Relatiile intreprinzatorului cu mediul sau exterior





In cadrul relaţiilor externe ale întreprinzătorului un rol central revine relaţiilor concurenţiale dintre firmele care acţionează pe aceeaşi piaţa şi sunt producătoare ale aceloraşi bunuri sau servicii. în prezent, alături de manifestarea concurenţei prin preţul de vânzare al bunului sau serviciului, un rol tot mai important revine concurenţei prin: calitatea şi fiabilitatea produselor, oferirea de servicii post-vânzare
* definiţia pieţei: locul în care se confruntă cererea şi oferta unui produs (bun sau serviciu), stabilindu-se preţul de vânzare şi cantităţile vândute sau cumpărate.
(asigurarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii), diferenţierea produselor, reclamă, publicitate, promovarea inovării tehnice etc.
Totodată, relaţiile dintre firme pot fi de complementaritate, atunci când acestea hotărăsc să coopereze, sau să se asocieze în vederea cuceririi unei noi pieţe, realizării de noi produse/tehnologii sau reducerii costurilor lor de producţie.
în desfăşurarea activităţii, fiecare între­prinzător mai intervine simultan şi pe alte pieţe:

  1. Piaţa muncii, în vederea recrutării mâinii de lucru. Pe această piaţă întreprinderea îşi formulează cererea de personal necesar (ca număr şi calificare/pregătire profesională), condiţiile de muncă şi de plată oferite;
  2. Piaţa capitalului, în vederea obţinerii resurselor financiare necesare. Pe această piaţă întreprinzătorul intră în relaţii cu:
  1. Instituţiile bancare, de la care solicită credite pe care le va rambursa împreună cu dobânzile aferente la termenele stabilite prin contracte perfectate cu băncile. Totodată, firmele îşi depun la bănci disponibilităţile băneşti, pentru care primesc dobândă.
  2. Bursa de valori, unde cumpără şi vinde acţiuni.
  1. Piaţa resurselor materiale, în cadrul căreia întreprinzătorul intra în relaţii cu fur­nizorii din materii prime, materiale, energie, maşini-unelte, echipamente etc. în vederea aprovizionării cu acestea, pe bază de comenzi şi contracte.
  2. Piaţa inovării, în cadrul căreia între­prinzătorul intră în relaţii cu unităţi de cercetare sau cu alte firme care au creat invenţii în vederea obţinerii de la acestea, pe bază de contract, a unor documentaţii tehnice Privind produse sau tehnologii noi.

întreprinzătorii întreţin relaţii şi cu o serie de instituţii, ca de exemplu:

  1. Camerele de comerţ şi industrie, la care sunt înscrise cu ocazia înfiinţării şi de unde primesc informaţii privind evoluţia con­juncturii economice, a pieţelor.
  2. Societăţile de asigurări, cu care desfă­şoară relaţii pe bază de contract privind valoarea bunurilor asigurate, sumele de achitat de către întreprinderi şi nivelul despă­gubirilor ce vor fi primite.
  3. Ministerul Finanţelor şi colectivităţile locale (primăriile) către care plătesc impozite şi taxe.

• Organisme guvernamentale sau neguvernamentale de asistenţă economică, managerială, tehnică, de formare a personalului etc, cu care desfăşoară relaţii pe bază de contract.
Un loc important revine relaţiilor între­prinzătorului cu colectivităţile locale, în vede­rea integrării în mediul local şi regional, sta­bilirii unor relaţii de influenţă reciprocă. Astfel, colectivităţile locale pot să favorizeze implantarea firmelor prin reducerea sau scutirea de plata taxelor/impozitelor, acor­darea de subvenţii, punerea la dispoziţie de terenuri, imobile, plata parţială a dobânzilor la creditele bancare, dezvoltarea infra­structurii rutiere etc. Implantarea firmei gene­rează, la rândul ei, efecte favorabile ca, de exemplu, crearea de locuri de muncă, distri­buirea de venituri către populaţie şi colecti­vităţile locale, dezvoltarea economică locală şi regională, crearea de oportunităţi pentru alte întreprinderi locale etc.
în desfăşurarea relaţiilor sale cu mediul exterior, întreprinzătorul trebuie să ia în considerare şi modalităţile de intervenţie ale statului asupra pieţelor bunurilor şi serviciilor, capitalului şi muncii :

Principalele modalităţi de intervenţie ale statului
asupra pieţelor în care firmele îşi desfăşoară activitatea.

Firma + Piata capitalului + Piaţa bunurilor si a serviciilor + Piaţa muncii

+Piaţa capitalului:
- Politica monetară
(rata dobânzii, emiterea de titluri, accesul la credite);

  1. Politica bugetară (impozite şi taxe);
  2. Politica industrială (subvenţii etc).

+ Piaţa bunurilor si a serviciilor:

  1. Politica bugetară (finanţarea unor obiective economice şi sociale; emiterea unor comenzi de stat, stabilirea nivelului impozitelor, taxelor şi a tarifelor în cazul serviciilor prestate de către întreprinderile de stat etc);
  2. Stabilirea normelor privind calitatea produselor;
  3. Reglementarea concurenţei;
  4. Asigurarea infrastructurii;
  5. Politica privind comerţul exterior (tarife vamale, restricţii la import şi export, cursul de schimb etc).

+Piaţa muncii:

  • Politica privind ocuparea forţei de muncă (formarea, reconversia, angajarea tinerilor şi a şomerilor, restricţii privind angajarea şi licenţierea salariaţilor etc);
  • Reglementarea muncii (durata muncii, condiţiile de munca, reprezentarea salariaţilor în conducerea firmei etc);
  • Politica socială (salariul minim pe economie; cotizaţiile sociale, ajutoare în cazul categoriilor defavorizate, ajutoare sociale etc).

Alte Lectii din educatie antreprenoriala

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]