In vremea evului mediu exista o singura religie si anume cea catolica, care isi elabora propriile legi si randuieli pentru a se asigura ca totul merge bine. Episcopi si arhiepiscopi luau parte la consiliile conducatorului si jucau un rol foarte important in guvern. Episcopii erau foarte bogati si erau considerati a fi nobili, lucru care nu se intampla si cu preotii care proveneau din familii simple, nu erau foarte bine educati si nu erau bogati.
Bisericile erau construite in principal in stil romanic, erau foarte inalte si aveau tavane arcuite cu bolte. Cand populatia a crescut in secolul al XII–lea, tavanele nu isi mai puteau tine propria greutate si multe s-au prabusit. Catedralele aveau nevoie de un timp indelungat de constructie, aproape un secol conform marimilor pe care le au.
DECLINUL BISERICII CATOLICE :
In perioada de sfarsit a evului mediu, au existat o serie de conflicte religioase, Biserica Catolica implicandu-se in luptele pentru monopolizarea puterii in stat impotriva regilor. La sfarsitul secolului al XIII–lea si inceputul secolului al XIV–lea, Papa Bonifaciu VIII a intrat in conflict cu regii Angliei si Frantei. Acesta lupta impotriva impunerii taxelor pentru clerici si era impotriva dorintei regelui francez Philip IV de a incerca sa introduca un episcop francez in curtea regala.
Regii devenisera insa atat de puternici incat pana in perioada de sfarsit a evului mediu, deja aveau putere asupra oricui se afla in interiorul granitelor domeniului sau.
In anul 1302, Philip IV a cerut o intrunire a celor trei mari clase sociale (nobili, clerici si oamenii simplii), intrunire care il sustinea regele si condamna papalitatea. Vazand ca duce un razboi de unul singur, Bonifaciu s-a retras. Multi au crezut ca papalitatea a devenit subordonata de Franta deoarece in acea vreme s-au succedat mai multi papi francezi, iar aceasta s-a mutat de la Roma la Avignon (1309 – 1378).
