Praslea cel voinic si merele de aur –incadrarea in basm





BASMUL- caracteristicile basmului

Definiţie: Basmul este specia epicii populare şi culte, cu largă răspândire, în care se narează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare (feţi-frumoşi, zâne, animale şi păsări năzdrăvane etc), aflate în luptă cu forţe malefice ale naturii sau ale societăţii, simbolizate prin balauri zmei, vrăjitoare etc, pe care le biruiesc în cele din urmă. Basmul are formule specifice iniţiale, mediane şi finale, metafore tipice şi personaje cheie pentru acţiunea narativă.

Termenul de "basm " vine din slava veche, de la "basnî", care înseamnă "născocire", "scornire".

Trăsăturile basmului:

• ilustrează o altă lume decât cea reală, personajele fiind împăraţi şi împărătesc feţi-frumoşi şi fiice de crai, Muma-pădurii, zmei sau balauri înfricoşători;

• faptele povestite se petrec într-un ţinut îndepărtat, peste mări şi ţări, la capătul lumii sau pe tărâmul celălalt;

• împletirea elementelor reale cu cele fabuloase creează fantasticul, ca specific ancestral al basmelor;

• personajele sunt reale şi fabuloase, acestea din urmă având puteri supranaturale şi putăndu-se metamorfoza în animale, plante, insecte sau obiecte ori pot reînvia prin leacuri miraculoase, dacă sunt omorâţi;

• personajul principal trebuie să depăşească probele şi să învingă obstacolele puse în cale cu scopul de a demonstra virtuţi morale excepţionale şi a deveni apt pentru a-şi întemeia şi conduce propria gospodărie;

• acţiunea are la bază conflictul dintre forţele binelui şi ale răului, dintre adevăr şi minciună, iar deznodământul constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative;

• ca mijloace de compoziţie, basmele conţin formule specifice iniţiale, mediane şi finale, metafore tipice pentru acţiunea narativă;

• prezenţa numărului trei, ca cifră cu încărcătură magică şi cu forţă pentru depăşirea probelor şi învingerea obstacolelor la care este supus personajul principal din basm;

• cultivă înalte principii morale esenţiale ca adevărul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia prin personajele pozitive şi condamnă nedreptatea, răutatea, minciuna întruchipate de zmei, balauri, Muma-Pădurilor, spâni etc.;

„Prâslea cel voinic şi merele de aur” –basm popular

Basmul este opera epica de mare întindere in care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice fiind săvârşite de persoane cu puteri supranaturale care reprezintă forţele binelui şi al răului. Din confruntarea lor ies învingătoare forţele binelui pentru ca reprezintă idealurile omului si ale comunităţii in care trăieşte.

„Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm popular care face parte din volumul „Legendele si basmele românilor” in care Petre Ispirescu a cules şi a inclus mai multe basme populare.

Caracterul epic este dat de folosirea naraţiunii ca mod de expunere şi prin modul indirect de a exprima ideile şi sentimentele cu ajutorul acţiunii şi al personajelor.

Întâmplările reale şi cele fantastice se împletesc într-o ţesătură epica bine motivată. În general lumea basmului este dominată de întâmplări fantastice, nelipsind însă cele reale. În „Prâslea cel voinic şi merele de aur” reală este existenţa unui împărat, a celor trei fiice şi a fiilor. Majoritatea întâmplărilor sunt fantastice: Prâslea se luptă cu zmeii care furaseră merele de aur, ajunge pe tărâmul celălalt, este adus de o zgripţuroaica pe pământ.



Ca şi în alte basme există personaje reale şi personaje fantastice. Cele reale sunt împăratul, fiii şi fetele, iar cele fantastice sunt zmeii, zgripţuroaica şi puii ei. Personajele se grupează în jurul relaţiei bine-rău. Prâslea împăratul şi fetele sunt personaje pozitive. Prâslea are şi puteri supranaturale: se transformă in flacără în timpul luptei, are o forţă neobişnuită, îşi taie carne pentru a hrăni zgripţuroaica. Zmeii şi fraţii lui Prâslea reprezintă forţele răului şi în final sunt pedepsiţi.

Reale sau fantastice personajele basmelor devin simboluri ale realităţii. Prâslea este idealul de dreptate şi cinste, zmeii şi fraţii reprezintă viclenia, răutatea şi violenţa.

În basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur” spaţiul şi timpul sunt precizate foarte vag. Timpul este nedeterminat, îndepărtat, fabulos. Spaţiul este real (gradina, palatul), dar şi ireal (tărâmul celălalt).

