Test 02. Subiectul al III-lea, Profil Real, Bacalaureat 2021
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat,
aparținând lui Mihail Sadoveanu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un
curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;
– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).
Text suport: Baltagul de Mihail Sadoveanu
- 01. Planul Eseului Baltagul de Mihail Sadoveanu
- 02. Eseu: Baltagul de Mihail Sadoveanu
- 03. Alt Model de eseu Baltagul de Mihail Sadoveanu
01. Planul Eseului Baltagul de Mihail Sadoveanu
Context
Opera ’’Baltagul’’ de Mihail Sadoveanu, publicată în 1930, este un roman interbelic, obiectiv, realist-mitic, traditional si polimorf.
- Incadrare în tipologie, în curent cultural/ literar
Specia: roman
Tipul de roman: realist-mitic. Două coordonate: aspectul realist (monografia lumii pastorale, reperele spațiale, tipologia personajelor, thenica detaliului seminificativ) și aspectul mitic (gesturille rituale ale Vitorieii, tradiţiile pastorale, mitul marii treceri).
Inspirația din balada populară „Mioriţa” constituie un aspect controversat în receptarea critică.
- Prezentarea temelor romanului studiat
Tema rurală: romanul „Baltagul” prezintă monografia satului moldovenesc de la
munte, lumea arhaică a păstorilor, având în prim-plan căutarea şi pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
Tema călătoriei şi motivul labirintului au semnificații diferite pentru Vitoria (reconstituie evenimentele care au condus la moartea bărbatului ei - intriga polițistă), pentru Gheorghiţă, călătoria are rol educativ, de iniţiere a tânărului (Bildungsroman).
- Elemente de structură şi de compoziție
Titlul: Baltagul (toporul cu două tăișuri) este un obiect simbolic, ambivalent: armă a
crimei și instrumentul actului: justiţiar, reparator.
Perspectiva narativă este obiectivă, naraţiunea la persoana a III-a, naratorul omniprezent şi omniscient. Al doilea narator este Vitoria, la paratas.
Relaţii temporale şi spaţiale: Timpul este vag precizat, prin repere din calendarul religios: „aproape de Sf. Andrei”, „în Postul Mare”, „10 Martie”. Cadrul acțiunii este satul de munte Măgura Tarcăului, zona Dornelor şi a Bistriţei, dar şi satul de câmpie, Cristeşti, în Balta Jijiei.
Compoziţie: şaisprezece capitole care pot fi grupate, în raport cu tema călătoriei, în trei părți: I. constatarea absenței și pregătirile de drum, Il. căutarea soțului dispărut, III. găsirea celui căutat, înmormântarea și pedepsirea făptaşilor.
Incipitul/ prologul romanului este o legendă despre ocupațiile şi modul de viaţă al păstorilor şi al altor neamuri, pe care o spunea Nechifor. Finalul (epilogul) cuprinde planurile de viitor ale Vitoriei.
Personajele înfăţişează tipologii umane reprezentative pentru lumea satului de la munte, la începutul secolului al XX-lea. Personajul principal este Vitoria Lipan, femeia voluntară, munteanca, soție de cioban. Personajul secundar, Gheorghiţă, reprezintă generaţia tânără, care se maturizează (Bildungsroman). Nechifor Lipan este caracterizat în absenţă. Personaje episodice: Minodora, fiica receptivă la noutăţile civilizației; moş Pricop (ospitalitatea), părintele Dănilă (autoritatea spirituală în satul arhaic), baba Maranda (credinţa în superstiții). Personajul colectiv: muntenii.
- Opinie
Familia Lipanilor este parte a acestei colectivităţi. Numele protagoniştilor au semnificații simbolice, desemnând victoria binelui asupra răului: Vitoria (asemănător cu „victoria”), Gheorghe (numele de botez al tatălui) și Gheorghiţă (numele fiului) amintesc de Sf. Gheorghe, învingătorul balaurului, iar Nechifor (în gr. „Nike-phoros”) înseamnă „purtător de victorie”.
Numită de criticul Nicolae Manolescu „O femeie în țara bărbaților”, personajul Vitoria reprezintă tipul femeii voluntare.
