Redactează un eseu, de minim 400 de cuvinte, în care să prezinți o artă poetică modernistă: Prezentarea unei arte poetice moderniste Joc secund, de Ion Barbu
Poezia modernistă a lui Ion Barbu nu este ușor de înțeles, ea nu se oferă dintr-o dată, presupune un efort intelectual, o participare creatoare din partea cititorului. Criticul literar Tudor Vianu îl consideră pe Ion barbu un poet ermetic : maxima concizie a stilului, caracterul eliptic al expresiei, asociiațiile științifice, matematie dau o notă specifică poeziei sale.
Volumul Joc secund, publicat în 1930, se deschide cu poezia Din ceas, dedus ..., al cărei titlu este înlocuit de editori, în 1964, cu titlul volumului. Poezia are caracter de artă poetică și aparține modernismului.
Cuvântul Joc din titlu sugerează o combinaţie a fanteziel, liberă de orice tendintă practică, iar asocierea adjectivului secund plasează jocul in zona superioară a esenţelor ideale. Aşadar, arta este un joc secund, o reflectare ideală a realităţii, purificată, esenţializată şi sublimată. Dacă lumea este jocul Creatorului, al divinităţii. Poezia este un joc secund, al poetului.
- Tema ilustrează concepţia despre creaţie, ideea autocunoaşterii şi ideea lumil purificate prin reflectarea în oglindă. Motivele literare care ilustrează tema sunt: oglinda, care oferă o imagine ideală asupra lumii inconjurătoare, motivul orfic (intreaga natură se reorganizează după cântecul lui Orfeu), zborul (aspiraţia spre înait a omului superior), marea (matrice a vieţii).
Compoziţional, poezia este alcătuită din două catrene.
Primul vers al strofei intâi contine epitetul metaforic situat in inversiune calmă creastă, figură de stil ce desemnează lumea creaţiei artistice, plasată in atemporalitate (din ceas, dedus). Eul liric restrânge spaţiul poetic la o lume purificată până la a nu mai oglindi decât figura spiritulul nostru. Poezia este un proces exclusiv intelectual, un joc secund mai pur, ca manifestare strictă a minţii, in care se reflectă realitatea. Lumea se subţiază pentru a se dematerializa, este redusă la bidimensionalitate, la esenţe. Poezia trebuie să exprime, la fel ca geometria, raporturile ascunse, abstracte, ale universului.
- Strofa a doua continuă transfigurarea realului, prin accederea la Nadir latent, (nadir = punct imaginar pe bolta cerească, diametral opus zenitu(ui şi aflat la intersecţia dintre verticala locului de unde priveşte observatorul cu bolta cerească), sugerând concepţia matematică a lui Barbu despre creaţia lirică. Dacă lumea reală trăieşte sub zenit, în obiectivitate, poezia trăieşte sub semnul nadirului, in reflectare. Poezia este simbolizată prin metafora harfe resfirate, Poetul ascunde in cuvinte cântecul lui, creaţia, asemenea mării care işi ascunde cântecul sub clopotele verzi ale meduzelor.
Ambiguitatea şi innoirea limbajului artistic, tendinţa către abstractizare se observă în asintaxie şi in faptul că ambele strofe se reduc fiecare la câte o singură frază. Prima strofă este eliptică de predicat, pe când a doua include coordonări şi subordonări de propoziţii.
- La nivel lexical, se observă prezenţa termenilor abstracţi, neologici, familiari matematicianului şi fireşti in limbajul științific: dedus, nadir, latent, însumarea. De asemenea, se intrepătrund câmpuri lexicale ale unor lumi diverse, acoperind diversele faţete ale realului: terestră (creste, cirezi, agreste), celestă (azur, nadir, zbor, ridică, răsfirate), acvatică (inecare, apă, mare, meduze).
La nivel stilistic, este de remarcat preferinţa modernistă pentru metafore, ce justifică într-o oarecare măsura încifrarea textului: ceas dedus, calmă creastă, mântuit azur, nadir latent, harfe resfirate.
Poezia „Joc secund" de lon Barbu este un experiment de limbaj, o artă poetică aparţinând modernismulul şi ermetismului românesc, fiind greu accesibilă publicului larg. Dorinţa autorului este insă aceea de a construi, ca în matematică, formule capabile sâ exprime adevărurile profunde ale universului.