Basmul are structură schematizată, în general respectată. Basmele populare româneşti au toate caracteristicile folclorului: tradiţionale, anonime, colective, orale.

Ca structură basmul se bazează pe un model unic. Are loc o intervenţie care destabilizează ordinea existenţei oamenilor, intervine eroul care îşi asumă o misiune, trece prin mai multe probe şi în final iese biruitor.

Tot de structura basmului ţin formulele narative de început, mediane şi finale. Formula de început „a fost odată” ne introduce într-un timp fabulos şi anticipează întâmplările neobişnuite. Formula de încheiere „şi-am încălecat pe-o şa …” marchează sfârşitul acţiunii şi revenirea la realitate într-o notă de veselie şi optimism.

În basm se observa preferinţa pentru cifra magică trei (trei fii, trei zmei).

Un element fantastic este metamorfoza personajelor sau a obiectelor (Prâslea se transformă în flacără)

Fiind o creaţie populară basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur” are caracter anonim, oral şi colectiv.

Se folosesc elemente ale limbii populare, multe expresii, proverbe, zicători.

Opera literară „Prâslea cel voinic şi merele de aur” ilustrează trăsăturile caracteristice basmului popular.

Subiectul se poate rezuma cu uşurinţă.
A fost odată ca niciodată un împărat care avea trei fii. În grădina împărăţiei sale se afla un pom care făcea mere de aur, din care împăratul nu reuşise să guste, deoarece erau furate înainte de a se coace. An de an, în perioada coacerii, mulţi voinici, inclusiv cei doi fii mai mari ai împăratului, au păzit pomul pentru a prinde hoţul, dar totul fusese în zadar. Numai Prâslea reuşeşte să-l rănească şi să ducă mere tatălui său.

El porneşte, împreună cu cei doi fraţi mai mari, în urmărirea hoţului şi, la un moment dat, drumul duce către tărâmul celălalt. Voinicul coboară pe celălalt tărâm şi ajunge la palatele zmeilor care furaseră trei fete de împărat. El se luptă cu zmeii, îi omoară, eliberează fetele şi, după ce transformă palatele în trei mere, se întoarce la locul pe unde coborâse. Fraţii săi trag afară numai pe cele trei fete iar pe Prâslea îl părăsesc cu gând să-l piardă. Rămas pe tărâmul celălalt, voinicul salvează puii unei păsări de zgripsor, care, drept recunoştinţă, îl scoate la suprafaţa pământului.

Revenit în împărăţia tatălui său, după multe încercări, este recunsocut, fraţii săi sunt pedepsiţi, iar el se însoară cu fata cea mică şi-i urmează tatălui său la domnie.

Personajul principal al basmului este Prâslea. El participă la întreaga acţiune şi este imaginea binelui, întruchipând idealul etic de cinste, dreptate şi adevăr. Numele său sugerază particularităţile eroului:cel mic, dar cel mai viteaz. Deşi este ironizat la începutul basmului de către tatăl său, reuşeşte să-l convingă pe acesta să-l lase să păzească mărul de aur. Inteligent, îşi face un plan pentru a prinde hoţul şi reuşeşte să îl rănească pe acesta.
Basmul are un final fericit, încheindu-se cu nunta eroului.

Ca orice personaj de basm, Prâslea are şi însuşiri supranaturale. Înzestrat cu o forţă impresionantă, omoară zmeii şi balaurul în luptă dreaptă.

Prâslea este, aşadar, un personaj în care se împletesc însuşiri omeneşti şi fabuloase. Alături de Prâslea, se constituie forţe ale binelui: împăratul, cele trei fete, corbul, pasărea zgripsor şi puii ei, meşterul argintar.

Personajele care reprezintă forţele răului sunt adversarii lui Prâslea:fraţii invidioşi, (care îi doresc pieirea pentru a se lăuda cu izbânda) şi zmeii, personajele fantastice, care trăiesc într-o lume ce funcţionează după legi proprii, altele decât cele din lumea reală. Reprezentaţii răului sunt pedepsiţi întotdeauna în basm.

Personajele reale – împăratul, fiii cei mari, fetele de împărat şi meşteşugarul argintar – ca şi cele fantastice – Prâslea, zmeii, balaurul, zgripsorul – indiferent de locul pe care îl ocupă în operă, au importanţă în desfăşurarea întâmplărilor, deoarece contribuie fiecare la aflarea adevărului şi instituirea dreptăţii.

Elementul fantastic include şi obiectele miraculoase (mărul de aur, furca de aur, cloşca cu puii de aur, dar şi seul şi apa). Ele ajută eroul să depăşească situaţiile dificile, iar cifra simbolică trei are putere magică.

