Poezia modernistă / Poezia epică: Riga Crypto si lapona Enigel de Ion Barbu
Scrisă in 1924 si publicată in primul numar din Revista Română, din aceeasi vară, Riga Crypto si lapona Enigel este o baladă, un cantec batrânesc de nuntă, o poveste de iubire din lumea vegetală.
Autorul insusi a afirmat ca poezia este de fapt un “Luceafar întors”, în care lapona Enigel aspiră la caldură si iubire, în vreme ce riga Crypto aspiră la întuneric si umezeală.
Titlul trimite cu gândulla marile poveşti de dragoste din literatura universală, cum ar fi Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda etc. Însă la Barbu, cele două fiinţe fac parte din regnuri diferite.
Rigă – rege
Crypto – ascuns
Laponă – persoană din regiunile nordice, polare, din Laponia
Enigel – înger (din latinescul angelus)
Tema : ilustrează dragostea neîmplinită dintre două fiinte apartinând unor lumi diferite.
Structura : Balada este compusadin doua parti distincte: un prolog si povestea lui Crypto.
Tehnica folosită de poet este cea a povestirii în ramă sau a povestirii în povestire. Povestea de dragoste neîmplinită a celor două personaje este inserată în cadrul poveştii de iubire împlinite. Sunt două poveşti de iubire. Menestrelul (trubadurul) este rugat să cânte o poveste de iubire, celebră. Primele două catrene reprezintă rama. Spunerea cântecului presupune un anumit ritual, un spaţiu izolat.
Poezia se înscrie în lirismul obiectiv , prin absentamarcilor eului liric. Poetul îşi exprimă sentimentele prin intermediul unor măşti sau al unor personaje lirice (lirismul măştilor).Barbu vorbeşte şi sub masca laponei Enigel şi sub cea a lui Riga Crypto; eroii sunt voci ale poetului).
I. Prologul transpune in cateva imagini atmosfera de la sfârsitul unei nunti, când un trist si îndaratnic menestrel este rugat să zică din nou un cantec larg.
Cântec larg – presupune o largă arie de cunoaştere, greu descifrabilă printr-o sg spunere, de aceea e nevoie mai întâi de zicerea cu foc, înlocuită apoi cu cea stinsă, care decantează (clarifică) sensurile.
II. Cea de-a doua parte cuprinde povestea propriu-zisă, cântecul menestrelului, structurată la rândul ei, în mai multe secvenţe.
- Potretul lui Crypto, regele ciupercilor, o “inima ascunsa”,un insinguratic retras, tronând in lumea sa vegetală (aşadar, o lume materială). Spatiul lui Crypto este un spatiu al umbrei si somnului, al umezelii şi răcorii, spaţiu impur care se defineşte prin amestecul elem. primordiale, apa şi pământul.
Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă.
Nu-si gaseste locul in lumea pe care o guverneaza pentru ca nu si-a intalnit inca perechea :
Ghioceii si toporasiiil acuza ca nu vrea sa-si perpetueze specia :
Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.
-portretul laponei, reprezentatnă a regnului uman.
Din “tari de gheata urgisită”porneste catre sud să-si ducă renii la păsunat, motivul transhumanţei fiind un simbol al idealului laponei . Călătoria de la polul înghetat devine simbolul cunoaşterii aflate sub semnul rece al intelectului, iar sudul- cun. aflata sub semnul soarelui.
De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.
-Intalnirea cu riga C care are loc primăvara, anotimp de tranziţie şi metamorfoză a naturii. Comunicarea este indirectă, prin intermediul somnului. Ritualul cererii se repetă de 3 ori, cifră cu valoare simbolică. Mai întâi îi oferă lui Enigel fragi ,dar ea îi refuză. A doua oara îi cere sa-l culeagă, sa-l rupă pentru totdeauna din locul statornicit. Pentru Enigel această dorintă exprimă infantilism si de aceea il sfătuieste să astepte: asteaptă de te coace.
A treia oară ii cere să renunte la lumea sa si să rămână cu el. Refuzul lui Enigel este însă categoric. Lapona îi vorbeste despre idealul ei de a se închina Soarelui intelept, la care visează toti locuitorii tinutului nordic.
Crypto iese din umbra pădurii, vrea să evadeze, însă razele soarelui il pârjolesc. Rănit, cu alta fata, îşi acceptă destinul - nunta cu măsălarita (o plantă toxică).
Poezia se încheie cu un comentariu ironic al instanţei auctoriale la adresa destinului nefericit al regelui-ciupearca.
Cele două personaje sunt, de fapt, două simboluri, reprezentând lumina şi întunericul din fiecare dintre noi.
Lapona Enigel reprezintă Apolinicul-partea solară, luminoasă, spirituală, care tinde spre absolut, tendinţa spre raţiune, echilibru, ordine, calm, armonie
Riga Crypto reprezintă dionisiacul lipsa echilibrului, descătuşarea instinctelor, întunericul, partea iraţională, instinctuală din om.
Soarele simbolizează viaţa raţională, conştientă, stăpânită de un ideal înalt. Setea după soare a laponei Enigel nu este altceva decât setea după ideal a omului.
Umbra simbolizează instinctul, obscuritatea din om.
Cele două personaje pot reprezenta dualitatea umană, o jumătate apolinică şi una dionisiacă.
Limbajul poetic
La nivel stilistic :
-folosirea epitetelor pt portretizarea celor doi : sterp şi nărăvaş, rigă spân, mică, liniştită, prea cuminte ;
-enumeraţii : pungi, panglici, beteli cu fundă; -repetiţii: culegi..
- apar vocative, inversiuni – mult indaratnic, zice-l-aş- stilul oralităţii
-abundenţa metaforelor fântână, "fiară bătrână", "gândul pahar cu otravă",.
La nivel fonetic – asonanţe sau aliteratii : Eu mă duc să culeg/ Fragii fragezi mai la vale.
La nivel lexical- fol cuv populare-oralitate
La nivel morfo-sintactic – frecvenţa verbelor sustine caracterul narativ.
Este o poezie modernistă deoarece neagă o întregă tradiţie literară, înlocuind ideea impusă în litaratură că dragostea e un miracol. Autorul prezintă drama incompatibilităţii şi legea nemiloasă a iubirii : supravieţuieşte cel puternic, iar cel slab este eliminat. Conţinutul este încifrat, deci este nevoie de un cititor iniţiat pt a-i descifra sensurile, ambiguitatea interpretărilor, imaginile oximoronice (lămpi de gheaţă – desemnează cei doi poli ai fiinţei, afectul şi intelectul).
Apollo – zeul gr si roman al zilei, al luminii si al artelor
Dionis (Dionysos) – zeul gr al vinului si al extazului.
Detectiv al naraţiunii;
- mesajul educativ al operei.
Trăsături realiste:
- - tehnica detaliului semnificativ (descrierea minuţioasă a decorului, a vestimentaţiei etc);
- - observaţia psihologică şi socială;
- - nararea obiectivă şi impersonală.
