Perspectiva narativa in subiectele de la bacalaureat





Cerințe: 

Menționează tipul de perspectivă narativă din textul citat.

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului. 

Perspectivă narativă (punct de vedere, viziune, focalizare) – punctul de vedere din care naratorul povesteşte, unghiul din care priveşte şi interpretează faptele relatate.

Perspectiva poate fi: subiectivă – când se povesteşte la persoana I, iar naratorul se implică afectiv în faptele relatate; obiectivă – când se povesteşte la persoana a III-a, iar naratorul nu se implică în faptele relatate, ci rămâne detaşat, impersonal.

 

Perspectiva narativă poate fi:

·         Subiectivă: când se povesteşte la persoana I, iar naratorul se implică afectiv în relatare;

·         Obiectivă: când se povesteşte la persoana a III-a, iar naratorul nu se implică în relatare, ci rămâne detaşat, impersonal

·         Omniscientă – naratorul ştie tot despre personajele sale, acesta fiind omniscient, omniprezent; focalizarea este zero;

Focalizare internă – naratorul este unul dintre personaje, evenimentele fiind relatate dintr-un punct de vedere subiectiv;

Focalizare externă – naratorul este imparţial, ştie mai puţin decât personajele.

 

Perspectiva narativă

 Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului sau viziunea lui asupra lumii.

  • perspectivă narativă subiectivă (impreuna cu/avec ;N=P), a naratorului implicat afectiv în evenimentele prezentate. Naratorul joacă şi rolul unui personaj, iar faptele nu sunt prezentate cronologic, ci într-o ordine personală dictată de propria conştiinţă. Naratorul comunică la persoana I şi se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar, din acest motiv, lumea prezentată se înfăţişează cititorului dintr-un singur unghi. Această perspectivă e specifică prozei psihologice şi memorialistice.
  • Perspectiva obiectivă, „dindărăt/ derriere" (N>P), presupune un narator ce ştie mai multe decât personajele şi redă evenimentele fără să se implice. El este un narator omniscient. Acest gen de perspectivă este specifică prozei realiste din secolul al-XIX-lea.
  • Perspectiva impersonală, “din afară/dehors” (N

    N- naratorul

    P- personajul

 

PERSPECTIVA VIZIUNEA NARATIVĂ

 

  • Perspectiva narativă — unghiul din care sunt percepute şi înţelese situaţi­ile şi evenimentele narate. Cu alte cu­vinte, perspectiva — denumită ade­sea şi punct de vedere, viziune sau fo­calizare — se referă la cine, de pe ce poziţie şi în ce fel percepe şi interpre­tează faptele povestite. Important este în primul rând raportul dintre na­rator şi personaj privind capacitatea acestora de a cunoaşte şi de a înţele­ge faptele relatate.

 

        Unii cercetători disting trei tipuri esenţiale de per­spectivă/viziune narativă:

 

- N > P. „din spate" (par derrière), focalizare zero (naratorul cu­noaşte  mai  mult decât  personajul);

- N = P. împreună cu” (avec), focalizare internă (naratorul cunoaşte tot atât cât personajul);

 - N < P. din afară" (du dehors), focalizare externă (naratorul cunoaş­te mai puţin decât personajul).

 

    - N > P. „din spate" (par derrière), focalizare zero (naratorul cu­noaşte  mai  mult decât  personajul);    este caracteristică pentru naraţiunile la persoana a III-a cu naratori omniscienţi şi omniprezenţi — care ştiu tot şi se află mereu la faţa locului —, cea de a doua apare în naraţiunile la per­soana I, în care naratorul este totoda­tă şi personaj, ultima este specifică pentru naraţiunile relatate de martori care povestesc doar ce au putut ve­dea, auzi şi înţelege ei înşişi, fără a putea cu­noaşte nemijlocit, de exemplu, gân­durile şi sentimentele personajelor principale.

 

      Persoana narativă — este cel mai adesea persoana a III-a sau persoana I, naraţiunile la persoana a II-a fiind ex­trem de rare. În naraţiunile la persoa­na I se foloseşte de regulă perspectiva „împreună cu", deşi aceasta poate apărea şi în naraţiunile la persoana a III-a, atunci când naratorul se transpu­ne în situaţia personajului şi priveşte evenimentele narate prin ochii acestu­ia (asociat frecvent cu stilul indirect liber). Totodată, datorită distanţei în timp dintre momentul relatării şi momentul în care s-au desfăşurat întâmplările re­latate, se poate ca şi în cazul naraţiu­nii la persoana I perspectiva naratoru­lui să difere de cea a personajului. Este, de exemplu, cazul evocării unor experienţe trăite în copilărie, pe care povestitorul adult le vede într-o altă lumină faţă de cum le-a perceput, ca personaj, pe când era copil (ex. Ion Creangă, Amintiri…).

