Podişul Mehedinţi este cea mai puţin extinsă unitate de relief a ţării şi se află în partea de sud-vest a României.
Limite
Această unitate se limitează spre nord cu valea Motrului, iar în partea de sud cu valea Dunării. În partea de est se află Piemontul Getic, iar în partea de vest Grupa Retezat-Godeanu a Carpaţilor Meridionali.
Geneza
Genetic, unitatea este strâns legată de formarea Carpaţilor prin cutarea şi ridicarea materialelor sedimentare cuprinse între două plăci tectonice ce se apropie. Acest eveniment s-a desfăşurat în timpul orogenezei alpine – sfârştul mezozoicului, de-a lungul neozoicului.
Ulterior, o secţiune din Munţii Mehedinţi s-a prăbuşit la sfărştul neozoicului.
Caracteristici specifice
Podişul Mehedinţi este un podiş tectonic, deoarece s-a format prin prăbuşirea unei părţi din Carpaţi, ca urmare a ultimelor eforturi de înălţare a acestora. Are structură cutată apect ce îl deosebeşte de restul podişurilor caracterizate prin structuri monoclinale.
Geologic, Podişul Mehedinţi este alcătuit din şisturi cristaline acoperite cu stive de calcare ce au permis formarea reliefului specific.
Altitudinile sunt situate între 500 şi 600 m, altitudini comune podişurilor.
În această unitate de relief apare larg dezvoltat tipul de relief carstic cu diversitate mare a formelor : peşteri, chei, lapiezuri, avenuri, doline, poduri naturale.
Separaţia dintre Podişul Mehedinţi şi Piemontul Getic se face printr-o depresiune de contact litologic numită Depresiunea Severinului unde se află oraşul Drobeta-Turnu Severin. Separaţia dintre Podişul Mehedinţi şi Carpaţii Meridionali se face printr-un versant abrupt.
Clima
Clima acestei unităţi este temperat-continetală de tranziţie. Datorită altitudinii s-a produs o etajare a valorilor climatice corespunzătoare etajului colinar înalt cu temperaturi situate între 8 şi 6ºC şi precipitaţii între 700 şi 800 mm/an.
Sectorul de influenţă este submediteranean determinat de austru, vânt frecvent primăvara şi vara.
Hidrografia
Unitatea de relief este încadrată afluentul Jiului – Motru şi de către Dunăre. Apar scurgeri subterane în calcar numite sohodoluri, iar în una dintre doline s-a format Lacul Zăton, de tip carstic.
Vegetaţia
Asociaţiile vegetale cele mai frecvente sunt azonale şi de tip submediteranean cu arbuşti precum castanul comestibil, liliacul sălbatic, dafinul, dar şi flori frumos mirositoare precum levănţica, iasomnia, tămâia etc.
Fauna
Aceasta este specifică vegetaţiei şi include elemente rare ca vipera, scorpionul, broasca ţestoasă, vulturul pleşuv etc.
Solurile
Partea superficială a scoarţei depinde mult de roca pe care s-au format. În cazul acestui podiş acestea sunt de tipul terra rossa.
Resurse naturale
Şisturile cristaline ale podişului au permis construcţia barajului Porţile-de-Fier I aflat aici. Calcarele sunt exploatate şi servesc în industria materialelor de construcţii (industria cimentului). O resursă importantă este cea de peisaj ce poate este exploatată turistic.
© prof. Gabriel Bortoş