Concluzie
Romanul „Balitagul” de Mihail Sadovea nu aparține realismului mitic, având ca pretext epic situația din balada populară. De-a lungul vremii, romanul a primit diferite interpretări, unele chiar contradictorii.
02. Eseu: Baltagul de Mihail Sadoveanu
- Încadrare.
Romanul Baltagul, apărut în 1930, duce la desăvârşire formula realismului liric. Roman tradiţional,respectă tiparele scrisului convenţional, precum omniscienţa, cronologia, personajul tipic, abordând teme consacrate, ce definesc sufletul naţional. Discursul epic este linear, axat mai ales pe tema călătoriei explorative, care are ca scop căutarea, cunoaşterea, iniţierea, confruntarea, adevărul, justiţia.
Monografie a satului tradiţional de la începutul secolului al XX-lea, romanul surprinde evenimente rituale din viaţa păstorilor din zona Dornelor. Este imaginea lumii arhaice, îndeosebi a celei păstoreşti, în faza ei crepusculară, când este invadată de agenţii lumii noi, capitaliste.Aspectele tradiţionale apar mai luminoase decât în realitate, ceea ce pare să constituie chiar rodul intenţiei scriitorului.
- Tema cu referire la o secvenţă epică /scenă.
Rezervele ţărănimii faţă de realităţile lumii noi şi, mai ales, respectul faţă de normele tradiţionale de conduită şi pentru comportamentul ritualizat este ilustrat pe tot parcursul acţiunii. În scena opririi la nunta din satul Cruci, Vitoria împlineşte ritualul cuvenit, deşi drumul ei era încă departe de a se fi încheiat.Nuntaşii, îmbrăcaţi de sărbătoare, fugeau cu săniile pe apa îngheţată a Bistriţei. Bărbaţii trăgeau cu pistoalele asupra brazilor, ca să alunge iarna. Vorniceii le-au ieşit drumeţilor înainteşi le-au întins plosca. Vitoria, arătând ,,veselă faţă”, face ,,frumoasă urare miresei”. Oamenii se mândresc că încă mai ţin calendarul cel vechi, căci vor să fie ,,mai tineri cu treisprezece nopţi”.
Ritualul împlinit la nuntă este evidenţiat în scena opririi la Cruci. Nuntaşii, îmbrăcaţi de sărbătoare, fugeau cu săniile pe apa îngheţată a Bistriţei. Bărbaţii trăgeau cu pistoalele asupra brazilor, ca să alunge iarna. Vorniceii le-au ieşit drumeţilor înainteşi le-au întins plosca. Vitoria, arătând ,,veselă faţă”, face ,,frumoasă urare miresei”. Oamenii se mândresc că încă mai ţin calendarul cel vechi, căci vor să fie ,,mai tineri cu treisprezece nopţi”.
- Două elemente ale textului narativ: construcţia subiectului – conflict; relaţii temporale şi spaţiale; perspectivă narativă.
Acţiunea este dispusă într-un plan real, social (Moldova, primele decenii ale sec. al XX-lea,satul Măgura Tarcăului) şi unul mitic, conturând două lumi la hotarul dintre secole:una arhaică, a păstorilor, care luptă pentru a-şi apăra obiceiurile şi tradiţiile, şi alta modernă, lumea oraşului. Timpul narativ se întinde între două sărbători creştine, de la Sfântul Dumitru până la Sfântul Gheorghe (octombrie-aprilie).
Asociind scene şi episoade narative, Baltagul prezintă o acţiune complexă şi complicată, gradată pe momentele subiectului, desfăşurată de-a lungul a şaisprezece capitole, structurate în trei secvenţe epice distincte.
Prima parte a discursului narativ (cap. I – VI) cuprinde expoziţiunea şi intriga.Prin dispariţia lui Nechifor Lipan, rânduiala pusă de Dumnezeu a fost distrusă, deci conflictul, dacă într-un plan este social, în plan mitic este existenţial. Semnele vin din lumea reală (cocoşul dă semn de plecare), dar şi din zări necunoscute (visul eroinei, menit să confirme ideea morţii soţului). Pe plan social se conturează monografia satului de munte, unde tradiţia nu permite abateri de la legile nescrise (Minodora este certată când se interesează de civilizaţia modernă), unde biserica şi practica magică coexistă (Vitoria posteşte douăsprezece vineri, pregătindu-se pentru călătorie, dar merge şi la vrăjitoare).
