitor de animate: s-a hranit el cu mana lui un cane pe care-l avea".
    Curajos si increzator in sine, Nechifor Lipan nu se temea de hoti ("avea stapanire asupra lor"), de aceea nu-i era frica sa umble noaptea singur, cantand "din solz, ca sa nu-i fie unit". Vitoria este mandra de sotul ei, "barbat fara frica railor", pentru ca avea impotriva lor pistoalele incarcate in desagi.

Vitoria si Nechifor Lipan - o pereche de initiati
    Vitoria si Nechifor Lipan formeaza o pereche de initiati. La nastere, pe baiat il botezasera Gheorghe, dar pe la patru ani, fiind grav bolnav de "hidropica", mama lui ii vanduse simbolic vrajitoarei, pe un banut de arama, trecandu-l peste fereastra casei ca peste un prag al mortii. Tot atunci, vrajitoarea ii schimbase numele din Gheorghe in Nechifor, "ca sa nu-l mai cunoasca bolile si moartea". Cand a gasit ramasitele lui Nechifor, Vitoria a dat un tipat cutremurator, chemandu-l pe numele de botez, Gheorghita, speriindu-l astfel pe baiatul ei, care a crezut ca pe el il striga. Tot "Gheorghita" l-a strigat sfasietor munteanca la inmormantare, atunci cand ramasitele barbatului iubit erau coborate in groapa.
    Vitoria este si ea o initiata, deoarece comunica permanent cu sufletui neistovit al celui disparut. Ea stie ca ideea de a cauta cainele, tot Lipan i-o daduse, intrucat chiar daca "nu mai era intre vii cu trupul", el isi intorsese sufletui "spre dansa si-i dadea indemnuri". Tot el este cel care ii povesteste imprejurarile omorului, pentru ca, atunci cand Vitoria demasca ucigasii, ea marturiseste: "Eu n-am fost de fata, dar stiu. Mi-a spus Lipan, cat am stat cu dansul, atatea nopti, in rapa."
    Numele lui Nechifor este de origine greceasca, Nike-phoros insemnand "purtator de victorie", iar numele Vitoriei este forma regionala de la Victoria. Se poate afirma, asadar, ca Vitoria si Nechifor alcatuiesc un cuplu ce simbolizeaza, si onomastic, tnumful iubirii asupra dramei existentiale a omului si asupra raului din sufletul omenesc, deoarece "Lumea asta-i mare s plina de rautati".
In romanul "Baltagul", Mihail Sadoveanu realizeaza o uniune deplina a sufletelor celor doi soti, care comunica nu numai in timpul vietii, ci mai ales dincolo de moarte, ceea ce a facut ca aceasta opera sa fie considerate si un roman de dragoste.
    Sadoveanu a pus accentul pe observatie, restrangand descrierea si dezvoitand actiunea prin construirea unor "caractere puternice, variate sau pitoresti", acesta fiind, probabil, cel mai reusit roman obiectiv inspirat dintr-o balada populara: Nicaieri n-a pus Sadoveanu mai multa obiectivitate si mai putin sentimentalism decat in acest roman [...]. si nicaieri n-a descris cu mai profund realism schimbarea lumii, naruirea societatii patriarhale si idilice prin invazia capitalismului decat in acest roman ce ar fi intemeiat, dupa vorba lui Calinescu, pe «automatismul vietii pastorale»!" (Nicolae Manolescu - "Sadoveanu sau Utopia cartii").