 

  • Mic dicţionar de termeni naratologici

 

    auctorial: referitor la autor

 diegeză: povestire, naraţiune

    intradiegetic: care face parte din povestire

 extradiegetic: care nu face parte din povestire

    autodiegetic: care spune el însuşi povestea la persoana I şi este personaj, protagonistul întâmplărilor

    homodiegetic: care spune el însuşi povestea la persoana I, dar este doar martor sau ascultător

    heterodiegetic: care povesteşte la persoana a III-a şi nu este personaj

   

  • Instanţele naraţiunii AUTOR – NARATOR – PERSONAJ - CITITOR

 

    - autorul concret  =  real, cu numele scris pe copertă

● autorul abstract = creat de opera literară                               - naratorul extradiegetic (viziune auctorială) - instanţă narativă anonimă; de ex., în romanul tradiţional

● naratorul intradiegetic – narator-personaj  - instanţă narativă numită (Ex.: Ştefan Gheorghidiu, personaj care îşi spune povestea)

● naratorul autodiegetic povesteşte la persoana I şi este personajul întâmplărilor narate (Nică, Ştefan Gheorghidiu)

● naratorul homodiegetic – povesteşte la persoana I, este un martor neutru, un martor-actant sau ascultător.

● naratorul heterodiegetic – povesteşte la persoana a III-a şi nu este personaj ● naratorul omniscient/demiurg – ex. în romanul tradiţional

● naratorul uniscient sau colportor

● naratorul creditabil (personaj sigur, ale cărui spuse contează ca sigure)

● naratorul necreditabil

- cititorul concret = cel care citeşte

● cititorul abstract/naratarul = ideea abstractă de cititor.

 

  • Funcţiile instanţei narative:

 

  1. funcţia narativă sau de reprezentare: aceea de a povesti;

 

  1. funcţia de control sau de regie: introduce vorbirea personajelor, prin verbe dicendi (spuse, făcu, adăugă, întrebă etc.), indică intonaţia şi alte detalii scenice;

 

  1. funcţia de interpretare (facultativă): de exprimare a opiniei/atitudinii faţă de cele narate: discretă (la Rebreanu, romancier obiectiv, care nu îşi exprimă direct atitudinea faţă de personaje) ori mai mult sau mai puţin accentuată  (de pildă, accentuată la Nicolae Filimon, care nu-şi ascunde aversiunea faţă de personajul său, Dinu Păturică, în romanul Ciocoii vechi şi noi).

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte) Bacalaureat 2019, sesiunea iunie-iulie, profil uman/real


Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.
Costi îşi trase scaunul lângă geamuri. Auzi subt el glasuri, însă nu vedea pe nimeni.
„Trebuie să fie tante Mathilde...”, se gândi el vesel. „Cu cine vorbeşte?” Glasul ei grav e întovărăşit
de ciripiri subţirele. Fără îndoială sunt domnişoarele lui Nacovici, care s-au întors de la Iaşi, în vacanţa de
Paşti. Spun întâmplări nostime de la şcoală. Câteodată îşi coboară glasurile, ca să nu-i supere somnul lui.
Dar el nu doarme.
Feri într-o parte ceaşca şi se plecă pe fereastră, zâmbind. Acuma le vedea. Stăteau pe scaune de
trestie, în faţa duduii Matilda. Aveau pe masă, între ele, cafeaua cu lapte. Laurenţia privea într-o parte, c-un
aer de mâhnire. Tristă i se păru şi Răţuşca, totuşi muşca cu dinţii ei albi dintr-o felie de cozonac.
— Spune, draga mea, ce s-a întâmplat? întreba duduia Matilda.
Costi se retrase binişor la locul lui şi întinse urechea.
— Nu vrea să spuie; i-i ruşine, zise Răţuşca.
— Ba am să spun, tresări Laurenţia.

 

Mihail Sadoveanu, Venea o moară pe Siret

 

Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Barem: Precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv etc. 2 puncte
Prezentarea perspectivei narative precizate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatare la persoana a III-a, caracter creditabil al relatării etc. 4 puncte

· prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte

· prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte

· încercare de valorificare a fragmentului – 1 punct

– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1 greşeli ortografice – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli de punctuaţie – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.) 4 puncte
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]