Razboiul de independenta 1877 – 1878

Razboiul de independenta (1877 – 1878)
Dupa realizarea unirii din 1859, principalul obiectiv al politicii externe era reprezentat de obtinerea independentei, deoarece Romania era inca o provincie a Imperiului Otoman.

In 1875 se declanseaza o noua etapa a crizei orientale, concretizata prin rascoalele antiotomane ale popoarelor din Balcani (Bosnia - Hertegovina in 1875, Bulgaria in 1876, precum si atacarea turcilor de catre Serbia si Muntenegru in 1876). In aceasta situatie, Imperiul Tarist si-a anuntat intentia de a interveni in Balcani impotriva Imperiului Otoman, sub pretextul sprijinirii popoarelor ortodoxe aflate sub dominatie otomana.
Pentru a se evita situatiile precedente, cand, in cazul razboaielor ruso-turce, teritoriul romanesc devenea loc de confruntari militare, o delegatie a Guvernului roman s-a deplasat in Rusia, in septembrie 1876, pentru a discuta conditiile traversarii teritoriului romanesc de catre armata rusa. Negocierile nu au dus la incheierea unei intelegeri privind independenta si semnarea unei conventii de colaborare.
Acest lucru se va intampla anul urmator, la 4 aprilie 1877, cand se incheie o conventie militara romano-rusa, care stabilea traseul trupelor tariste pe teritoriul Romaniei, precum si obligatia Guvernului rus de a-si intretine trupele si de a respecta integritatea teritoriala a Romaniei.

Războiul ruso-turc

La 12 aprilie 1877 se declanseaza razboiul ruso-turc. Romania nu a participat imediat la razboi, deoarece, initial, guvernul rus a refuzat colaborarea cu armata romana. Dupa declansarea razboiului, in Romania s-a decretat mobilizare generala si la 9 mai 1877 Mihail Kogalniceanu declara independenta de stat in Parlamentul Romaniei.
Ofensiva armatei turcesti pe frontul din Balcani a determinat ca Marele duce Nicolae, comandantul armatei ruse, sa solicite lui Carol I, printr-o telegrama, interventia armatei romane. Primele divizii romanesti trec Dunarea si participa alaturi de armata rusa la cucerirea redutelor: Grivita, Rahova, Smardan (punct militar fortificat / cetate pe frontul din Balcani in timpul razboiului ruso - turc).

Contributia armatei romane la obtinerea victoriei a fost esentiala. Rusii au esuat in fata Plevnei, dar, dupa un lung asediu de 2 luni, Plevna capituleaza in fata armatei romane la 28 noiembrie 1877, dupa care Osaman Pasa se preda armatei romane. Luptele au continual pana in februarie 1878, cand Imperiul Otoman recunoaste victoria Rusiei.

Alte Lectii din istorie