Poezia postmodernistă
POSTMODERNISMUL – indică legătura cu modernismul, situându-se istoric după momentul modernism. Trăsături ale postmodernismului în poezie :
- intertextualitatea-utilizarea frecventă a imitaţiei altor texte: parodia, pastişa, a citatul „ascuns”, aluzia;
- relativizarea normelor şi a canoanelor;
- cultivarea ironiei;
- interferenţa registrului ludic/ironic cu cel grav;
- amestecul de stiluri;
- respingerea sentimentalismului specific liricii;
- refuzul plasticizării limbajului; -refuzul metaforei;
- narativizarea liricii (introducerea unor elemente ale relatării directe, ale povestirii;
- nerespectarea convenţiilor poeziei tradiţionale şi a normelor limbii;
- limbaj prozaic, prin apropierea de existenţa cotidiană banală etc.
- Reprezentanţi: Mircea Cărtărescu, Traian Coşovei, Florin Iaru, Alexandru Muşina etc.
Poema chivetei
de Mircea Cărtărescu
M. Cărtărescu (1956-), poet, prozator şi publicist, este un reprezenzentant de seamă al generaţiei 80 şi al postmodernismului românesc.
“Poema chiuvetei” a apărul prima dată în 1982, în volumul colectiv “Aer cu diamante” (M. Cărtărescu, Traian Coşovei, Florin Iaru şi Ion Stratan), fiind reluate in alte volume de poezie.
Titlul, alcătuit în manieră postmodernistă, prin alăturarea surprinzătoare a unui cuvânt poetic, expresiv unui termen nepoetic, din sfera universului prozaic.
Tema – ilustrează iubirea imposibilă, abordată într-o manieră inedită, postura de îndrăgostită fiind preluată de o chiuvetă de bucătărie.
Poezia e structurată pe 4 secvenţe poetice:
1.prezintă lumea cotidiană şi înfiriparea sent de iubire
2. declaratia de dr a chiuvetei adresată stelei
3. resemnarea chiuvetei
4. aduce in prim plan vocea narativa, gaura din perdea, care îşi evoca povestea de dr neîmplinită pt dacia crem.
Spaţiul claustrant al apartamentului este locuit de obiecte animate de o stranie metamorfoză: chiuveta, muşamaua, borcanul cu muştar, tacâmurile ude.
Steaua la care priveşte cu nostalgie chiuveta reprezintă şi ea un alt univers, situat extrem de departe.
Versurile stabilesc o distanta enorma intre lumea uranica, a stelei din departari inaccesibile, si centralele electrice din subsoluri, "pline de becuri".
Invocatia poetica adresata stelei implica un magnetism erotic al intregii fiinte a chiuvetei: "stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit/ tot felul de cantece pentru tine, cum se pricepe si el,/ vasele cu resturi de conserva de peste/ te-au si indragit./ vino, si ai sa scanteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum/ craiasa a gandacilor de bucatarie."
Steaua devine astfel, in lumea moderna a artefactelor (obiecte produse de activitatea umană) fara valoare, un Hyperion degradat, care isi risipeste lumina pentru obiectele unei lumi fara stralucire, in case, in medii ce contin toate aceste resturi metalice, deseuri ale unei lumi Kitsch, surogate ale unei civilizatii lipsite de spiritualitate.
Totusi, tensiunea ideatica a poeziei se simplifica, figurand si aspiratiile banale ale stelei galbene, care iubeste o "strecuratoare de supa/ …/asa ca intr-un tarziu chiuveta incepu sa-si puna intrebari cu/ privire la sensul existentei si la obiectivitatea ei."
Iubirile se consumă, totusi, într-o lume devalorizată, ca nişte tranzacţii pur mercantile: "şi intr-un foarte tarziu ii facu o propunere musamalei."
Atât chiuveta, cât şi steaua sunt de gen feminin, ca de altfel toate perechile de protagonişti: steaua şi strecurătoarea de supă, chiuveta şi muşamaua, gaura din perdea şi o dacie crem, ceea ce constituie o îndepărtare de la regula cuplului tradiţional.
Naratorii poeziei sunt multipli, fiind selectionati din diverse medii ale tehnicii acaparatoare şi personalizati de strania putere a poeziei.
Trăsături postmoderniste:
-caracterul hibrid (amestecul de coduri, de obiecte poetice şi nepoetice);
-tema literară care dezvăluie o libertate totală de creaşie şi de imaginaţie;
-prezenţa scenariului epic;
-intertextualitatea, prin trimiterea către “Luceafărul” sau “Riga Crypto”, toate cele trei poezii având în comun tema iubirii între pl incompatibile: uman cosmic in Luc, vegetal si uman in RC, universul ustensilelor casnice si cel stelar in PC;
-scrierea cu minusculă a numelor proprii (dâmbovita, dacie) şi scrierea cu minusculă după punct sunt abateri de la normele limbii literare şi au rolul de a instaura o nouă convenţie poetică;
-limbajul curent, prozaic etc.
Poema chiuvetei
într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.
dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.
