Rezolvari bacalaureat istorie





Rezolvari istorie bac 2008 valabile si pentru bacalaureat 2009

Varianta 1

   1. Secolul al XVI-lea
   2. Ştefan cel Mare
   3. Sursa A- Oraşul Suceava

Sursa B- Oraşul Târgovişte

   4. În 1476, când este asediată de turci, Cetatea Neamţului a fost imposibil de cucerit  pentru că ,deşi s-au aşezat şapte bombarde şi timp de opt zile s-au străduit a o cuprinde,… toţi se apăru cu tunurile şi nu le păsa
   5. Deşi a fost înzestrată cu ieniceri, 1600 archebuzieri şi 2000 cavaleri, cetăţuia ridicată de turci la Târgovişte în 1595 a cedat repede  în faţa oştirilor aliate creştine (a lui Mihai şi ale principelui Transilvaniei) pentru că apărarea a fost organizată iresponsabil. La posturi, în momentul atacului, se aflau 300- 400 soldaţi în timp ce creştinii erau superiori din punct de vedere numeric: 50-60 de mii. ‚‚au dat asaltul şi deodată au dat foc şi pârjol la acea cetăţuie… necredincioşii au luat-o şi au distrus-o’’
   6. Istoria Ţărilor Române între sec. al XIV-lea şi al XVI-lea se desfăşoară într-un context internaţional complicat.

Acesta este marcat de expansiunea Imperiului Otoman şi de tendinţele regatelor creştine – Polonia şi Ungaria de a-şi subordona Ţările Române şi de a-şi extinde controlul la Dunărea de Jos şi în Peninsula Balcanică. Obiectivul fundamental al politicii externe dusă de domnii români îl reprezintă lupta pentru menţinerea independenţei şi a autonomiei politice, apărarea teritoriului ţării şi a hotarelor sale. Pe această linie se înscriu eforturile lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) de a realiza un echilibru profitabil între tendinţele hegemonice ale Ungariei şi Imperiului Otoman. Pentru a contracara pretenţiile lui Sigismund le Luxemburg (rege al Ungariei şi împărat al Germaniei) asupra ţării Româneşti Mircea încheie, curând după urcarea pe tron o alianţă cu Polonia, prin intermediul lui Petru Muşat, domnul Moldovei -  cu care de asemenea Mircea are relaţii foarte bune.  Devenind vasal al Poloniei, ca şi domnul Moldovei, Mircea se pune sub protecţia formală a acestui regat,aflat în rivalitate cu Ungaria la acea vreme.

               După 1390 pericolul otoman se accentuează iar prezenţa la Dunăre a noii puteri îi apropie pe Sigismund -regele Ungariei şi Mircea -domnul Ţării Româneşti care ieşise victorios în faţa lui Baiazid I la Rovine (oct. 1594 sau mai 1595) dar nu deţinea controlul total asupra ţării sale din cauza lui Vlad Uzurpatorul -protejatul sultanului. Tratatul dintre Mircea şi Sigismund se încheie în martie 1395 la Braşov şi cuprindea condiţiile în care cei doi aliaţi îşi ofereau sprijin în lupta antiotomană. Sprijinul acordat de Mircea în confruntările anterioare cu Poarta şi participarea sa la Cruciada de la Nicopole (1396) unde armata de cavaleri din Europa Occidentală suferă un dezastru în faţa armatei otomane, dovedesc trăinicia acestei alianţe.

   7. Constituirea statelor Medievale în spaţiul românesc - Transilvania, Ţara Românesc Moldova şi Dobrogea - reprezintă un moment esenţial în evoluţia politică a teritoriului la nord de Dunăre. La baza statului stau ţările, obştile săteşti, câmpurile sau codrii. Acestea se reunesc între secolele IX- XIII in cadrul unor formaţiuni prestatale - jupanate, cnezate şi voievodate. Asemenea formaţiuni sunt pomenite la începutul Evului Mediu în Cronica lui Nestor şi Povestea vremurilor de demult la răsărit de Carpaţi, iar despre populaţia din aceste zone aflam ca se opunea în secolul al XIII-lea deopotrivă turcilor din Halici, dar şi incursiunilor tătaro-mongole.

