Rezolvari pentru proba orală - Nuvela istorica

Ilustrează trăsăturile prozei romantice, prin referire la o operă literară studiată.

Alexandru Lăpuşneanu, Costache Negruzii

Curent apărut în Anglia la sfârşitul secolului al 18-lea, romantismul s-a ridicat împotriva rigorii şi a dogmatismului estetic, propunându-şi să iasă din convenţional şi abstract, susţinând manifestarea fanteziei creatoare, a sensibilităţii şi a imaginaţiei şi minimalizând raţiunea şi luciditatea. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.
În “Alexandru Lapusneanul”, romantismul se manifestă la nivelul temei, personajelor, motivelor şi procedeelor:

Tema
Prima nuvelă istorică din literatura română, aceasta specie a genului epic fiind de altfel proprie romantismului, “Alexandru Lăpuşneanul” apare în primul număr al revistei “Dacia literara”, înscriindu-se într-una din direcţiile imprimate de programul acesteia: inspirarea scriitorilor din istoria patriei. “Alexandru Lăpuşneanul” va fi astfel o nuvelă romantică tocmai prin tema abordată: evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu.

Personajele
Romanstismul nuvelei frapează însa prin caracterul personajului de excepţie Alexandru Lăpuşneanu. Apreciat constant drept un erou romantic, prin calităţi de excepţie şi defecte extreme, construit pe baza antitezei romantice, eroul lui Costache Negruzii este un personaj complex, bine individualizat.
George Călinescu aprecia, că „Lăpuşneanul apare ca orice om viu şi întreg şi impresia ultimă a cititorului e mai putin a unui portret romantic cât a unei puternice creaţii pe deasupra oricărui stil de şcoală”, precum şi faptul că „echilibrul între convenţia romantică şi realitatea individului e minunea creaţiei lui Negruzii.”
Este tipul domnitorului tiran şi crud, cu o voinţă puternică (“Să mă întorc? Mai degraba-şi va întoarce Dunărea cursul îndărăt”) şi cu spirit vindicativ (răzbunător).
Îl caracterizează cruzimea nemăsurată, trăsatura tipic romantică, provenită dintr-o ură fără margini, dusă la paroxism, faţă de boierimea tradatoare, ceea ce include personajul în anormalitate, specifică romantismului.
Destinul personajului principal este cel al unui om obişnuit pus în împrejurări neobişnuite.
Alcătuit din urcuşuri şi coborâşuri (de la funcţia de stolnic la coroana voievodală sau după ce este trădat de boieri şi pierde scaunul domniei, merge la Constantinopol, de unde se întoarce cu oşti, îl detronează pe Tomşa, ajunge domnitor pentru a doua oară şi loveşte fără milă în boieri, răpus de boală, moare otravit de propria-i soţie), acest destin este marcat de forţa distructivă a celui care-l poartă.
La modul romantic, Lăpuşneanul este un demon alcătuit din constraste puternice (luciditate politică, hotărâre, tenacitate, inteligenţă, viclenie, nesăbuinţă, disimulare şi, mai ales, cruzime).
Demonul are nevoie de o putere în scenă grandioasă pentru a-şi realiza răzbunarea ca formă a erorii sale axistenţiale, iar chipul i se profilează pe un fundal de foc sânge şi suferinţe.
Specifică personajelor romantice le este şi complexitatea caracterului. Portretul lui Alexandru Lăpuşneanul este alcătuit din lumini şi umbre. În deschierea nuvelei, aflăm chiar din spusele domnitorului că în prima sa domnie nu a existat vărsare de sânge, a făcut dreptate tuturor, dovadă că Lăpuşneanu este capabil de o conducere în care crima nu este ridicată la rang de lege. Faptele voievodului, ajuns din nou pe tronul Moldovei, campania de exterminare a boierilor trădători, iertarea pe care o cere, cu pocăinţă, boierilor, leacul de frică oferit gingaşei şi miloasei doamne, aruncarea lui Moţoc în mâinile mulţimii furioase pun în lumină un domn absolut, un tiran al epocii medievale, care acţionează pentru întărirea autorităţii domneşti şi slăbirea boierilor. Negruzzi a înteles astfel „spiritul cronicii române şi a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealităţi”. (G. Călinescu)
Antiteza angelic-demonic se realizează la nivelul personajelor Roxandra-Lăpuşneanul şi are rol bine determinat: „numai raportată la umanitatea ei, putem înţelege marginile criminalităţii lui Lăpuşneanul”(D. Popovici)

Temele abordate specific romantice sunt:

  1. Istoria
  2. Patriotismul
  3. Luptele sociale
  4. Dorinţa de mărire
  5. Răzbunarea
  6. Soarta schimbătoare
Motive romantice:

  1. Călugarirea
  2. Răsturnari de domn, ungeri de domn
  3. Ucideri, schingiuiri
Procedee romantice:

Tirade, discursuri (hotărârea de nestrâmutat pe care o expune soliei boiereşti, discursul din biserică)

  1. Antiteze (între personaje)
  2. Replici memorabile (vezi motourile:
I “Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…”
II “Ai să dai sama, doamnă!…”
III “Capul lui Moţoc vrem…”
IV “De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu..”)

  1. Redarea culorii locale: culoarea de epocă se realizează prin descrierea
bogată a vestimentaţiei, a obiceiurilor, a felului în care decurgeau osteţele ori a rogorilor vieţii de la curţile domnitorilor din evul de mijloc.

  1. Subiectivismul (“desântata cuvântare”, “tiran”)

sau

Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara
studiata.