Respectând caracteristicile speciei, basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur” începe cu formula introductiuvă: „A fost odată ca niciodată” care sugerează un timp imaginar. Prin ea, ascultătorii – cititorii – sunt introduşi într-o lume în care totul este posibil. Spaţiul de desfăşurare al acţiunii este şi el ireal (la curtea unui împărat, pe tărâmul celălalt). Formula finală „Trecui şi eu pe acolo şi stătui de mă veselii la nuntă ... şi încălecai p-o şea şi v-o spusei dumneavoastră aşa” are rolul de a scoate pe ascultători din lumea fantastică, iar nota ironică din formula de încheiere neagă veridicitatea celor povestite.

Locul de unde pleacă eroul este curtea împăratului şi tot aici se va întoarce victorios acesta, iar drumul pe care îl parcurge singur constituie un prilej pentru a-şi dovedi calităţile - drum iniţiac.

Pozitive sau negative, principale sau secundare, reale sau ireale, personajele sunt simboluri pentru noţiunea de bine şi rău, reprezentând modele morale opuse. Trăsăturile lor se desluşesc prin acţiune, care se petrece pe pământ, dar şi pe tărâmul celălalt, prăpastia fiind hotarul care desparte cele două lumi.

Ca orice basm popular, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” are numeroase elemente de oralitate, care menţin trează atenţia ascultătorului. Vorbirea directă se îmbină cu vorbirea indirectă, folosirea verbelor la perfectul simplu („îi mulţumi”, „fu primit” etc.) dau impresia că acţiunea s-a petrecut de curând, inversiunile şi repetiţiile ( „şi merse, merse”) specifice stilului oral, precum şi cuvintele şi expresiile populare („niţică”, „piroteală”, „soroc” etc.) sunt modalităţi specifice basmului.
Stilul caracterizat prin oralitate, împletirea armonioasă a celor trei moduri de expunere – naraţiunea, descirerea şi dialogul – dau farmec basmului, creaţie ce răspunde nevoii de bine, dreptate şi frumos a poporului român.

Ca in orice basm, in “Praslea cel voinic si merele de aur”actiunea este declansata de un fapt grav care a perturbat ordinea din imparatie-furtul merelor de aur din gradina imparateasca.

Basmul reprezinta o lume unde totul este posibil , faptele se petrec intr-un timp imaginar si intr-un spatiu cu trasaturi specifice.

Timpul, ca in orice basm, nu este precizat, evenimentele derulandu-se “odata”,in infinitul temporal,intr-un timp nedeterminat ,sugerat de formula initiala”A fost odata ca niciodata”.Adverbul “ca niciodata”subliniaza caracterul unic al intamplarilor din basm.

Intamplarile se petrec pe doua taramuri diferite:intr-o imparatie oarecare si pe taramul zmeilor.Acestea se afla la mare distanta unul de celalalt,au trasaturi diferite si se conduc dupa legi proprii.Cand ajunge pe taramul zmeilor,Praslea constata ca toate lucrulrile erau “schimbate;pamantul,florile,copacii,lighioni astfel faptuite erau pe-acolo”.

Personajele din basm reprezinta doua valori morale opuse:binele si raul.In “Praslea cel voinic si merele de aur”,binele prezentat de Praslea, de imparat,si cele trei fete,de zgipturoaica si puii ei,de mesterul argintar,iar raul de catre fratii cei mari,de zmeii,de balaurul.Din confrunatarea lor,ca in orice basm ies invaingatoare fortele binelui,deoarece adevarul si dreptatea trebuie sa triumfe.

Ca in toate basmele,personajele sunt inzestrate cu trasaturi obisnuite ,dar si cu forte fantastice.

Praslea este cel de-al treilea fiu al imparatului, fiind un personaj complex:este modest, inteligent, are un acut simt al anticipatiei, este viteaz, curajos, consecvent, cinstit, generos. Acestor trasaturi obisnuite li se adauga cele fantastice: are o forta fizica impresionanta (il baga pe zmeu in pamant pana la gat, omoara balaurul),comunica cu fapturi de pe alt taram,intelege graiul corbului, transforma palatelele in mere,face o furca de aur care toarce singura si o closca cu oua de aur.

Exista in basm personaje cu puteri fantastice care stau alaturi de personajele cu insusiri obisnuite :Zmeii, balaurii, corbul, zgripturoaica si puii sunt inzestrate cu insusiri iesite din comun: traiesc pe un alt taram,au o forta fizica neobisnuita.