               La baza constituirii Moldovei stă un dublu descălecat. Iniţiativa vine de la fruntaşii politici ai românilor din Maramureş. Cu prilejul unor expediţii împotriva tătarilor (1345-1354, iniţiate de regele maghiar Ludovic de Anjou la est de Carpaţi, voievodul maramureşean Dragoş se aşeză în teritoriul determinat de râul Moldova. El organizează acolo o marcă de apărare supusă coroanei ungureşti. Urmaşii lui Dragoş menţin raporturile de dependenţă faţă de Ungaria, ceea ce duce în 1359 la izbucnirea unei răscoale locale. Profitând de aceasta, un alt voievod din Maramureş, Bogdan din Cuhea, trece munţii la răsărit şi alungă pe urmaşii lui Dragoş. Astfel se naşte un nou stat românesc independent, şi anume Moldova. Noul său statut politico-juridic este recunoscut în 1364-1365 de către Ungaria.

  
Varianta 2

    1. Ştefan cel Mare
   2. Secolul al XVII-lea
   3. mitropolit
   4. boierimea
   5. A (Ştefan convoacă Adunarea Ţării pentru a primi confirmarea în domnie; i-a strâns pe boieri şi alte categorii sociale la Direptate)

Cauză: ‚‚şi i-a întrebat pe toţi: iastele cu voie tuturor să le fie domn?’’

Efect: ‚‚cu toţii l-au ridicat domn’’ (proclamarea lui Ştefan)

      Este valabilă şi varianta:

      Cauză: ‚‚Ştefan vodă.. de război să pregătea’’

      Efect : ‚‚A împărţit oştii sale steaguri şi a pus căpitani, care toate, cu noroc,    i-au venit’’

   6. B (Brâncoveanu, marele logofăt se bucura de mare respect din partea boierilor, care l-au convins după multe insistenţe să le fie domn)

Cauză: ‚‚ Îl ştiau că este înţelept şi se trăgea din odraslă domnească’’

Efect: ‚‚Boierimea şi cu alţii cu toţii făcură sfat şi aleseră dintre dânşii [pe Brâncoveanu], marele logofăt, de-l ridicară să le fie domn’’

      Este valabilă şi varianta:

Cauză: ‚‚ Boierimea şi cu alţii cu toţii făcură sfat şi aleseră dintre dânşii [pe Brâncoveanu], marele logofăt, de-l ridicară să le fie domn’’

Efect : ‚‚Şi îndată îl duseră în sfânta mitropolie cu mare cinste… şi i-au citit deasupra capului [slujba de binecuvântare]

(alegerea Domnului de către boieri este urmată de ungerea cu mir realizată de către mitropolit - conform ritualului, abia după aceea i se recunoaşte candidatului calitatea de domn)