Trasaturile prozei romantice sunt :
- inspiratia din istoria nationala
- personaje exceptionale in situatii exceptionale
- destinul de exceptie al personajului principal
- personajul principal este alcatuit din contraste puternice
- seria de antiteze
- culoarea epocii
- spectaculosul gesturilor, replicilor si al scenelor

Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi apartine prozei
romantice deoarece intruneste toate trasaturile mai sus enumerate. Se inspira din istoria
nationala, prezentandu-ne cei 5 ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu
dintre 1564-1569.
Ne prezinta un personaj exceptional aflat in situatii exceptional, cu un destin
neobisnuit. Personajul este alcatuit din contraste puternice, cum ar fi blandete fata de
sotia sa si tiranie, cruzime( schingiuieste si ucide boierii), siretenie si respecul fata de
cuvantul dat.
Antiteza cea mai puternica este intre domnitor si sotia sa, Ruxanda. El este tiran si
crud, aprig si sangeros, pe cand Ruxanda este blanda si gingasa.
Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si prin descrierea
obiceiurilor ( in special in scena din biserica), care ne introduc in atmosfera timpului.
Cateva replici spectaculoase sunt chiar motto-urile nuvelei: : « Daca voi nu ma
vreti, eu va vreau », « Ai sa dai sama, doamna », « Capul lui Motoc vrem », « De ma voi
scula, pre multi am sa popesc si eu ». Scene memorabile ar fi : intalnirea dintre boieri si
Alexandru Lapusneanul de la inceputul nuvelei, cand boierii incearca sa-l convinga sa se
intoarca, dar domnitorul nu se lasa induplecat ; scena din biserica, unde Lapusneanul
reuseste sa disimuleze cainta pentru toate faptele sale si sa-i pacaleasca pe boieri, scena
ospatului, in care domnitorul porunceste ca toti cei 47 de boieri sa fie macelariti, iar din
capetele acestora face o piramida. Un gest spectaculos este acela in care Lapusneanul isi
invita sotia sa asiste la acest spectacol grotesc, precum si acela in care il arunca pe Motoc
in mainile multimii pentru a fi sfasiat.


Explica relatia realitate- fictiune, prin referire la un text narativ studiat
(la alegere: povestire, nuvela istorica, roman de tip subiectiv)
Alexandru Lăpuşneanul, de Costache Negruzzi
Nuvela istorică pleacă de fapte reale, naratorul se inspiră din cronicile Moldovei,
respectând în mare parte adevărul istoric. Cu toate acestea apar şi licenţe istorice (abateri
de la adevărul istoric), făcute în scopuri artistice. Pornind de la fapte reale, scriitorul
imaginează un univers piln de semnificaţii. Literatura are un caracter fictiv, ea este
invenţie. Artistul se detaşează de cronicar, prin construirea unui caracter puternic, prin
crearea culorii locale, prin dramatizarea epicului, prin construcţia riguroasă a nuvelei.
1, Moţoc a murit decapitat imediat ce s-a înscăunat Alexandru Lăpuşneanul.
Naratorul îl păstrează pentru că era prototipul boierului intrigant, ucigându-l moral, dar şi
fizic, pentru a-i atribui un sfârşit pe măsura lui de caracter.
2. Pentru scena uciderii se inspiră din Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche,
doar că amplifică faptele, punând accent pe reliefarea caracterului domnitorului. Scena
masacrării este îmbogăţită faţă de cea din Letopiseţ, în sensul că naratorul foloseşte
tehnica regizorală în prezentarea faptelor: scene de ansamblu sunt alternate cu scene de
detaliu.
3. Spancioc nu mai trăia nici el în momentul revenirii lui Lăpuşneanul pe tron. Îl aduce în
Moldova pentru a construi antiteze. El si Stroici apar în opoziţie cu Moţoc, reprezentând
genul boierilor patrioţi.
4. Stroici este o inventie a autorului.


. Exemplifica trasaturile nuvelei istorice, prin referire la o opera literara studiata. Nuvela istorica are urmatoarele trasaturi: - este inspirata din trecutul istoric - se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea autorului - are ca tema evocarea artistica a unei perioade din istoria nationala, locul si timpul actiunii fiind precizate - subiectul prezinta intamplari care au ca punct de plecare evenimente consemnate de istorie - personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati istorice Opera literara „Alexandru Lapusneanul”, de Costache Negruzzi, este o nuvela istorica pentru ca este inspirata din trecutul istoric. Sursa de inspiratie a nuvelei este Letopisetul Tarii Moldovei, de Miron Costin, dar si din Letopisetul lui Grigore Ureche. Autorul preia urmatoarele evenimente consemnate in cronici: imprejurarile venirii lui Lapusneanul la a doua domnie, solia boierilor trimisa de Tomsa pentru a-i impiedica intoarcerea, uciderea celor 47 de boieri la curte, arderea cetatilor Moldovei, boala, calugarirea si moartea prin otravire a domnitorului. Negruzzi modifica unele fapte istorice, transfigurandu-le artistic. Astfel, elemente de fictiune sunt: pastrarea lui Motoc in timpul domniei lui Lapusneanul ( in realitate, el pleaca impreuna cu Tomsa in Polonia); personajul Stroici ( care nu a existat in epoca); moartea lui Alexandru Lapusneanul in bratele calailor sai, Spancioc si Stroici ( in realitate, Spancioc fusese executat la Liov, impreuna cu Motoc si Tomsa). Tema nuvelei este evocarea artistica a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, la mijlocul secolului al XVI-lea; cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autoritatii domensti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]