Personajele cu insusiri obisnuite sunt si ele numeroase: imparatul, fiii cei mari, fetele de imparat, mesterul argintar.

Impletirea realului cu fantasticul nu se manifesta insa numai la nivelul personajelor,ci si al intamplarilor din basme:merele de aur sunt furate in fiecare an, Praslea il baga pe zmeu pana la genunchi in pamant, apoi la gat, strabate drumul de pe taramul zmeilor pana in imparatia tatalui sau cu ajutorul zgripturoaicei.

Ca in majoritatea basmelor, Praslea este ajutat de corb, de zgripturoaica care au insusiri fantastice. Fiintelor cu trasaturi fantastice li se adauga obiectele cu insusiri supranaturale: merele de aur, biciul care transforma palatele in mere de aur , de argint si de arama, furca din aur, closca cu puii de aur.

Basmul este o naratiune ampla, cu o actiune bine imbelsugata, in care pot fi identificate momentele subiectului.

Expozitiunea basmului contine formula initiala care anticipeaza fabulosul intamplarilor.Intriga are si ea caracter fantastic si reprezinta pretextul care declansaja actiunea:in fiecare an, merele de aur sunt furate ,spre nemultumirea imparatului. Praslea reuseste sa-l raneasca pe hot, dupa incercarile nereusite ale fratilor sai si porneste in urmarirea acestuia .Desfasurarea actiunii cuprinde incercarile, probele pe care trebuie sa le depasasca personajul, pentru a-si duce la bun sfarsit misiunea asumata. Datorita propriilor forte, dar beneficiind si de ajutor (din partea corbului, a zgripturoaicei) eroul trece cu bine toate probele: se lupta cu zmeii, omoara balaurul, revine in imparatia tatalui sau, care functioneaza furca, closca si puii de aur, iar in final isi dovedeste identitatea (punctul culminant)si al aventurilor sale se incheie cu o nunta imparateasca (deznodamantul)

Basmul este o creatie literala destinata povestitului. Ele se povesteau la sezatori , la claci,la camp,in armata,in cabanele lucratorilor forestieri. Povestitul, in familie,copiilor este mai recent.

Specifice basmelor formulele initiale,mediane,finale, mult mai variate in basmele romanesti decat in basmele altor popoare.

Ca majoritatea basmelor”Praslea cel voinic si merele de aur”incepe cu formula initiala “A fost odata ca niciodata….” care il introduce pe ascultator in lumea basmului, creeaza atmosfera, pentru receptarea intamplarilor povestite,precizand totodata caracterulde fictiune al basmului si sugerand timpul intamplarilor.

Formulele mediane plasate la inceputul unui capitol verifica atentia auditorului, precizeaza continuarea actiunii:”caci cuvantul din poveste inainte mult mai este;le sugereaza deplasarea in spatiu, distanta parcursa:”si mersera,mersera”,durata “si se luptara,si se luptara zi de vara pana-n seara”.

Formulele finale, mai bogate si mai variate decat cele cele initiale readuce ascultatorii in lumea obisnuita,cea mai frecventa fiind:”si incalecai pe-o sa ai v-o spusei dumneavoastra asa”.

Fiind o specie literara destinata povestitorului basmul se caracterizeaza prin oralitate intre povestitor si ascultatorii sai stabilindu-se o relatie directa de comunicare.Si in “Praslea cel voinic si merele de aur”ca in toate basmele sunt prezentate constructii si expresii populare(ce se face luntre si punte,a-si lua inima-n dinti, “a nu-si pierde cumpatul”), constructii exclamative (“Unde da Dumnezeu sa ca sa caza un asemenea noroc chiar pentru mine!), inversiuni (rogu-te, “adevar garaieste gura mea”), repetitii ( “facu ce facu”) vocative (“corbule,corbule!)

Una dintre caracteristicile basmelor este preferinta pentru cifrele magice: in “Praslea cel voinic si merele de aur”se repeta cifra trei:”trei frari,trei fete de imparat,trei zmei”.

Oglindind viata in mod fabulos, venind dintr-o lume indepartata “ce gandea in basme si vorbea in poezii” basmul popular a reprezentat o bogata sursa de inspiratie pentru scriitorii nostii care au creat basme culte de o mare frumusete (Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Slavici, Barbu Stefanescu Delavrancea).

Praslea cel voinic si merele de aur” se incadreaza in basmul popular prin toate trasaturile sale: prin continut, prin valoarea sa educativa generata de valorile morale exprimate, si prin valoarea sa etica si estetica.


Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]