POEZIA SIMBOLISTA





POEZIA SIMBOLISTA "PLUMB" - artă poetică simbolistă - de George Bacovia (autor canonic)
Definiţie: Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume şi viaţă a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei sale, într-un limbaj literar care-l particularizează. "Dormeau adânc sicriele de plumb Şi flori de plumb şi funerar vestmânt-Stam singur în cavou ... şi era vânt ... Şi scârţâiau coroanele de plumb Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig Stăm singur lângă mort ... şi era frig ... Şi-i atârnau aripile de plumb." Poezia "Plumb" de George Bacovia (1881 - 1957) deschide volumul de debut, cu acelaşi nume, apărut în 1916, care a trecut aproape neobservat în epocă, mai întâi pentru că România se pregătea să intre în primul război mondial, apoi deoarece majoritatea poeziilor din acest volum fuseseră deja publicate în revistele vremii. Poezia "Plumb" se înscrie în universul Ikic specific bacovian, al "atmosferei de copleşitoare dezolare, [...] o atmosferă de plumb, în care pluteşte obsesia morţii şi a neantului şi o descompunere a fiinţei organice" (Eugen Lovinescu). Tema: Poeziei o constituie condiţia de damnat a poetului într-o societate meschină, care nu-l înţelege, o societate superficială, neputincioasă să aprecieze valoarea artei adevărate. Ideea exprimă starea de melancolie, tristeţe, solitudine a poetului care se simte încătuşat, sufocat spiritual în această lume care-l apasă, în care se simte închis definitiv, fără a avea vreo soluţie de evadare. Poezia poate fi considerată, aşadar, o artă poetică pentru lirica lui George Bacovia. Semnificaţia titlului. Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvânt care are drept corespondent în natură metalul, ale cărui trăsături specifice sugerează stări sufleteşti, atitudini poetice: - greutatea metalului - sugerează apăsarea sufletească; - culoarea cenuşie - sugerează monotonia, angoasa; - maleabilitatea metalului - sugerează labilitate psihică, dezorientarea; - sonoritatea surdă a cuvântului (patru consoane şi o singură vocală) sugerează închiderea definitivă a spaţiului existenţial, fără soluţii de ieşire. Structură, compoziţie, limbaj poetic: Incipitul este marcat de imperfectul verbului "dormeau ", care sugerează absenţa trăirilor interioare precum şi acţiunile nefinalizate ale eului liric. Poezia este alcătuită din două catrene, fiind prezente două planuri ale existenţei: unul exterior sugerat de cimitir, cavou, veşmintele funerare şi unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoacă poetului disperare, nevroză, deprimare, dezolare. Strofa întâi exprimă simbolic spaţiul închis, sufocant, apăsător în care trăieşte poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria viaţă, destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spaţii este sugerat de simboluri din câmpul semantic al elementelor funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar vestmânt", "coroanele de plumb"-, trimiţând, ca stare, către iminenţa morţii. Starea poetului de solitudine este sugerată de sintagma "stăm singur", care, alături de celelalte simboluri creează pustietate sufletească, "era vânt", nevroză, spleen, "scârţâiau". Repetarea simetrică a simbolului "plumb", plasat ca rimă la primul şi ultimul vers al strofei întâi sugerează apăsarea sufletească, neputinţa poetului de a evada din această lume apăsătoare, obositoare, stresantă, sufocantă. Strofa a doua a poeziei ilustrează mai ales spaţiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care "dormea întors", sugerând disperarea poetului, "strig", într-o solitudine morbidă, "stăm singur lângă mort", dragostea nefiind înălţătoare, ci dimpotrivă este rece, "frig" şi fără nici un fel de perspective de împlinire, "atârnau aripile de plumb". Relaţia de simetrie este dată de prezenţa simbolului "plumb", aşezat ca rimă, de sintagma "flori de plumb", aflată la începutul versului al doilea din fiecare strofă. Poezia "Plumb" este o confesiune lirică, Bacovia exprimându-şi stările prin mărcile persoanei I singular în sintagma "stăm singur", care se regăseşte simetric la începutul versului al treilea din fiecare strofă. Imaginile surprinzătoare şi inedite dau o profundă semnificaţie stărilor sufleteşti exprimate, poetul alăturând simbolului "plumb" alte cuvinte, formând sintagme extrem de sugestive: "flori de plumb" (viaţă-moarte), "amor de plumb" (oboseala psihică, sentimente apăsătoare), "aripile de plumb" (imposibilitatea împlinirii idealului). Alte simboluri sunt verbele auditive a căror sonoritate stridentă, enervantă sugerează tristeţe şi disperare, "să strig" sau stare de nevroză, "scârtâiau", precum şi intemperii ale naturii ce simbolizează un suflet pustiit, "era vânt" sau încremenire şi răceală interioară, "era frig". Imperfectul verbelor sugerează lipsa oricăror stări optimiste, stările interioare ale poetului fiind proiectate în veşnicie, eternitate ("dormeau", "stăm", "era", atârnau"), acţiunea lor neavând finalitate. O trăsătură specifică liricii bacoviene o constituie, aşadar, relaţiile de simetrie, atât ca simbolistică precum şi emoţional.

Astfel, imperfectul verbului "dormea(u)", aflat la începutul primului vers al fiecărei strofe, sintagmele "flori de plumb" la începutul versului al doilea şi "stăm singur" la începutul versului al treilea din fiecare strofă sugerează o stare de monotonie (ară de sfârşit, o oboseală psihică veşnică. Cromatica este numai sugerată în poezia "Plumb", prin prezenţa elementelor funerare: veşminte, flori, coroane şi plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort". Limbajul artistic: Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domină aproape întreaga poezie, alternând cu peonul şi amfibrahul. Muzicalitatea este ilustrată de rima în cuvinte cu sonoritate surdă, terminate în consoane (plumb/vestmânt/vânt/plumb), de verbele la imperfect (dormea, stăm) şi de cele cu sonoritate stridentă, onomatopeică (scârtâiau, vânt, strig). Impresionat de valoarea certă a poeziilor bacoviene incluse în volumul Plumb", Alexandru Macedonski publică în revista "Flacăra" următoarea epigramă: "Lui G.Bacovia: Poete scump, pe frunte porţi mândre foi de laur Căci singur, până astăzi, din plumb făcut-ai aur." Poezia lui Bacovia este, neîndoielnic, înscrisă în simbolismul european prin atmosferă, procedee, cromatică, muzicalitate, definindu-1 pe Poet ca fiind "pictor în cuvinte şi compozitor în vorbe" (M.Petroveanu).

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]