Intriga o constituie decizia muntencei de a porni împreună cu fiul ei pe urmele lui Lipan, în căutarea adevărului şi pentru împlinirea ritualului. În acest scop, Vitoria îşi cheamă fiul plecat cu oile, apoi face câteva drumuri pregătitoare, la mănăstiri şi biserici, apoi la Piatra Neamţ, pentru a depune o plângere către stăpânirea pământeană. Vinde mărfuri negustorului David pentru a obţine banii necesari pentru călătorie, duce fata la mănăstirea Văraticului şi lasă gospodăria în seama argatului Mitrea.
Partea a doua şi cea substanţială a romanului (cap. VII – XIII) desfăşoară linear acţiunea, urmărind drumul parcurs de eroină din sat în sat în căutarea lui Nechifor, pentru dezlegarea tainei. Vitoria îşi ascunde gândurile, întreabă, ascultă, cercetează, provoacă la discuţie. Descoperă, cu ajutorul câinelui lui Lipan, rămăşiţele soţului, într-o râpă, la Crucea Talienilor. Traseul parcurs reprezintă şi un itinerariu al vieţii şi al morţii: la Borca ia parte la un botez, la Cruci întâlneşte o nuntă, pentru ca în final, la Sabasa, să împlinească ritualul înmormântării lui Nechifor.
Partea a treia (cap. XIV – XVI) cuprinde punctul culminant şi deznodământulromanului. Reconstituind faptele, la praznicul de pomenire a mortului, eroina reuşeşte cu abilitate să-i demaşte pe cei vinovaţi. Îndeplinindu-şi datoria faţă de cel dispărut, Vitoria porneşte spre casă, făcând planuri de viitor pentru familia ei.
Naratorul omniscient reconstituie obiectiv lumea arhaică, prin tehnica detaliului şi a observaţiei,ilustrând viziunea autorului asupra lumii evocate.
Veritabilă frescă a satului moldovenesc de tip arhaic, mitic, Baltagul urmează un drum vechi al transhumanţei. Potrivit opiniei criticului literar Nicolae Manolescu, Sadoveanu ,,n-a dat curs imaginaţiei poetice, ci observaţiei”, elementul realist marcând profund romanul. Lipsesc aspectele idilice, efuziunile sentimentale şi contemplările atât de caracteristice scrisului sadovenian, ele făcând loc atitudinii obiective şi descrierii minuţioase.
03. Alt Model de eseu Baltagul de Mihail Sadoveanu
Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu a apărut în noiembrie 1930 şi este un adevărat "poem al naturii şi al sufletului omului simplu, o «Mioriţă» în dimensiuni mari" (George Călinescu). Versul moto, "Stăpâne, stăpâne,/ Mai chiamă şi-un câne", argumentează viziunea mioritică asupra morţii, căreia Sadoveanu îi dă o nouă interpretare, aceea a existenţei duale ciclice, succesiunea existenţială de la viaţă la moarte şi din nou la viaţă.
Romanul "Baltagul" a fost scris în numai 17 zile şi publicat în noiembrie 1930, când Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani, fiind primit cu "un ropot de recenzii entuziaste" de către exegeţii vremii. Romanul are ca surse de inspiraţie balade populare de la care Sadoveanu preia idei şi motive mitologice româneşti: "Salga" (setea de împlinire a actului justiţiar, de înfăptuire a dreptăţii ce domină toate faptele eroinei), "Doica" (ideea profundei legături a omului cu animalul credincios), "Mioriţa" (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, concepţia asupra morţii sunt numai câteva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regăsesc şi în roman).
Tema ilustrează lumea arhaică a satului românesc, trăsăturile ţăranilor munteni ca păstrători ai lumii vechi, ai tradiţiilor, dominaţi de principiile seculare. La fel ca în balada ”Mioriţa”, sunt prezente temele transhumanţei, a comuniunii dintre om şi natură şi a atitudinii omului în faţa morţii. Fiind un roman al perioadei de maturitate a lui Sadoveanu, marile teme exploatate de acesta se regăsesc şi în lucrarea de faţă. Viziunea despre lume propusă porneşte de la întrepătrunderea elementelor realiste cu cele mitice, conturând o lume guvernată de tradiţii.