   7.             La sfârşitul secolului al XIV-lea Imperiul Otoman forţa deja linia Dunării în expansiunea sa spre centrul Europei. Mircea cel Bătrân (1386- 1418), domnul Ţării Româneşti, în faţa acestei primejdii a adoptat o politică activă de apărare a ţării aliindu-se cu vecinii. Astfel că în 1389 oferă ajutor cneazului Lazăr în bătălia de la Câmpia Mierlii. În anii următori se confruntă cu turcii şi la nord de Dunăre, cea mai răsunătoare victorie a sa este cea de la Rovine. Deşi nu se cunosc nici data exactă (probabil oct. 1394 sau mai 1395) şi nici locul unde  s-a desfăşurat (rovină - loc mlăştinos), această bătălie reprezintă prima mare confruntare româno-otoman din istorie. Întrucât nu avea suficiente forţe pentru o înfruntare directă, Mircea - după ce a pus la adăpost populaţia - s-a retras în păduri, hărţuindu-i pe turci. Tactica aceasta a fost apoi folosită de mai mulţi domnitori în lupta cu oştile otomane. Bătălia s-a dat în cele din urmă într-o zonă mlăştinoasă unde forţele turceşti nu se puteau desfăşura. Lupta a fost crâncenă, cronicile vremii scriu despre  mulţimea lăncilor şi a săgeţilor care au întunecat văzduhul. Consecinţele victoriei au fost: îndepărtarea pericolului otoman şi organizarea primei mari coaliţii continentale otomane la care a participat şi domnitorul român – cruciada de la Nicopole. În prealabil Mircea a încheiat cu Sigismund de Luxemburg - regele Ungariei - un tratat de alianţă la Braşov (7 martie 1395). Scopul alianţei ca şi scopul cruciadei de la Nicopole era alungarea otomanilor de la Dunăre şi chiar din Europa. Încă din primăvara anului 1396 au sosit la Buda cavaleri francezi şi burgunzi, apoi germani, italieni si englezi. Acestora li s-au alăturat oştile maghiare, un corp ardelean condus de voievodul Ştibor şi oastea Ţării Româneşti sub conducerea lui Mircea. În vara anului 1936 aliaţii au cucerit Vidinul şi Rahova ajungând la Nicopole. Deşi Mircea, care cunoştea tactica de luptă a otomanilor, a cerut să atace cel dintâi, a fost refuzat de ducele Burgundiei. În aceste condiţii atacul a fost pornit de cavaleria occidentală, care s-a îndepărtat de liniile creştine şi a fost înconjurată de oastea otomană. Rezultatul cruciadei a fost un fiasco, el consfinţea prezenţa otomanilor în Bulgaria şi pe linia Dunării. În interiorul ţării prezenţa turcilor a avut un efect paradoxal pentru că i-a întărit poziţia lui Mircea; pericolul otoman i-a readus pe boieri în jurul domnului după o scurtă perioadă de anarhie favorabilă lui Vlad Uzurpatorul favoritul sultanului.
   8.             Înfrângerea otomanilor sub zidurile Vienei în 1683 marchează debutul ultimei faze de evoluţie a Imperiului Otoman -decăderea sa lungă şi lentă(1683- 1918).

            De acest fenomen au profitat din plin cele două puteri în ascensiune -Austria şi Rusia -care iniţiază o politică agresivă, expansionistă, în răsăritul Europei- politică cunoscută mai bine de două secole sub numele de ‚‚criză orientală’’. Aflate la intersecţia celor trei mari puteri (Rusia, Austria şi Turcia) Ţările Române nu puteau să se sustragă caruselului de interese şi intrigi care s-a declanşat după 1683. În prima fază ,domnitori vizionari ca  Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir încearcă ieşirea din sistemul doninaţiei otomane apropiindu-se de Imperiul Habsburgic, Polonia şi Rusia. Tratativele cu Habsburgii le iniţiază Cantacuzino (domn al Ţării Româneşti 1678-1688). În centrul acestor tratative au stat ideile de independenţă a ţării, libertate religioasă, respectarea vechilor obiceiuri ale ţării. După moartea neaşteptată a lui Şerban Cantacuzino, tratativele sunt continuate de Constantin Brâncoveanu, fără să se ajungă la un rezultat deoarece Austria nu a dat garanţiile militare solicitate de domnul român ci, din contră ,comportamentul generalului Donat Heissler în 1690 a demonstrat intenţia expansionistă  a Austriei . După pacea de la Karlowitz, Transilvania intră sub stăpânire Austriacă iar Ţara Românească şi mai ales Moldova se reorientează spre altă alianţă: Rusia lui Petru cel Mare. În aprilie 1711 Dimitrie Cantemir încheie cu Petru o înţelegere la Luck prin care se prevedea ieşirea Moldovei de sub dominaţie otomană, alianţa ţării cu Rusia, recunoaşterea deplinei suveranităţi şi integrităţi a Moldovei, domnie ereditară a lui Dimitrie Cantemir. Războiul ruso-româno-otoman de sfârşeşte însă cu înfrângerea de la Stănileşti pe Prut, iar Dimitrie Cantemir este obligat să se refugieze în Rusia. După câţiva ani (1714) îşi pierde tronul şi Brâncoveanu; apoi şi viaţa, În aceste împrejurări, pentru că nu mai avea încredere în domnii pământeni, Imperiul Otoman a introdus în Moldova şi Ţara Romînească domniile fanariote.

descarca toate rezolvarile subiectul I si II:
Rezolvari la istorie bac 2008 (*pentru dezarhivare puteti folosi WinRAR)
pentru subiectul III folositi-va de lectiile de aici
 

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]