Poezie modernista / Arta poetică Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

 

            Poezia a apărut în fruntea volumului Poemele luminii (1919).

            Este o artă poetică pentru că Blaga îşi exprimă concepţia despre arta literară, despre misiunea poetului şi a poeziei, cuprinzând  un conţinut încifrat pentru a cărui înţelegere este necesară raportarea la concepţia sa filozofică.

            Blaga stabileşte două tipuri de cunoaştere a lumii:

1. Cunoaşterea paradisiacă, de tip raţional, logic, specifică oamenilor de ştiinţă care luminează misterul şi îl reduc;

2. Cunoaşterea luciferică, specifică poetului. Scopul nu este lămurirea misterului, ci sporirea lui.

Titlulstabileşte o relaţie între doi termeni: „eu” (eul poetic) şi metafora „corola de minuni a lumii” (lumea este văzută ca o uriaşa corolă alcătuită din mistere).

Tema literarăilustrează atitudinea poetică în faţa marilor taine ale universului şi cunoaşterea lumii prin intermediul iubirii.

Structura: poezia este alcătuita din 20 de versuri inegale. şi trei secvenţe lirice.

Conţinutul poeziei se organizează în jurul a doi termeni „eu” şi „alţii”, care devin cuvinte cheie.

„Eu” este poetul şi, prin generalizare, creatorii de artă. „Alţii” – oamenii de ştiinţă.

Prima secvenţă

Titlul este reluat în incipitul poeziei.

            Poetul concepe lumea ca pe o corolă de minuni, care cuprinde tainele ce apar în calea omului. Poetul foloseşte metafore pentru a sugera tainele care se oferă cunoaşterii omului:  flori, ochi, buze, morminte înseamnă natura, omul, iubirea, cuvântul, moartea.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

 şi nu ucid

 cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc

 în calea mea

 în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

 

Secvenţa a doua

            Paralel, oamenii de ştiinţă, prin cunoaşterea lor raţională, paradisiacă, distrug aceste taine.Prin cerecetare ucid, „sugrumă vraja” misterelor: Lumina altora/sugrumă vraja nepatrunsului ascuns

 în adâncimi de întuneric

            Folosind conjuncţia adversativă dar, poetul insistă asupra opoziţiei fundamentale dintre felul său de cunoaştere şi cunoaşterea celorlalţi. Tot în acelaşi scop poetul foloseşte şi o comparaţie expresivă: aşa cum razele lunii măresc taina nopţii, poetul, prin cunoaşterea sa intuitivă, metaforică, el îmbogăţeşte lumina lumii:  dar eu,/eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -/şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna/nu micşorează, ci tremurătoare/mareşte si mai tare taina nopţii,/aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt mister.

            Misiunea poetului nu este de a descifra tainele, ci de a le transforma în taine şi mai mari, idee exprimată prin versurile:  şi tot ce-i nenţeles/se schimbă-n nentelesuri şi mai mari /sub ochii mei –

Finalul poeziei constituie o a treia secvenţă, cu rol conclusiv.

            La baza cunoaşterii şi a actului poetic poetul pune iubirea:

căci eu iubesc

şi flori, şi ochi, şi buze, şi morminte.

            Elemente de recurenţă în poezie sunt: misterul şi motivul luminii, care implică principiul contrar, întunericul. Discursul liric se organizează în jurul acestor elemente.

            Iubirea nu are la Blaga doar o funcţie sentimentală, ci reprezintă o modalitate de cunoaştere, de pătrundere în misterele universului. Blaga sugerează că numai dintr-o astfel de iubire pentru valorile vieţii şi numai dintr-o astfel de cunoaştere intuitivă, luciferică, se poate naşte poezia.

            Misiunea poetului este deci de a amplifica tainele universului, de a intui în formele concrete (flori, ochi, buze, morminte) marile taine, esenţa lucrurilor şi a fenomenelor.

                        Limbajul  artistic,  Nivelul morfosintactic

-repetarea, de şase ori în poezie, a pronumelui per­sonal eu - susţine caracterul confesiv;
- verbe la timpul prezent, modul indicativ – permanentizare a trăirilor eului liric.

- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative şi negative - redau opţiunea poetică pentru o formă de cunoaştere, de raportare a eului poetic la lume, care stă sub semnul misterului

-          conjuncţia adversativă dar în poziţie mediană în ansamblul poeziei - susţine paralelismul structural

Nivel stilistic

-organizarea ideilor poetice se face în jurul unei imagini realizate prin comparaţia amplă a elementului abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism;

-Blaga foloseşte un şir de metafore: corolă de minuni, flori, ochi, buze, morminte, lumina altora, luminea mea etc. pentru a reda concepţia sa despre cunoaştere şi creaţie.

-Cuvântul-cheie, taină, este redat metaforic prin vraja nepătrunsului ascuns, adâncimi de întuneric, sfânt mister, întunecata zare, nenţelesuri şi mai mari, taina.

Nivelul lexico-semantic
- câmpul semantic al misterului realizat prin termeni/ structuri lexicale cu valoare de metafore revelatorii: tainele, nepătrunsul ascuns, a lumii taină, întune­cata zare, sfânt mister, ne-nţeles, ne-nţelesuri şi mai mari;
-opoziţia lumină-întuneric relevă simbolic relaţia: cu­noaştere poetică (prin iubire şi creaţie) - cunoaştere logica;

Nivelul fonetic
-ritmul interior şi eufonia versurilor sugerează amplificarea misterului.

            Elemente de versificaţie: Poetul îşi realizează discursul liric exclusiv în vers liber.

            - Forma modernă este o eliberare de rigorile clasice, o cale directă de transmitere a ideii şi a sentimentului poetic.

            Ingambamentul reprezintă o tehnică specifica modernismului care consta in continuarea ideii în versurile următoare, fara a marca versurile prin majusculă.

            Poezia se constituie astfel într-o mărturisire lirică a unui crez artistic şi a unei concepţii filozofice depsre cunoaştere. Ea este semnificativă şi pentru lirismul reflexiv, metaforic a lui Blaga.

            Eu nu strivesc corola de minuni a lumii  deLucian Blaga este o artă poetică modernistă prin:

- înnoiri prozodice ( cultivarea versului liber – ca o cale directă de transmitere a ideilor şi sentimentelor poetului);

- intelectualizarea emoţiei;

- interesul autorului faţă de relaţia poet-lume şi poet-creaţie;

- influenţe expresioniste ( nelinişte filosofică, sentimentul metafizic- cunoaşterea absolutului, cultivarea esenţializată a lumii,  spargerea normelor tradiţionale);

- metaforismul;

- structura poeziei / tehnica poetică: o amplă comparaţie cu un termen concret, de puternic imagism.