La nivel morfologic, titlul este constituit dintr-un substantiv comun, articulat hotărât enclitic, fapt ce accentuează elementul în jurul căruia gravitează acțiunea. Baltagul (toporul cu două tăişuri) este un obiect simbolic, ambivalent: armă a crimei şi instrumentul actului justiţiar. Se concretizează astfel, prin valorile ce pot fi atribuite titlului, motivul labirintului de la nivelul acţiunii, ilustrat de drumul şerpuit pe care îl parcurge Vitoria Lipan în căutarea soţului, atât un labirint interior, al frământărilor sale, cât şi un labirint exterior, al drumului pe care îl parcursese Nechifor Lipan.
Perspectiva narativă este obiectivă, cu un narator omniscient şi omniprezent ce relatează la persoana a III-a, reconstituind prin tehnica detaliului şi observaţie, lumea satului muntenesc şi acţiunile Vitoriei Lipan. Deşi naratorul omniscient este unic, la parastasul soţului femeia preia rolul naratorului, povestind crima celor prezenţi, pe baza propriilor sale presupuneri. Modul principal de expunere este naraţiunea, ce se îmbină cu descrierea şi dialogul.
În ceea ce priveşte contextul spaţio-temporal, acţiunea romanului se plasează între două mari sărbători creştine, având corespondent în calendarul pastoral : Sâmedru (Sf. Dumitru) – 26 octombrie şi Sângeorz (Sf. Gheorghe) – 23 aprilie. Sunt prezenţi indici temporali ce subliniază anumite momente “aproape de Sf. Andrei”,”în Postul Mare”,”10 martie”. Sadoveanu evită să precizeze anul în care se petrece acţiunea, dorind să sugereze că timpul acţiunii este unul mitic, valabil pentru orice epocă în care se respectă credinţele şi datinile străvechi. Drept repere spaţiale este consemnat cel iniţial, satul Măgura Tarcăului, în care locuia familia Lipan, iar mai apoi drumul parcurs în căutarea lui Nechifor ce, conform unui roman realist, cuprinde şi toponime reale (Bicaz, Călugăreni, Fărcaşa, Borca, Vatra Dornei, Neagra, Sabasa, Suha).
Există două tipuri principale de conflicte în romanul “Baltagul” , şi anume interior şi exterior. Este prezent conflictul exterior, de tip social, generat de dorinţa de îmbogăţire a lui Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui, a căror victimă este Nechifor Lipan, ucis pentru cele 200 de oi. Acest conflict, plasat în trecut, generează acţiunea din planul prezentului şi se prelungeşte, având un impact asupra Vitoriei Lipan, în plan psihologic. Conflictul interior este cel de bază al romanului, numit şi labirint interior, cristalizându-se în neliniştea sufletească a femeii, cauzată de absenţa prelungită a soţului. Apar conflicte secundare ce au rolul de a întregi portretul Vitoriei, precum cel dintre ea şi cei doi ucigaşi, în încercarea sa de a-i demasca.
Ca structură, romanul “Baltagul” este împărţit în 16 capitole numerotate cu cifre romane şi fără titluri. Capitolele subliniază trei idei esenţiale, primele şase capitole cuprinzând aşteptarea neliniştită a femeii, următoarele şapte căutările ei, iar ultimele trei înfăptuirea actului justiţiar. Se evidenţiază cele două coordonate fundamentale pe care este construită opera, respectiv cea realistă şi cea mitică. Acţiunea este liniară, urmând un singur fir narativ, însă desfăşurandu-se în două planuri temporale: unul retrospectiv al rememorării întâmplărilor şi unul în care sunt prezentate acţiunile întreprinse până la pedepsirea asasinilor. Astfel, se delimitează alte două planuri, cel al viilor, în care se manifestă Vitoria şi unul al lumii de dincolo în care Nechifor Lipan trebuie să-şi găsească liniştea. Incipitul romanului conţine o legendă pe care obişnuia să o spună la diverse petreceri, în care se explică motivul traiului greu al muntenilor. Finalul romanului este, de asemenea, o întoarcere spre latura optimistă a existenţei: fiul devine capul familiei, ducând mai departe tradiţia strămoşească, iar femeia îşi găseşte liniştea sufletească după ce îl înmormântează conform tradiţiei pe soţul său.
