Raportul dintre instanțele narative
Instanțele narative sunt, în toate operele epice, autorul, naratorul, personajele și cititorii sau ascultătorii.
În povestirile din volumul „Hanu Ancuței”, naratorul care prezintă întregul cadru al narațiunii și care îi introduce pe naratorii povestirilor autonome are o identitate clar diferită de a autorului Mihail Sadoveanu.
Acest narator este un personaj delegat de autor să descrie hanul și să povestească evenimentele care se petrec acolo. Statutul său social reiese dintr-o autoreferire făcută în povestirea „Fântâna dintre plopi”: „noi, răzășii și cărăușii din Țara de Sus”.
Naratorul fiecărei povestiri în parte este și el personaj: participant sau martor la acțiune. Ei au profesii și ocupații diferite: răzeși, călugăr, zodier, coropcar (negustor ambulant de mărunțișuri), negustor lipscan, cioban, cerșetor, fântânar. Toți aparțin însă universului satelor și târgurilor moldovenești. Între naratori, personaje și cititori sau ascultători există o strânsă legătură, un contact direct, iar naratorul se străduiește să atragă atenția ascultătorilor și li se adresează ceremonios, cu formule precum: „frații și stăpânii mei”, „domnilor și fraților”, „iubiților prieteni”.
