NOMENCLATURA COMBINAŢIILOR CHIMICE ANORGANICE
În anul 1970, Comisia pentru nomenclatură constituită de I.U.P.A.C (International Union of Pure and Applied Chemistry) a stabilit regulile pentru scrierea şi denumirea compuşilor chimici anorganici (How to Name an Inorganic Substances).
I. COMPUŞI BINARI
- În compuşii binari, metalul (cationul) se scrie înaintea nemetalului:
- Li2O
- Na Cl
- Al F3
- Cationii monoatomici se vor denumi după numele elementului din care provin.
- Anionii monoatomici sunt denumiţi prin adăugarea sufixului -ură sau - id la numele elementului din care provin.
Exemple:
- Cl -- clorură
- S2- - sulfură
- O 2- - oxid
II. IONII POLIATOMICI
- Cationii formaţi prin protonarea unor molecule neutre se termină în sufixul - oniu.
Exemple:
- NH4+ - amoniu
- H3O+ - hidroniu
- Există şi cationi cu denumiri specifice:
- NO+ - nitrozil
- NO2+- nitroniu
- Oxoanioni - denumirea va include:
- sufixul - it pentru stări de oxidare inferioare
- sufixul – at pentru stări de oxidare superioare
Exemple:
- NO2- – nitrit; NO3- - nitrat
- SO32 - - sulfit; SO42 - - sulfat
- Uneori se adaugă prefixul:
- hipo pentru stări de oxidare mult mai reduse
- per pentru stări de oxidare mult mai mari
Exemple :
- ClO - - hipoclorit
- ClO2 - - clorit
- ClO3- - clorat
- ClO4 – - perclorat
- În formula sărurilor duble:
- cationii se scriu în ordinea crescătoare a electropozitivităţii si se citesc în ordine alfabetică
- anionii se scriu şi se citesc în ordine alfabetică
Exemple:
- Na+1Al+3(SO4)2– aluminiu sodiu sulfat sau sulfat de aluminiu si sodiu
- PbClF – plumb clorofluorură
- La sărurile acide se citeşte şi hidrogenul.
Exemple:
- Na H2 PO4 – sodiu dihidrogen fosfat (dihidrogen fosfat de sodiu)
- Na2H PO4 – sodiu monohidrogen fosfat monohidrogen (monohidrogen fosfat fosfat de sodiu)
- În cazul în care un metal formează cationi la diferite stări de oxidare, sărurile corespunzătoare vor fi denumite cu precizarea stării de oxidare a metalului, printr-un numeral roman.
Exemple:
- Fe Cl2- clorură de Fe (II) sau clorură feroasă
- Fe Cl3- clorură de Fe (III) sau clorură ferică
- Denumirea oxizilor se face precizând numărul de atomi cu ajutorul sufixelor din limba greacă:
- mono -1
- di - 2
- tri - 3
- tetra - 4
- penta - 5
- hexa - 6
- hepta - 7
- octa - 8
Exemple:
- N2O – dinitrogen monoxid (oxid nitros)
- N2O4 – dinitrogen tetroxid
III. DENUMIREA ACIZILOR
- Acizii, conform definiţiei clasice, sunt substanţe ce conţin unul sau mai mulţi atomi de hidrogen, ataşaţi unui anion.
- Denumirea acidului se va face în funcţie de natura anionului respectiv.
a. Dacă anionul nu conţine oxigen, numele acidului se formează adăugând prefixul - hidro şi sufixul - ic la numele elementului.
Exemple:
- HF – acid hidrofluoric (acid fluorhidric)
- H2S – acid hidrosulfuric (acid sulfhidric)
b. Dacă anionul conţine oxigen, numele acidului se formează adăugând la rădăcina numelui anionului sufixul - os sau –ic.
Exemple:
Anion Acid
- it (SO32- - sulfit) - os (H2SO3 - acid sulfuros)
- at (SO42- - sulfat) - ic (H2SO4 – acid sulfuric)
- La unii acizi, după numărul grupărilor - OH, se pot folosi sufixele: orto, meta, piro (di).
Exemple:
- H3PO4 – acid orto fosforic
- HPO3 - acid meta fosforic
- H4P2O7 – acid piro fosforic (acid difosforic)
- Acizii care conţin gruparea peroxo: (- O – O -) sunt denumiţi raţional cu prefixul peroxo.
Exemple :
- H2S2O8 – acidul peroxo disulfuric
- H2SO5 - acidul peroxo monosulfuric