Fiind o operă narativă, acţiunea este structurată pe momentele subiectului, ce corespund unui tipar narativ. Expoziţiunea, situaţia iniţială, fixează contextul spaţio-temporal, menţionând toposul, satul Măgura Tarcăului şi schiţa portretului fizic al Vitoriei Lipan, ce este surprinsă torcând pe prispă şi cugetând la întârzierea soţului său plecat la Dorna pentru a cumpăra oi. Intriga cuprinde frământările femeii, ce duc la hotărârea de a pleca în căutarea soţului. Sunt amintite în continuare acţiunile întreprinse înainte de plecarea sa: ţine post negru douăsprezece vineri, se închină la icoana Sfintei Ana de la mănăstirea Bistriţa, anunţă autorităţile de dispatiţia lui Lipan, vinde unele lucruri pentru a avea bani de drum; pe Minodora, fiica lor, o lasă la Mănăstirea Văratec, iar lui Gheorghiţă îi încredinţează un baltag sfinţit.
Desfăşurarea acţiunii relevă drumul parcurs de Vitoria împreună cu fiul său, Gheorghiţă. Ei reconstituie traseul lui Nechifor, făcând o serie de popasuri. Aceştia se opresc la hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crâşma domnului David de la Călugăreni, la moş Pricop şi baba Dochia din Fărcaşa. Întrebând din sat în sat, ea află că, la Vatra Dornei, Lipan a cumpărat 300 de oi şi că, împreună cu el mai erau încă doi oameni, care îl rugaseră să le vândă o sută dintre ele. Vitoria Lipan urmează drumul spre Păltiniş, Broşteni, apoi Borca, loc în care turma a părăsit apa Bistriţei, ajungand la Sabasa. Trece punţile de piatră ale Stănişoarei, poposind la Suha, unde constată cu mirare că aici nu mai ajunseseră trei ciobani, ci numai doi şi devine sigură că între aceste două localităţi s-a petrecut omorul. Punctul culminant este atins în două momente semnificative ale acţiunii. Pe de o parte, atunci când, cu ajutorul câinelui regăsit în curtea unui localnic, Lupu, munteanca descoperă într-o râpă rămăşiţele lui Lipan,ce fusese omorât cu o lovitură de baltag şi apoi aruncat în dreptul Crucii Talienilor. Cu o luciditate şi stăpânire de sine ieşită din comun,Vitoria îndeplineşte datinile necesare pentru mort, cheamă autorităţile ca să constate crima, dar gandul ei se îndreaptă spre înfăptuirea dreptăţii, demascarea şi pedepsirea ucigaşilor. Femeia află identitatea celor doi ciobani, Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui, şi faptul că locuiesc în împrejurimi.
Cel de-al doilea moment de maximă intensitate este surprins prin organizarea prazincului de la Sabasa cu ocazia înmormântării lui Lipan, Vitoria invitându-i pe subprefect și pe cei doi gospodari din Suha. Femeia îl acuză pe Calistrat Bogza că i-ar fi lovit soțul pe la spate cu baltagul pentru a-i lua oile, în timp ce Cuțui stătea de pază ca să nu fie surprinși de vreun drumeț. Furios, Bogza îi dă pe toți la o parte și iese din casă, unde îl atacă pe Gheorghiță. Flăcăul se apără și-l lovește pe bărbat în frunte cu tăişul baltagului, iar câinele Lupu îl mușcă de gât pe ucigaș. Ilie Cuțui se predă și confirmă acuzațiile femeii, în timp ce Bogza, grav rănit de mușcătura câinelui, își recunoaște vina și cere să fie iertat. Deznodământul este redat de trimiterea în mâinile autorităților a celor doi vinovaţi.
Personajul principal, Vitoria Lipan, este individualizat prin caracterizare directă şi indirectă. Portretul fizic dezvăluie frumuseţea femeii prin tehnica detaliului semnificativ, tipic realist: “Nu mai era tânără, dar avea o frumuseţă neobişnuită în privire.”. Vitoria este o femeie puternică, hotărâtă- “N-am să mai am hodină cum n-are pârâul Tarcăului pân’ ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan”, curajoasă, lucidă. Inteligenţa şi stăpânirea de sine, cumpătul, sunt evidenţiate pe drum, dar mai ales la parastas, când demască ucigaşii şi în momentul descoperirii cadavrului soţului său.
Vitoria este reprezentativă pentru tiparul lumii arhaice, transmiţând copiilor săi respectul pentru tradiţii, negând noutăţile civilizaţiei :“În tren eşti olog, mut şi chior”. Îi interzice Minodorei să se îndepărteze de tradiţie- “în legea noastră ai să trăieşti şi tu” şi respectă cutumele înmormântării. Este o soţie iubitoare, sentiment ce o motivează şi ghidează în drumul său -“era dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani” şi ce reiese şi din reacţia sa la descoperirea răposatului: “S-a dărâmat în genunchi, şi-a rezemat fruntea de marginea sicriului”.
Personajul secundar, Gheorghiţă, reprezintă generaţia tânără, care trebuie să ia locul tatălui dispărut. Este prezentat în evoluţie, accentuând caracterul de bildungsroman al operei. Maturizarea sa se realizează odată cu veghea în râpă a osemintelor tatălui său, fiind cuprins de frică. Desăvârşirea formării lui Gheorghiţă se produce în scena finală, când îl loveşte pe ucigaşul tatălui său cu baltagul, împlinind dreptatea: ”feciorul mortului simţi în el crescând o putere mai mare şi mai dreaptă decât a ucigaşului”.
Caracterizat în absenţă, Nechifor Lipan simbolizează destinul muritor al oamenilor. Numele său adevărat, de botez, era tot Gheorghiţă însă primise numele de Nechifor(gr. Nike-phoros – purtător de victorie), după ce se îmbolnăvise la vârsta de patru ani. Vorba sa “Nimene nu poate sări peste umbra lui” anticipează destinul tragic al acestuia.
Stilul romanului este unul solemn, semănând cu exprimarea dintr-o carte populară veche. Criticul literar Ion Rotaru constata că „artistul nu scrie, ci povestește. Nu neapărat oral, cât mai ales solemn și festiv, stilul este al rapsodului popular. Povestitorul își apleacă urechea pe melodia cuvintelor și propozițiilor, venite parcă dintr-un trecut îndepărtat și dispuse, cu detașare, pe un portativ imaginar”. Limbajul folosit cuprinde expresii arhaice(“n-a zvonit cătră nimeni”,”nu s-a aflat nimene dintre nuntaşi să răspundă”,”au prins a avea în coada ochiului”) şi anumite forme populare(”năcaz”, ”îs”, ”câne”, ”carare”, “mâni”) cu scopul de a conferi textului oralitate.
Viziunea asupra lumii promovată de Mihail Sadoveanu se bazează pe principiile societăţii rurale, de la care nu se abate pe tot parcursul scrierii, aspect vizibil în vorbele Vitoriei din finalul capitolului al XV-lea. Este subliniată în acest mod ideea de ciclicitate între viaţă şi moarte şi delimitarea dintre cele două lumi -“să luăm de coadă toate câte-am lăsat”. De asemenea, autorul aduce în prim-plan necesitatea dreptăţii pentru continuarea existenţei, descriind neliniştea Vitoriei din momentul descoperirii cadavrului soţului său şi până la prinderea făptaşilor.
În concluzie, opera “Baltagul” este un roman interbelic, dată fiind poziţionarea acestuia în istorie, de factură mitică, tradiţională, socială, ce valorifică unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului român, surprinzând prin tematica sa tipul ţăranului păstrător al lumii vechi, arhaice şi patriarhale.
-
Modele de subiecte (teste de antrenament) Bacalaureat 2021 la toate materiile
-
Programa Bacalaureat 2021 la toate materiile
-
CALENDARUL examenului de bacalaureat national 2021
